Otto Dov Kulka, un om care a reuşit să supravieţuiască lagărului de la Auschwitz, şi-a povestit într-o carte amintirile despre odiosul medic nazist Josef Mengele

Otto Dov Kulka este un distins profesor evreu, specializat în istorie nazistă, care a aşteptat mai bine de şaizeci de ani ca să povească, într-un roman, traumele prin care a trecut la Auschwitz, pe vremea când era doar un copil.

Volumul se numeşte „Landscapes of the Metropolis of Death” iar autorul insistă că nu este vorba despre o carte autobiografică, ci mai degrabă despre „fragmente rupte din amintirile şi din imaginaţia” unui băieţel de 10 ani.

Otto Dov Kulka, profesor emerit al Universităţii din Ierusalim, a scris despre efectele nazismului asupra întregii umanităţi, efecte puternice şi greu de uitat, după cum le-a descris autorul, pentru publicaţia Bloomberg.

Scenele descrise în cartea sa au avut ca punct de reper lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau, între 1943-1944, loc în care Kulka a fost trimis, alături de părinţii săi, de la Theresienstadt.

În mod miraculos, după ce aproape toţi oamenii închişi în lagăr au fost gazaţi, Kulka reuşeşte să supravieţuiască, după ce scapă chiar şi de sub ameninţarea gardului electric.

Mai mult decât atât, Kulka a fost şi „pacient” al necruţătorului Josef Mengele, medicul cunoscut şi ca „îngerul morţii”. Mengele a petrecut 21 de luni la Auschwitz, unde atribuţiile sale erau total diferite de cele ale unui doctor obişnuit. Acel personaj odios făcea frecvent parte din echipa de medici care decidea ce oameni aveau să fie reţinuţi pentru muncă şi care urmau să fie trimişi la gazare.

Mengele făcea experimente pe copii, injectându-le substanţe chimice în ochi, amputându-le membrele sau punându-i în cazane cu apă clocotită.

Otto Dov Kulka a fost martor al multor execuţii şi atrocităţi, organizate ca sarcină zilnică la Auschwitz, ceea ce i-a inspirat anumite sentimente „kafkiene”: acelea erau regulile jocului, într-o „ordine greu de înţeles, dar, în acelaşi timp, justificată.”

În cartea sa, profesorul scrie despre moarte ca despre ceva ce „transcede sferele istoriei”, iar lagărul este o metaforă a tragediei vieţii.

Mama lui Kulka moare iar tatăl său supravieţuieşte. După o vreme, Otto şi părintele său rămas în viaţă vizitează împreună Israelul, întrebându-se: „Unde era Dumnezeu, atunci?”, pentru ca un rabin să le răspundă: „Aceasta este o întrebare pe care vă este interzis să o puneţi.”

Răspunsul căutat vine apoi într-unul dintre visele lui Kulka, din care acesta a înţeles că Dumnezeu era acolo, chiar în lagăr, îndurerat de tot ceea ce se întâmpla.

Visele lui Kulka vor continua, oferindu-i multe răspunsuri, autorul povestind în carte şi despre un vis în care medicul Mengele îi apare ca un ghid turistic al lagărului Auschwitz, imagine cât se poate de naturală, în acea dimensiune a imaginarului.

Otto Dov Kulka şi-a dedicat întreaga viaţă cercetărilor academice asupra perioadei naziste şi a mărturisit, potrivit Bloomberg, că i se pare foarte dificil să urmărească piesele de teatru sau filmele realizate pe marginea acestui subiect, de teamă să nu aibă sentimentul că „lucrurile nu s-au petrecut în felul acela.”