Tora Vasilescu: „Tata şi-a schimbat numele după ce s-a întors din lagărul din Donbass” VIDEO
0Tora Vasilescu împlinește 72 de ani. S-a născut pe 22 martie 1951, la Constanța și a copilărit în Tulcea, locul de unde a plecat ca să devină una dintre cele mai frumoase și iubite actrițe din România.
Absolventă a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în anul 1976, la clasa profesoarei Eugenia Popovici, Tora Vasilescu și-a dorit și a devenit un nume important în lumea teatrului și filmului românesc.
A fost distinsă de trei ori cu Premiul pentru Interpretare al Uniunii Cineaştilor din România și a câștigat Placheta de aur pentru rolul din „Imposibila iubire”, la Festivalul de film „Laceno D’Oro” de la Avellino şi premiul pentru Cel mai bun rol secundar feminin în „Şobolanii roşii”.
Publicul ca urmărit-o într-un șir lung de piese de teatru și filme, însă despre intimitatea vieții personale a aflat mai puțin.
Tatăl natural a murit când era foarte mică
Și-a pierdut tatăl biologic pe când era foarte mică, dar l-a avut alături, până la 14 ani, în rolul de părinte, pe cel care i-a dat numele Vasilescu.
„Tata Vasilescu, care se numise Wagner, a fost un om generos. El era de origine germană şi şi-a schimbat numele după ce s-a întors din URSS, din Donbass, unde a fost închis într-un lagăr. Avea un comportament specific educaţiei germane: <<Ein Mann, ein Wort>>/ <<Un om, un cuvânt>>. M-a învăţat corectitudinea, bunul simţ, disciplina şi curăţenia. Făcea şi lecţiile cu mine”, povestea actrița, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“.
„Biata mama a avut trei mariaje şi i-au murit toţi soţii”
În tinerețe, tatăl Vasilescu fusese deportat în 1944, odată cu mulți alți germani născuţi în Dobrogea.
„Mai povestea la masă şi mai vorbea şi cu o vecină, tot de origine germană, care fusese şi ea acolo. (...) Tata avea 17 ani atunci. Trebuia să plece o soră cu trenul, dar au făcut schimb în ultimul moment. Îmi povestea şi cum mâncau doar coji de cartofi în lagăr. S-a îmbolnăvit acolo şi a murit aici la 39 de ani de cancer la plămâni, când eu aveam doar 14 ani. În ultima vreme, îi făcusem injecţii cu morfină. Când mă gândesc că biata mama a avut trei mariaje şi i-au murit toţi soţii!”, povestea actrița.
„Pentru injecţiile de morfină îmi trebuiau vreo trei ştampile”
Tora Vasilescu a fost un sprijin pentru mama sa, încercată de momente dificile de-a lungul anilor în care a rămas de trei ori văduvă.
„Pentru injecţiile de morfină îmi trebuiau vreo trei ştampile: de la farmacii, de la doctori. Alergam după ele. Uneori, întârziam şi se închidea farmacia şi ajungeam acasă cu plânsete. Nici nu aveam seringă de unică folosinţă şi aia pe care o aveam trebuia sterilizată. O mai uitam pe foc şi, dacă trecea timpul, tata avea dureri şi mai mari. Câţiva ani mai târziu, am ajutat-o pe mama să o crească pe sora mea, care e mai mică cu 12 ani şi jumătate. Stăteam cu ea, o legănam, îi cântam”.
„De mică mi se spunea că sunt artistă”
Greutățile n-au împiedicat-o pe Tora Vasilescu să-și afirme talentul pe care l-a descoperit tot în copilărie când era frecvent premiată pentru recitare și să devină, așa cum și-a dorit, actriță.
„Eram tot timpul ocupată cu serbări. Am avut şi o mătuşă educatoare care îmi citea poezii de George Coşbuc, mai ales <<Noi vrem pământ!>>. Eu plângeam şi rosteam finalul exact ca ea şi îmi curgeau lacrimile. În actorie e bine să-ţi pui cel puţin 40% din propria cunoaştere, din propriile suferinţe, iar imaginaţia joacă un rol important. De mică mi se spunea că sunt artistă şi deja voiam să ajung actriţă. Aveam origine sănătoasă – adică muncitorească –, plus că făceam şcoala de muzică şi le aveam cu poezia. Am fost şi în tabere internaţionale organizate în România”, mai povestea Tora Vasilescu despre copilăria sa.
„I-am umplut vreo patru pagini cu <<Te iubesc, te iubesc, te iubesc>>“
Tot în Tulcea și-a petrecut și anii de liceu. Își amintește cu drag că cea mai mare bucurie şi distracţie a ei era să meargă la film cu colegele și colegii.
„De la 15.00 la 17.00. Cinematograful era chiar pe faleză la Tulcea şi, după ce vizionam filmul, bineînţeles că ne plimbam. Cârdul de fete se întâlnea cu cârdul de băieţi şi ne mai aruncam câte o privire. Ce fericire era! Dintr-a IX-a până într-a X-a parcă, pe toate caietele şi pe toate băncile am scris Ionuţ, iar băiatul de care mă îndrăgostisem avea de fapt alt nume. După aia, am avut un prieten care plecase din Tulcea la o şcoală postliceală şi acea scrisoare paravion, cu marginea roşu cu bleumarin, a fost bucuria cea mare din acea perioadă. Nu ştiu dacă voi aţi apucat-o. Odată, i-am făcut şi o glumă, după capul meu: i-am umplut vreo patru pagini cu „Te iubesc, te iubesc, te iubesc“ şi la sfârşit i-am scris: „Şi tot aşa, de vreo două-trei ori“, mai povestea actrița.
Miercuri și joi (22 și 23 martie 2023 ) la Cinemaraton TV sunt două zile de sărbătoare cinematografică în care telespectatorii pot vedea aproape toate filmele în care a jucat actrița Tora Vasilescu.