Cum au ajuns călugării budişti să fie doar simboluri ale trecutului

Acoperişurile aurite ale templelor budiste sunt o parte importantă a peisajului thailandez. Templele au fost, odată, inima satelor, servind deopotrivă drept loc de întâlnire, casă de oaspeţi şi centru comunitar. Dar multe s-au transformat în ornamente ale trecutului, fiind marginalizate din cauza numărului scăzut de călugări.

Într-un mic sătuc din nordul Thailandei, călugării nu îşi mai îndeplinesc unul dintre ritualurile budiste care definesc această credinţă: acela de a se plimba prin comunitate, în fiecare dimineaţă, pentru a strânge mâncare. În loc de asta, stareţul templului sună la restaurant şi comandă la pachet.

Novicii petreceau luni de zile în mănăstiri ca parte a ceea ce era considerat esenţial pentru maturizarea unui bărbat. Astăzi, dacă sunt hirotonisiţi, abia dacă stau o săptămână în robe de călugăr.

„Acum, religia Thailandei este banul“, spune Phra Paisan Visalo (Phra este un titlu onorific al călugărilor n.red.), unul dintre cei mai respectaţi călugări ai ţării. „În trecut, oamenii veneau la templu la fiecare sărbătoare. Acum se duc la cumpărături în malluri“.

Stilul de viaţă meditativ al călugărilor nu este foarte atrăgător pentru „generaţia iPhone“. Numărul de călugări a scăzut cu peste jumătate în ultimele trei decenii: acum sunt cinci călugări şi învăţăcei la fiecare 1.000 de oameni, faţă de 11, câţi erau în 1980. Statisticile ţării arată că anul trecut existau 290.000 de călugări, dar Phra Paisan spune că Thailanda nu are mai mult de 70.000 de călugări „cu normă întreagă“. Cam acesta este şi numărul sătucurilor din ţară.

Budismul are nevoie de „un nou ambalaj“, care să se potrivească ritmului rapid al ţării, este de părere Phra Anil Sakya, secretarul asistent al Patriarhului Suprem al Thailandei, care accentuează că budismul trebuie reînviat prin scoaterea în evidenţă a meditaţiei ca salvare pentru stilul de viaţă plin de stres.  

Pe măsură ce s-au modernizat, multe societăţi au migrat de la sacru la profan. Ceea ce este de mirare în Thailanda este timpul scurt în care a avut loc această schimbare, pusă pe seama  creşterii economice rapide. Călugării budişti au ajuns să se limiteze la prezidarea ceremoniilor. Înainte reprezentau autoritatea morală, erau învăţători şi lideri ai comunităţii, aminteşte „The New York Times“. 

Călugării suferă un declin în „cantitate şi calitate“, spune Phra Anil, din cauza faptului că tinerii sunt atraşi de bogăţie şi de viaţa la turaţie maximă promovată în oraşe. 

La declin au contribuit şi anumite scandaluri în care au fost implicaţi călugării. Reţelele de socializare au ajutat la răspândirea unor clipuri în care călugării petrec în mânăstiri, beau alcool, se uită la filme pornografice şi păcătuiesc cu femei şi bărbaţi, toate acestea fiind activităţi interzise. Au mai existat şi acuzaţii de deturnare a fondurilor bisericeşti.

În sătucul thailandez Baan Pa Chi din nordul ţării, locuitorii descriu un paradox. mănăstirea are acum o mulţime de bani, spre deosebire de deceniile trecute, deoarece localnicii care s-au mutat la oraş donează pentru clădiri noi, podoabe şi pentru statui pentru a-şi îmbunătăţi „statutul karmic“. Dar mănăstirea este goală de cele mai multe ori.

„Oamenii obişnuiau să îşi lase copiii aici. Acum lasă doar animale părăsite“, spune Anand Buchanet, un muncitor de 54 de ani care a fost novice al mănăstirii atunci când era copil.

Stareţul Phra Nipan spune că singurul rol al mănăstirii în ziua de azi este să prezideze ritualuri precum înmormântări, nunţi şi binecuvântările de casă nouă. „Oamenii din ziua de azi au telefoane. Dacă au vreo problemă îşi sună prietenii“, încheie Phra Nipan.