De la furtul de cireşe până la ameninţarea cu incendierea părinţilor. În tinereţe, Isaac Newton întocmea o listă cu păcatele pe care le săvârşise

Matematician, fizician şi astronom, Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor ştiinţifice care aveau să revoluţioneze ştiinţa, în domeniul opticii, matematicii şi în special al mecanicii. Pe când era student, Newton era atent la felul în care se comporta, dovadă în acest sens fiind şi o listă de păcate pe care şi-a notat-o într-un caiet.

Pe când urma cursurile la colegiu, Newton a întocmit o listă cu lucrurile pe care le făcuse şi pe care le considera păcate, listă împărţită în două categorii: una cu păcate săvârşite înainte de anul 1662, anul în care împlinea 20 de ani, respectiv una cu cele făcute după acest an. 

Lista lui Newton arată atenţia pe care acesta o acorda credinţei, dar şi anumite frustrări care proveneau din situaţia familială. 

„Păcatele sale de adult  nu erau în niciun caz şocante, dacă e să ne luăm după standardele de astăzi. În schimb, erau de genul celor pe care un tânăr dintr-o zonă de la ţară, într-o eră foarte strică şi foarte religioasă, s-ar putea simţi vinovat”, scrie Mary Losure despre această listă, în volumul ”Isaac the Alchemist: Secrets of Isaac Newton, Raeveal'd".

Păcatele de dinainte de 1662 relevă caracteristici ale savantului. Losure notează că unele dintre ele- cum ar fi cel conform căruia ar fi ameninţat să le dea foc mamei şi tatălui vitreg, iar apoi casei-, arată câtă furie şi câtă singurătate zăceau în copilul Isaac Newton. Acesta s-a născut la doar trei luni de la moartea tatălui său biologic care se numea de asemenea Isaac Newton. Pe când viitorul savant împlinea trei ani, mama sa se căsătorea cu reverendul Barnabus Smith. Se pare că Newton îşi ura tatăl vitreg cu care ar fi interacţionat foarte puţin în copilărie. 

O altă notaţie din caiet arată că Newton regreta şi faptul că uneori, îşi dorea propria moarte, sperând şi la cea a altora. 

În lista dedicată abaterilor până la vârsta de 20 de ani, fizicianul mai nota lucruri realizate duminică, în ziua sfântă, precum realizarea unei capcane pentru şobolani sau coacerea de plăcinte. Alte păcate ce se regăsesc în listă sunt furtul de cireşe de la Eduard Storer, negarea că ar fi făcut-o, lovirea surorii, „folosirea de mijloace nelegiuite pentru a ieşi din necazuri”, dar şi abateri care ţin de relaţia cu Dumnezeu, unde Newton nota „frica de om peste frica de Tine” sau „mi-a păsat mai mult de lucruri lumeşti decât de Dumnezeu”. 

În ceea ce priveşte păcatele săvârşite după 1662, Newton nota în două rânduri, lăcomia, respectiv neatenţia la slujbă şi neglijenţa faţă de rugăciune.