10 noiembrie: 85 de ani de când România a fost lovită de un cutremur devastator, de 7,4 grade

Pe 10 noiembrie, în 1940, timp de 46 de secunde, România a fost zguduită de primul mare cutremur din perioada contemporană, soldat cu pierderi importante de vieţi omeneşti şi importante pierderi materiale. Tot într-o zi de 10 noiembrie, în dar în 2009 , moare marele actor Gheorghe Dinică, iar în 2020, actorul Vladimir Găitan. 

1483 - S-a născut Martin Luther, scriitor și reformator religios german

Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben, Saxonia – d. 18 februarie 1546), pastor și doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane. Primele idei ale Reformei protestante au fost enunțate de Martin Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg. Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521.

1508 - Prima carte tipărită în Țara Românească

La 10 noiembrie 1508, după aproximativ 50 de ani de când Johannes Guttenberg publicase prima sa lucrare întiraj mare, a apărut în şi în Țara Românească prima carte tipărită.

Este vorba despre „Liturghierul slavon”, care a apărut din inițiativa domnitorului Radu cel Mare (1495-1508), fiind tipărită de călugărul Macarie la Mânăstirea Deagu, aflată în apropierea oraşului Târgovişte.

Născut în Serbia, călugărul Macarie învăţase tehnica tiparului la Veneţia şi a fost adus în Ţara Românească de Radu cel Mare pentru a înfiinţa prima tiparniţă.

1688: S-a terminat tipărirea Bibliei în limba română 

Biblia de la București(cunoscută și sub denumirea de Biblia Cantacuzino) a fost prima traducere completă a Bibliei în limba română, fiind publicată la București în 1688. Textul a fost definitivat din inițiativa lui Șerban Cantacuzino, domnul Munteniei, de un grup de învăţaţi, între care fraţii Şerban şi Radu Greceanu.  

1895: S-a sinucis scriitorul şi arheologul român Alexandru Odobescu

Născut la București, Alexandru Odobescu este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori şi arheologi români, deţinând timp de un an funcția de ministru al Monumentelor (1863-1864).

Profesor de arheologie la Universitatea din București, Alexandru Odobescu este considerat părintele arheolofiei în România, fiind autorul unui important tratat de istorie a arheologiei, „Istoria arheologiei” (1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa.

Format la școala clasicismului francez și la aceea a antichității, om de gust și de știință, fondator al arheologiei în România și istoric, Alexandru Odobescu a scris o proză admirabilă în eleganță și puritate. Urmând ideile „Junimii”, a înţeles că literatura adevărată trebuie să exprime spiritul poporului român așa cum se reflectă în istorie, în limbă, în folclor. Cu drept cuvânt, Maiorescu, care-l stima mult, îl privea ca pe unul din ai lor.

Autor al unei opere literare şi ştiinţifice de o reală valoare, în viaţa personală se confruntă cu mari dificultăţi când, căsătorit fiind, Alexandru Odobescu se îndrăgosteşte de o profesoară de geografie cu 30 de ani mai tânără decât el, fosta soţie a lui Alexandru Davila, şi, respins de aceasta alege să-şi pună capăt zilelor cu o supradoză de morfină, de care devenise dependent.

1925: S-a născut actorul britanic Richard Burton

Celebrul actor Richard Burton a fost nominalizat la Oscar de şapte ori, însă nu a primit niciodată distincţia.

Împreună cu Liz Taylor, a format unul dintre cele mai mediatizate cupluri. Relația lor a făcut obiectul a numeroase speculaţii pe scena hollywoodiană. Povestea lor a început în 1963, în timpul filmărilor pentru „Cleopatra“. Un an mai târziu, cei doi se căsătoreau. În 1974 au divorţat, însă despărţirea nu a durat prea mult, căci s-au recăsătorit în 1975.

Liz Taylor şi Richard Burton au apărut în 11 filme împreună şi s-au aflat în atenţia publicului pentru mult timp. „Am fost extrem de norocos toată viaţa mea, dar cel mai mare noroc a fost Elizabeth“, a scris Burton, în deschiderea jurnalului din 1968.

A murit în august 1984, din cauza unei hemoragii cerebrale, la fel cum a decedat şi tatăl său.

1940: România a fost lovită de un cutremur devastator, de 7,4 grade

La 10 noiembrie 1940, un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter a zguduit România pentru 46 de secunde. Epicentrul seismului a fost în zona Vrancea, la o adâncime de aproximativ 133 de kilometri.

Pentru că în acel moment în România se declanșase cel de-Al Doilea Război Mondial, nu există informaţii foarte precise, astfel că numărul victimelor a fost doar estimat. Se apreciază, însă, că acestea ar fi fost de 1.000 de morți, majoritatea în Moldova, și circa 4.000 de răniți. În 1982, memoriile publicate de vicepremierul României la momentul evenimentului indicau 593 de morți și 1.271 de răniți în toată țara.

Cele mai afectate au fost oraşele din sudul şi centrul Moldovei şi nord-estul Munteniei, unde s-au înregistrat pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti, oraşul Panciu fiind aproape complet distrus, precum şi penitenciarele de la Doftana şi Mărgineni.

În Transilvania, cel mai afectat oraș a fost Brașovul, unde s-au prăbușit mai multe clădiri şi o parte din Fabrica de Zahăr Bod, urmat de Sfântul Gheorghe, Covasna şi Târgu Secuiesc.

Seismul a fost resimţit puternic şi în Bucureşti, unde a produs importante distrugeri şi a provocat sute de morţii. Au fost afectate zeci de clădiri din Capitală, inclusiv monumente de arhitectură precum Ateneul Român, Teatrul Naţional, Opera, Banca Naţională, Casa de Depuneri ori Palatul Justiţiei.

Atunci s-a prăbuşit turnul complexului Carlton, un simbol al Bucureştiului interbelic şi una dintre cele mai moderne clădiri ale vremii, construit din beton-armat pe 14 niveluri, înalt de peste 45 de metri. În clădire se aflau peste 200 de persoane în momentul cutremurului, majoritatea pierzându-şi viaţa.

La începutul lunii noiembrie, înaintea cutremurului de 7,4, s-au produs, însă, mai multe seisme de peste 4 grade pe scara Richter. Astfel, la 8 noiembrie 1940, a fost înregistrat unul de 5,5 grade şi o zi mai târziu, în după-amiaza de 9 noiembrie 1940, s-au înregistrat câteva cutremure slabe, locale, în zona orașului Panciu,[1] mișcări care au trecut aproape neobservate de populație.

Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a avut mai multe replici, încă din primele momente, dintre care șase au atins magnitudini de peste 5 grade, potrivit wikipedia.

Cea mai puternică replică s-a înregistrat în dimineața zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 8:34, având magnitudinea 5,5 grade, intensitatea maximă VI, replică ce a fost, se pare, resimțită ușor și la București.  Seria de replici a continuat până la începutul lunii decembrie 1940, după care s-a stins treptat.

Studiile ulterioare au ajuns la concluzia ca marele cutremur din noiembrie 1940 a rupt segmentul inferior, cel mai profund, al blocului litosferic, undeva intre 135-160 km adâncime.

Bilanţul oficial total al cutremurului din 1940 nu a fost niciodată finalizat şi făcut public.

2009: A murit actorul Gheorghe Dinică

Pe 10 noiembrie 2009 România îl pierdea pe unul dintre cei mai mari artişti ai săi.

Gheorghe Dinică a rămas în conştiinţa publicului drept un actor desăvârşit. De-a lungul celor 75 de ani ai vieţii sale, a jucat în 73 de filme şi în mai multe piese de teatru, seriale de televiziune.

Actorul, Deşi în actele de stare civilă apare ca dată de naştere 1 ianuarie 1934, actorul povestea că s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1933.

Dragostea pentru film a venit, aşa cum se întâmpla în cazul copiilor din Bucureştiul interbelic, prin prezenţa la cinematografele Capitalei unde rulau filme cu monştrii sacri ai marelui ecran mondial.

La 23 de ani, în 1957, Gheorghe Dinică şi-a văzut visul cu ochii, fiind admis la IATC, după ce jucase în trupe de teatru (amatori) încă din 1954. A absolvit Institutul în 1961, la clasa marii actriţe Dina Cocea. În acelaşi an, a debutat în teatru cu rolul comisarului Goole din piesa de teatru „Inpsectorul de Poliţie”.

Doi ani mai târziu, debuta în cinematografie, în 1963, apărând în filmul „Străinul”.

Monumentalul Gheorghe Dinică a fost considerat tipul „băiatului rău”, care acţionează mereu cu zâmbetul pe buze. De departe, rolul legionarului Paraipan din filmele „Un comisar acuză” şi „Revanşa” l-au făcut celebru.

Rolul în care a intrat cel mai bine în pielea personajului este cel al avocatului Stănică Raţiu din „Felix şi Otilia”, film inspirat de romanul „Enigma Otiliei”.

A interpretat roluri memorabile şi în filme cu subiecte din viaţa muncitorilor şi ţăranilor și a dat viaţă pe marele ecran şi unor personaje de tipul „majordomului-confident”.

 După Revoluţie, a revenit la rolurile de „băiat rău”, interpretând rolul unui traficant în „Liceenii în alertă”, rolul unui director de cinematograf în „Patul conjugal”, rolul unui „protector” al cerşetorilor ilegali în „Filantropica”.

Ultimul rol al carierei sale a fost în serialul „Aniela”, în care maestrul Gheorghe Dinică a dat viaţă bătrânului general Grigorie Vulturescu.

2020: A murit actorul Vladimir Găitan

Născut la 2 februarie 1947, la Suceava, actorul Vladimir Găitan şi-a făcut debutul pe scena Teatrului de Comedie, unde a interpretat roluri în piese precum „Trei surori”, „12 oameni furioși” și „Turnul de Fildeș”.

În anul 1969a fost distribuit în primul său rol în cinematografie, în filmul „Reconstituirea”. De asemenea, a jucat și pe scena Teatrului Nottara în următoarele piese: „Întâlnire la Sunles” și „Îngeri de America”. În anul 2001, a devenit director al Teatrului Nottara.

A avut numeroase colabotări cu regizorul Sergiu Nicolaescu, care l-a distribuit în multe dintre filmele sale, precum „Zile fierbinţi”' (1975), „Accident”' (1976), „Pentru patrie” (1977), „Ultima noapte de dragoste” (1979), „Duelul” (1981), „Întâlnirea” (1982), „Wilhelm Cuceritorul”, co-producţie franco-română (1982), „Noi, cei din linia întâi” (1985), „Francois Villon - poetul vagabond” (1987), „Mircea” (1988), „Coroana de foc” (1990), „'Oglinda - Începutul adevărului” (1993), „15” (2005), „Goldberg – Supravieţuitorul” (2008), „Poker” (2010).

A jucat și în serialele și telenovelele: „Roberta”, „Căsătorie imposibilă”, „Daria, iubirea mea”, „Cu un pas înainte”, „Inimă de țigan”, „State de România - Student la Sorbona”.