Pallady și Matisse: un city break cultural la Paris, în inima Bucureștiului

Capitala s-a transformat în această toamnă într-o veritabilă destinație culturală. Până pe 14 decembrie, la Art Safari oricine poate călători prin Parisul lui Pallady și Matisse, în expoziția „Paris Pallady”. 

Un eseu vizual care invită iubitorii de artă și frumos într-o incursiune artistică prin Orașul Luminilor, în atmosfera începutului de secol XX, fără să părăsească Bucureștiul sau țara.

De la începutul Școlii de la Barbizon și până la sfârșitul Școlii de la Paris, majoritatea artiștilor români – de la fondatorii de școală Nicolae Grigorescu și Ioan Andreescu, până la cel mai celebru reprezentant al artei românești, Constantin Brâncuși – au studiat, au expus și au fost activi atât în țară, cât și la Paris.

Capitala franceză a reprezentat nu doar creuzetul în care arta românească s-a definit ca artă națională (societatea Tinerimea Artistică, cea care a modelat întreaga scenă artistică românească timp de o jumătate de secol, a fost fondată la Paris, în 1901), ci și reperul de calitate estetică, de experiență de viață și chiar de spiritualitate culturală al lumii artistice românești.

„Marele Paris a fost leagănul și criteriul de calitate al artei Micului Paris. Aici nu este vorba doar despre Parisul atelierelor și al școlilor de artă, ci despre esența unică a experienței de a trăi și de a te construi intelectual, artistic, social și uman în acel mediu fără egal. Felul în care viața pariziană a nutrit cultura vizuală și acel sentiment unic al așezării în lume ce poate fi regăsit în perioada interbelică a artei românești este probabil cel mai edificator înfățișat în opera lui Theodor Pallady (1871-1956)”, spune Erwin Kessler, istoric și critic de artă, director interimar al Muzeului Național de Artă al România, care a oferit acompaniament în realizarea expoziției „Paris Pallady” de la Art Safari.

De la inginerie la pictură

Theodor Pallady s-a născut la Iași, într-o familie boierească cu rădăcini în familia Cantacuzino. Deși inițial a ales științele exacte, studiind Ingineria la Dresda, ulterior a decis să își schimbe traseul. A ales să studieze arta la Paris, sub îndrumarea lui Gustave Moreau, având colegi celebri precum Marquet, Rouault și Matisse, cu care a legat o prietenie pe viață.

Pallady a trăit și a lucrat la Paris (trei decenii) și la București. El a insuflat acel unic „air de Paris” în aproape toate lucrările sale, acea stare pariziană a ființei burgheze care aspiră nu spre paradisul terestru, ci spre paradisul urban.

„Acesta este subiectul expoziției Paris Pallady.  În ciuda numărului mare de lucrări – peste 100 – și a numeroaselor documente care conferă expoziției un context istoric, social și antropologic, nu este vorba despre o expoziție retrospectivă, ci despre una de stare – un eseu fenomenologic în care arta nu doar înfățișează, nu doar reprezintă un subiect, ci îl emană, creează un mediu de viață dezirabil și ideal ce poate fi aspirat de către public prin toate simțurile, nu doar prin cel vizual”, mai spune Erwin Kessler.

Cum arată Parisul lui Pallady

Paris este unicul paradis al vieții interioare a lui Pallady, cochilia perfectă, în care se derulează ritualuri aparent cuminți – lectura, privitul pe fereastră, fumatul și cafeaua. Dacă Grigorescu și urmașii săi au glorificat idealul național, idilismul țărănesc și eroismul ostășesc, opus acestora, Pallady a glorificat confortul interiorului urban parizian sau al celui bucureștean, clonat după cel parizian.

„Opera sa se hrănește din aerul familiar, și totuși stingher al camerelor mobilate, cu recuzita lor standard-caldă: fereastra cu grilaj din fier forjat și draperii moi, cu imprimeuri vesele, gheridonul cu fața de masă colorată, pe care stau ziare, cărți, flori sau fructe, tapetul vărgat, cu flori sau cu forme geometrice, fotoliul sau canapeaua comodă pe care se etalează, cel mai frecvent, singura formă de viață umană care îl interesa pe artist – o femeie goală sau pe cale de a se dezgoli”, adaugă Kessler.

Științele exacte și-au lăsat amprenta asupra operei lui Pallady, „care transformă corpurile și locurile în schele funcționale, bine articulate, dar vizibil îmbinate de o știință rece, a politehnistului din Dresda, adăpostit inadvertent în lirica simbolistă a pictorului de la Paris”.

Prietenia cu Matisse

Într-un dialog vizual de excepție, expoziția de la Art Safari reunește atât lucrări realizate de Theodor Pallady (1871–1956) în perioada petrecută la Paris, cât și piese semnate de Henri Matisse, împrumutate de la Musée de l’Orangerie și Musée Henri Matisse – Département du Nord. Vizitatorii sunt astfel invitați să descopere modernitatea europeană prin ochii unor artiști care au schimbat definitiv istoria artei.

Relația dintre Pallady și Matisse a fost una aparte, bazată pe aceeași pasiune pentru interioare, nud feminin și reveria modernă.

„Dialogul dintre Pallady și prietenul său, Matisse, prin expunerea (la Art Safari) a Femeii cu vioară a acestuia din urmă, surprinde termenul comun al acestora în construirea atitudinii feminine a reveriei: Vermeer. Extazul liniștit al maestrului din Delft în fața misterului de nepătruns al visării feminine cu ochii deschiși surprinde acea unică stare emoțională capabilă să investească afectiv întregul mediu în care ea se propagă. Modernitatea se relevă astfel nu doar la nivelul mijloacelor artistice, ci și în stratul mult mai profund al trăirilor indefinite. Atmosfera intimă, privirea pierdută, lumina egală care intră prin fereastră – toate acestea devin elemente comune, dar fiecare dintre artiști păstrează propriul limbaj vizual”, notează Kessler.

Expoziția „Paris Pallady” de la Art Safari este invitația perfectă pentru un city break cultural, fără bilet de avion, direct în centrul Capitalei. Poate fi vizitată până pe 14 decembrie, la Palatul Dacia-România, pe Lipscani 18-20, de joi până duminică în intervalul 12:00-21:00.