BOOKFEST Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara şi alţi intelectuali români scriu despre Bucureştiul lor VIDEO

Sâmbătă, 5 iunie, la standul editurii Humanitas din cadrul festivalului Bookfest 2016, a fost lansat volumul colectiv „Bucureştiul meu“, coordonat de Gabriela Tabacu. Volumul adună eseurile şi povestirile a 19 autori români, printre care: Horia-Roman Patapievici, Ioana Nicolaie, Andrei Pleşu, Neagu Djuvara, Mircea Cărtărescu.

Este al doilea volum coordonat de Gabriela Tabacu şi este scris atât de oameni născuţi în Bucureşti cât şi oameni care au venit în Bucureşti. Unii autori sunt scriitori, alţii arhitecţi sau academicieni. Scopul lucrării este reevaluarea percepţiilor asupra capitalei României şi relatarea modului în care s-a compus şi recompus oraşul.

La lansarea au participat: Gabriela Tabacu, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, Dan C. Mihăilescu şi Tatiana Niculescu Bran. Scriitorul Radu  Paraschivescu a vorbit despre importanţa şi farmecul Bucureştiului.

 Vedem împreună cum s-a compus şi s-a recompus oraşul în care trăim. Cum au arătat sluţirile lui, care este farmecul lui, care este poezia lui. Cum îl percepem  astăzi după intervenţii chirugicale fără anestezic, după barbarii, după demersuri cabodine, după amputării, după regăsiri. Cum îi mai putem simţi parfumul, cum mai putem gusta fructele cuvântului mahala. Care este poezia acestui oraş care totuşi există.

Volumul este scris într-o paleta întreagă de tonuri care pendulează între tandru şi trist.  

Lansarea volumului "Bucureştiul meu", la Bookfest

Gabriela Tabacu, arhitect şi profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, a coordonat acest volum şi a vorbit despre misiunea lui „mai specială“ şi datoria lui de a recupera lucrurile pierdute şi de a crea un spaţiu al neuitării. Astfel pentru ea, oraşul este plăguit nu de „ticăloşie şi răutate, ci de o crasă lipsă de cultură şi civilizaţie “

Oraşul este un organism viu, el trăieşte. Trăieşte cu noi în burta lui. Noi existăm în burta lui şi ne ducem vieţile aici, iar oraşul întoarce înapoi, întotdeanuna,  cea ce am izbutit să dăm. Nu vom primi mai mult decât cea ce dăm. Aceasta este lecţia pe care niciodată n-am reuşit să o învăţăm.

Textul lui Horia-Roman Patapievici este şi prologul volumului, definit de Gabriela Tabacu ca:

 Un text foarte dur, un rechizitoriu al tuturor indolenţelor şi neputinţelor noastre de citadini grăbiţi. A tuturor lucrurilor care fac Bucureştiul să arate aşa. Este de fapt un strigăt al oraşului care moare sub ochii noştri din cauza nepuntinţei şi nepăsării noastre.

Ioana Pârvulescu a vorbit despre importanţa recunoaşterii adevăratelor valorii care au transformat Bucureştiul în oraşul care este astăzi.

Aici vedem un Bucureşti autentic, un Bucureşti care este al meu, şi nu al lor.

Această carte reprezintă o serie de modele de înţelegere, un imaginar poetic al oraşului, o suită de istorisiri şi memorii din Bucureştiul ultimului secol.