Stela si Arsinel, intr-un musical politic

"Ne-am luptat pe viata si pe moarte, ca la Plevna, pe metereze (meterezele fiind scena), am transpirat, ne-am saturat mancand covrigi si biscuiti (adusi de Stela si Sandu Arsinel), ne-am "incontrat",

"Ne-am luptat pe viata si pe moarte, ca la Plevna, pe metereze (meterezele fiind scena), am transpirat, ne-am saturat mancand covrigi si biscuiti (adusi de Stela si Sandu Arsinel), ne-am "incontrat", ne-am incrancenat si da-i si lupta, si lupta!" spune Constantin Dicu, regizorul musicalului "Omul care a vazut moartea", jucat in premiera sambata seara, la Teatrul de Revista "Constantin Tanase". Publicul a tras linie sub munca echipei si a dat rezultatul: un spectacol de vazut, pentru ca este colorat, vioi, cu roluri principale si secundare bine facute. Piesa de teatru a lui Victor Eftimiu a fost transformata in musical, pentru prima data, pe un libret de Octavian Sava, puternic actualizat. Stela Popescu si Alexandru Arsinel sunt casatoriti din nou (pentru a cata data, oare?) dar relatia tot are prospetime si naste gaguri. Viata lor simpla ia o intorsatura neasteptata in momentul in care podgoreanul Alexandru Filimon salveaza de la inec un vagabond. Filimon devine eroul urbei si se apropie mai mult de visul sau: postul de primar. Dar competitia cu adversarul sau, farmacistul Leon, este murdara, genereaza situatii imprevizibile si santaj. Candidatii ii agreseaza pe alegatori cu promisiuni pe care le-am tot auzit in recent incheiatele campanii electorale, apeland la un arsenal de teme: salubrizarea, cainii vagabonzi, electricitatea, gropile. Stela si Arsinel, la fel de bine sudati ca si in celelalte spectacole de la Revista au avut, pe alocuri, un joc static. Senzatia de imobilitate pe care au lasat-o este un recul al reprezentatiilor care i-au tintuit, de-a lungul timpului, in fata microfoanelor, fortandu-i sa nu exploateze spatiul de joc. O revelatie a spectacolului montat de Constantin Dicu este Vasile Muraru, absolut incendiar in dublu rol (vagabondul si nepotul). Parca neincalzit, Nae Lazarescu ar trebui sa-si mai exerseze accentul moldo-evreiesc, pentru ca a fost inegal, pe alocuri, nereusind sa-si descopere in totalitate personajul. Dansul trupei de balet a asigurat un dinamism necesar reprezentatiei, care putea fi la fel de spectaculoasa si fara muzica originala, compusa de Marius Teicu. Cateva basculante de aplauze au fost varsate pe scena, ingropand actorii sub o tona de glorie a momentului.