„The Irishman“, de la idee la Play: o călătorie de 12 ani

Expresia „development hell” le este binecunoscută tuturor celor care lucrează în industria cinematografică. Formula se referă la acele proiecte de filme care, din diferite motive, se blochează undeva pe traseu, uneori cu anii, înainte de a intra efectiv în etapa de producţie.

O mulţime de filme au trecut prin acest purgatoriu, de la „Deadpool”, „Mad Max: Fury Road”, „Dallas Buyers Club”, sau „The Irishman”. Unele proiecte, îndelung aşteptate, care ajung în acest pas, s-ar putea să nu mai fie realizate niciodată.

Filmul lui Scorsese îşi datorează existenţa lui Robert De Niro. Actorul citise cartea lui Charles Brandt, „I Heard You Paint Houses”, un bestseller nonfiction care relatează povestea asasinatului liderului sindical american Jimmy Hoffa, cel mai celebru caz nerezolvat de crimă din istoria Americii. Actorul i-a vorbit despre carte lui Scorsese, care a fost de acord că era o poveste ce merita spusă.

După propriile declaraţii, De Niro dorea să mai joace măcar o dată alături de prietenul său Al Pacino, de data asta într-un film „de care să fie cu adevărat mândri”. Jane Rosenthal, o veche colaboratoare a lui De Niro şi cofondatoare a Tribeca Enterprises, compania de producţie a actorului, îşi aminteşte că filmul a intrat în faza de pre-producţie în 2007, cu Scorsese implicat în proiect ca regizor.

Însă pe parcurs au intervenit diverse schimbări ale scenariului şi schimbarea a cel puţin unui scenarist. În cele din urmă, sarcina i-a revenit lui Steven Zaillian, un scenarist experimentat şi foarte bine cotat („Lista lui Schindler”, „Awakenings”, „Gangs of New York”, „Moneyball”).

Repetatele schimbări au decalat de fiecare dată calendarul producţiei, astfel încât Scorsese a mai făcut încă trei filme în acest interval. Prima lectură a scenariului împreună cu distribuţia a avut loc, după declaraţiile lui Jane Rosenthal, în 2013. Un an mai târziu, Al Pacino însuşi confirma că proiectul va fi următorul film al lui Scorsese după „Silence”.

Filmările ar fi trebuit să înceapă în 2016. Şi totuşi, o nouă serie de amânări a împins calendarul până în 2017, iar post-producţia, în special efectele speciale utilizate pentru a-i face pe actori să pară mai tineri, a mai adăugat luni bune până la lansarea oficială din septembrie 2019.

Chiar şi cu o asemenea listă de nume pe afiş, filmul ar fi putut să nu fie niciodată făcut, din cauza costurilor, ridicate chiar şi pentru o superproducţie (159 sau chiar 175 de milioane de dolari, în funcţie de sursa informaţiilor). Netflix a preluat bugetul imens de producţie, asumându-şi totodată şi distribuţia. Aşa că, după 12 ani de aşteptare, filmul va disponibil şi în România, exclusiv pe Netflix, de pe 27 noiembrie.