Prostia omenească în varianta frica de puşcărie. Cazul Adrian Severin

Ca orice politician sau ex-politician român care se respectă, traseistul PD-PSD Adrian Severin, de care până şi Ponta s-a gândit că-i mai bine să se descotorosească, are o spaimă de puşcărie. Bănuiesc că nu-i uşor să te gândeşti că ai putea să ajungi la răcorică tu, un domn scorţos cu un discurs în care baţi câmpii liniştit despre tot ce se întâmplă pe lumea asta.

Tu, un individ care ai avut multă vreme puterea pe mână, băgat prin tot felul de ministere, parlamente, comitete şi comiţii de toţi neocomuniştii pe lângă care te-ai gudurat zeci de ani. Da, e complicată viaţa atunci când ştii că te aşteaptă nişte judecăţi grele pentru luare de mită, trafic de influenţă, spălare de bani. Niciuna dintre astea nu sună bine pentru tine, un priceput fără pereche în politică mondială, în justiţie, aşa cum, probabil, te priveşti în mintea ta bruiată de atâtea învârteli şi combinaţii.

Tovarăşul Adrian Severin, mai cunoscut pentru scandalul „Euroşpaga” din Parlamentul European, când se angaja ca, în schimbul a vreo sută de mii de euro, să sprijine nişte amendamente favorabile unei companii private, are diverse trăiri publice. Ştiu, suntem într-o ţară liberă, în care toată lumea are dreptul să gândească ce vrea şi, mai ales, să vorbească/scrie ce vrea. Chiar şi de pe pereţi.

Anul trecut, de exemplu, tovarăşul Adrian Severin, cel care ne-a făcut de râs în toată lumea cu şpaga europarlamentară dovedită de jurnaliştii britanici de la „The Sunday Times”, i-a adresat o scrisoare publică noului ambasador al SUA venit în România, Hans Klemm, în care, ca un adevărat guru în politică externă, îi explica diplomatului american numai inepţii. Printre acestea, cum că „în chiar sediul DNA funcţionează un birou al FBI. (...) Se pare însă că reprezentanţii FBI ghidează şi activităţi ale DNA menite a-i “sancţiona” pe oamenii politici, oamenii de afaceri sau oamenii de cultură români care nu adoptă convingător agenda geo-politică a SUA ori, prin preocupările lor, îi stânjenesc promovarea.(...) Circulă tot mai intens informaţia că un număr semnificativ de procurori DNA au primit cetăţenie americană. (...) Dacă asta înseamnă că urmărirea penală a unor români se realizează de către americani. (...) Nimic nu o ameninţă pe Kovesi, aşa încât nu are nevoie să dovedească vreun curaj deosebit pentru a-şi face datoria”.

N-are rost să vă mai spun că tovarăşul Adrian Severin, căruia i-am plătit, zeci de ani, salariile babane de individ învăţat să mulgă bani de la stat, nu a avut niciun argument pentru prostiile scrise mai sus. Desigur, invenţiile nu se pot dovedi şi, cum ţărişoara asta liberă îţi permite să debitezi şi tot felul de scenarii româno-americane, scrii pe pereţii blogului tău ce te duce şi pe tine mintea de om înspăimântat că te aşteaptă, poate, celula. Ce mai contează că inventezi birouri ale FBI la DNA sau că insinuezi că nenorociţii de americani fac, de fapt, justiţia în ţara noastră (serios, cât de penibil poţi fi?). Ce mai contează că susţii că „circulă tot mai intens informaţia că un număr semnificativ de procurori DNA au primit cetăţenie americană” şi că e ceva necurat în asta, fără să ai niciun minim argument pentru ceea ce spui? Serios, tovarăşe Adrian Severin, unde circulă informaţia asta atât de "intens"? În cercurile dumitale înalte pline cu indivizi măcinaţi de corupţie, obsedaţi de şpăgi, ajunşi, în sfârşit, pe mâinile unor anchetatori care au lipsit zeci de ani acestei ţări? În cercuri cu indivizi disperaţi că nu mai pot manevra, aşa cum au făcut-o zeci de ani, chiar toţi magistraţii ţărişoarei?

Bântuit, probabil, de spaima gratiilor, tovarăşul Adrian Severin s-a gândit, la acest început de an, să mai scrie ceva pe pereţi. De data asta, pe pereţii propriului Facebook. Ne explică dumnealui care a fost, de fapt, problema României în anul 2015, anunţându-ne încă din titlu că „am revenit la dictatura carlistă”. Aşadar, în viziunea fostului nostru ministru de Externe, problema nu a fost „plecarea lui Victor Ponta sau căderea Guvernului Ponta, ci modul în care ele s-au produs - printr-o lovitură de stat”.

Lovitură de stat! Da, aţi citit bine. Ne luminează, aşadar, tovarăşul Adrian Severin că Victor Ponta nu şi-a dat demisia, aşa cum noi, proştii neamului, credeam că s-a întâmplat după ce ţara a fost zguduită de tragedia din Colectiv şi de cea a poliţistului mort pentru „interesul naţional” al lui Oprea. Ci că a fost vorba despre o lovitură de stat. Nu ne spune, însă, judecatul pentru fapte de corupţie Adrian Severin cine a dat lovitura de stat. Dar, mă rog, ce mai contează asta dacă, oricum, în ţară a „urmat înlocuirea democraţiei (pentru care, cum necum, în 1989 au murit oameni) cu oligocraţia (numita tehnocraţie), respectiv cu dictatura”.

Da, halal dictatură! O dictatură în care toţi nesimţiţii care iau şpăgi prin Parlamentul European scriu liber ce-i duce capul despre magistraţi. O dictatură în care n-ai nevoie de niciun argument ca să susţii, ca fost ministru de Externe, că-n ţara ta fac jocuri necurate americanii sau că plecarea prin demisie a unui Guvern corupt şi incompetent, aşa cum s-a dovedit a fi Guvernul Ponta, a fost, de fapt, o lovitură de stat. 

Şi continuă tovarăşul Adrian Severin propriul scenariu de persoană judecată pe nedrept, desigur, de supravieţuitor al acestui regim dictatorial în care trăim, spunându-ne că „istoria se repetă”, că „am revenit la dictatura din 1938”, punându-i la grămadă pe Regele Carol al II-lea, Armand Călinescu, Ion Antonescu, Corneliu Zelea Codreanu cu Iohannis, Cioloş, Becali şi Oprea, pe ultimii patru numindu-i „farsori şi nişte gugumani”, care conduc ţărişoara. Sigur, aşa se vorbeşte, într-un regim dictatorial, despre ăia care te asupresc. Dar, mă rog, tovarăşul Severin ne asigură pe toţi că „istoria unei naţiuni condamnată a fi condusă de farsori şi gugumani se termina însa totdeauna tragic. S-a revenit la dictatura carlistă din 1938. Or, de aici nu se iese decât prin revoluţie sau război”.

Mă gândesc câteodată, tovarăşe Adrian Severin, cât de tolerantă este ţara asta cu indivizi ca dumneata. Câtă ruşine suntem în stare să înghiţim pentru nişte oameni născuţi cu şpaga în sânge, care se leagă, cu zecile de ani, de fotoliile călduţe plătite din munca noastră. Câtă sărăcie şi umilinţă acceptăm pentru ca nişte corupţi nesimţiţi, obsedaţi doar de putere şi de bani, să-şi facă jocurile aşa cum vor. Câtă răbdare avem cu toţi mafioţii care, speriaţi de puşcăria în care oricum vor ajunge, calcă în picioare legi, înjosesc magistraţi, ne fac de râs pe la porţi de ambasade. Mă tot gândesc la astea şi încep să cred, tovarăşe Severin, că, într-un fel, ai dreptate. Dar nu la dictatură mă refer. Ci la toţi mafioţii care sugrumă ţara asta de-un sfert de veac, la toţi politrucii moscoviţi, la toţi nenorociţii care au pus ghearele, parcă pe vecie, pe grumazul ţării noastre, la toate nulităţile astea de care cu spaimă încep să cred că am mai putea scăpa doar printr-o revoluţie.