Exclusiv Marea împăcare din societatea românească. Psiholog: „N-ai cum să n-o iei personal, pentru că este personal” INTERVIU

Alegeri care au potențialul de a schimba societatea, precum cele prezidențiale care au avut loc în România, te vor afecta personal, iar polarizarea societății este normală și o vedem peste tot, spune psihologul Simona Ștefan. Cu toate acestea, există o modalitate de a evita certurile și violența.

Societatea românească este scindată în două tabere. FOTO: Inquam Photos

Scindarea din societatea românească a ajuns la cote alarmante în contextul alegerilor prezidențiale. Dezbaterile din online au ajuns dispute violente, discuțiile din familie sau între prieteni au degenerat în certuri, societatea românească s-a împărțit în două tabere care nu reușesc să găsească un limbaj comun de comunicare.

Simona Ștefan, conferențiar universitar în cadrul Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie, Universitatea Babeș-Bolyai, membru al Institutului Internațional de Psihoterapie și Sănătate Mentală Aplicată, psiholog clinician și consilier psihologic autonom și psihoterapeut cognitiv-comportamental, e explicat pentru „Adevărul” cauzele acestui fenomen și, bineînțeles, ce putem face pentru a elimina această scindare din societate.

„Polarizarea se întâmplă mai ales în situații în care una dintre părți este considerată extremistă”

Adevărul: Care sunt cauzele acestui fenomen?

Simona Ștefan: Aș începe prin a spune că polarizarea este normală în context electoral, nu doar la noi se întâmplă acest fenomen. În general, atunci când au loc alegeri cu miză mare, mai ales când vorbim doar de două opțiuni, cum sunt alegerile prezidențiale, dar și alte alegeri, cum a fost referendumul Brexit. Sunt alegeri care pun societatea în fața a două opțiuni de multe ori fundamental diferite.

De asemenea, în context electoral, polarizarea se întâmplă cu atât mai mult în situații în care una dintre părți este considerată de mass media și de societate ca fiind extremistă. Dacă deja pornim de la niște vederi extremiste, polarizarea este din start creată. Cealaltă tabără se antagonizează față de tabăra care este văzută ca fiind extremistă. Deci, cu cât este mai virulentă retorica unor candidați politici, cu atât aceștia vor crea mai mult disidență în cadrul taberei opuse.

Aceasta polarizare se manifestă pentru că oamenii iau personal ceea ce se întâmplă. Când suntem puși într-un context de alegeri, alegem și în baza valorilor personale pe care le avem, iar tabăra opusă nouă atacă valorile noastre. Spre exemplu, valori cum ar fi democrație, libertate, toleranță sau poate tradiție, credință. Și atunci îi vedem pe ceilalți ca fiind o parte a societății care atacă structura noastră de valori și atunci luptăm, atacăm și noi la rândul nostru.

Deci aș începe prin a spune că este un fenomen care se întâmplă, s-a întâmplat și în alte societăți, se întâmpla cu atât mai mult într-un context în care una dintre opțiuni este catalogată ca fiind extremistă.

Cum se manifestă această polarizare în contextul profilului psihocultural al poporului român?

La români avem, de exemplu, o neîncredere foarte mare în instituții și în politicieni și asta s-a văzut de data asta și prin faptul că cele două opțiuni electorale au fost ambele antisistem.

Cine a ajuns în turul II s-a autodeclarat și a avut un discurs de tip antisistem. Acum, diferența fundamentală dintre cei doi candidați o știm, nu mai intrăm în detalii, însă aș porni de la această premiză că avem din start o neîncredere foarte mare în lideri, în instituții și în politică și asta s-a văzut și în context electoral.

Vreau să spun ce am de spus sau este mai important pentru mine să păstrez armonia socială?

Cum putem să gestionăm discuțiile din mediul online fără ca acestea să degenereze în certuri și atacuri la persoană?

Cred că de multe ori suntem puși în fața unei alegeri. Ori mergem, să spunem așa, pe direcția valorilor și autoexprimării, adică vrem să ne facem vocea auzită, ori, pe de altă parte, avem celălalt palier al relațiilor interpersonale.

De multe ori suntem puși să facem această alegere: vreau să spun ce am de spus sau este mai important pentru mine să păstrez armonia socială?

Dacă vreau să păstrez armonia socială trebuie să evit postările sau comentariile cu caracter agresiv, violent. Evident, acestea nu-și au locul în online pentru că nu creează decât mai multă ură între tabere. Nu convingi pe nimeni dacă îl faci prost sau extremist sau altfel. Trebuie să nu depășim anumite linii roșii. Poți să ai un ton mai răspicat, nu trebuie sa fie toate postările pline de compasiune, dar să nu trecem acea linie roșie a violenței, a jignirilor, a atacurilor personale.

Sunt persoane care ajung să dedice zeci de minute sau chiar ore din viața lor pentru a se certa online cu alte persoane pe care nici nu le cunosc. Ce îi determină să facă acest lucru?

Probabil că odată intrat e mai greu să ieși din această buclă.

Creează dependență?

Da, creează dependență deoarece comentariile, de asemenea, sunt distribuite, primești like-uri, primești răspunsuri și te uiți să vezi câte like-uri ai primit sau câte reacții ai primit. Dacă cineva a comentat, ai imediat tendința să dai o replică și atunci intri într-un circuit din care mai greu poți să ieși.

„Ce aleg, adevărul sau relația?”

Am văzut multă tensiune între prieteni și chiar în familie vis-a-vis de subiectele politice. Ce putem face pentru a evita certurile?

Nu se întâmplă doar în România, s-au întâmplat astfel de situații în America, spre exemplu când a candidat Trump sau la Brexit au fost iarăşi situații în care s-au certat familii, s-au despărțit cupluri, prieteni și rude au ajuns să nu-și mai vorbească din cauza opțiunilor electorale.

Pe de o parte, sigur este de înțeles într-un fel, pentru că o iei personal. N-ai cum să n-o iei personal. Este personal. Dacă se schimbă societatea în urma unui vot și tu ești, să spunem, afectat negativ, atunci este personal, cât se poate de personal și ești îndreptățit să lupți împotriva acelui lucru. Deci, mie mi se pare că nu trebuie neapărat să tindem să fim imparțiali. E în regulă să fim pătimași în problemele pe care le avem, să luptăm pentru ce e al nostru, este ok, sigur, fără a depăși niște limite.

Însă când vine vorba de relații personale, relații intime, poate ar trebui să ne punem întrebarea, nu zic că e singura opțiune, dar poate ar trebui să ne punem întrebarea: „Merită? Merită să rup această relație, să slăbesc foarte mult această legătură de familie pentru a-mi impune punctul de vedere politic, care poate nici nu ajunge la persoana respectivă sau nu contează pentru persoana respectivă?” Deci poate trebuie să facem o alegere: „Merită sau nu?”, „Ce aleg, adevărul sau relația?”

Dacă prioritizăm relația, vom ști mai bine cum să trecem peste această perioadă tensionată. Spre exemplu, poate și luând un pic de distanță, dacă se poate, nu vorbesc acum de partenerul de viață, dar dacă vorbim despre familia mai extinsă sau prieteni.

Dacă știm că avem vederi politice foarte diferite, poate e bine să păstrăm un pic distanța în perioada aprinsă a dezbaterilor electorale, să nu intrăm în discuții inutile. Sau să evităm subiectul, cum se spune, „agree to disagree” (suntem de acord că nu suntem de acord-n.r.) și discutăm despre alte lucruri, lucruri care ne leagă, nu discutăm despre lucrurile care ne despart. Și dacă ne simțim, aș spune, extrem de atacați de opțiunea electorală a altor persoane apropiate nouă, o întrebare pe care de multe ori psihologii o pun, și atunci când au de-a face cu cupluri, este „De ce te deranjează atât de tare că X votează cu Y?” „Ce anume te atinge pe tine din acest lucru?”

De multe ori, din nou, este personal, este vorba de valori, poate percepem atitudinea celorlalte persoane ca pe o trădare. Deci, e bine să ne punem și această întrebare: „De ce te deranjează?” Iar apoi, ne întrebăm dacă putem să păstram distanța sau distanță în comunicare față de problemele electorale și să alegem să prioritizăm relația dincolo de adevăr. Este opțiunea pe care aș recomanda-o în sprijinirea relațiilor.

Cum îți convingi familia sau partenerul?

Credeți că există o nevoie fundamentală de a avea dreptate și trebuie neapărat să ne-o satisfacem într-un mod sau altul?

Oamenii au, să spunem așa, două forțe motivaționale principale, una de conexiune/relații și una de autonomie/afirmare/competență. Deci, aș spune că cele două intră în conflict și pe partea asta și atunci, e vorba de alegerea noastră, fiecare are consecințe. Dacă alegem, zicem așa, dreptatea, alegem să nu facem compromisuri pentru a ne putea afirma chiar cu duritate punctul de vedere, atunci sacrificăm, poate, partea de conexiune și relații. Invers, dacă suntem prea pasivi în relații, sacrificăm autonomia noastră și nu ne mai facem vocea auzită. De obicei, oamenii jonglează cu acestea două și este un echilibru care se menține. În situații speciale, cum ar fi campania electorală, acest echilibru este, să zicem așa, perturbat și suntem de multe ori prinși în conflict. Aș spune că în relațiile apropiate poate ar trebui să prioritizăm relația, conexiunea, în timp ce în afară să ne facem vocea auzită.

Dar dacă totuși încercăm să ne convingem partenerul, familia, prietenii, există o modalitate corectă, să zic așa, de a face lucrul ăsta fără să degenerăm?

Cred că da. Poate că unii oameni pot fi convinși cu argumente, fără a fi atacați. Întrebăm: „De unde ai informația asta?”, „De unde știi că ceea ce susține candidatul pe care îl votezi este adevărat?” sau arătăm: „Uite, îți prezint o altă alternativă sau altă sursă de informație”.

Sigur, unii oameni nu pot fi convinși, unii oamenii sunt radicalizați și nu are rost atunci să intrăm în discuție. Nu aș să zice că toți cei care au opțiuni electorale sunt imposibil de convins, poate va fi foarte greu, dar cred că e posibil, merită încercarea.

Câștigă cineva de pe urma acestei scindări a societății? Adică politicienii bănuiesc că au idee despre aceste mecanisme și unii știu să le folosească?

Cred că da, nu este specialitatea mea și nu vreau să mă hazardez, dar din ce am văzut și eu în analize politice, câștigătorii sunt cei care, să zicem așa, mențin „flacăra vie” și își mențin din ce în ce mai radicalizată partea de votanți.

Are educația un impact asupra modului în care se poartă discuțiile politice contradictorii?

Cred că da. Contează educația în felul în care argumentezi, în felul în care îți culegi informația, în felul în care prelucrezi critic informația, în felul în care te exprimi, sigur că contează, însă nu este singurul factor. Adică sunt votanți de toate, să spunem, categoriile în ambele tabere, deci nu ar trebui să spunem că este singurul factor, nici nu știu dacă este cel mai important.

Când începem noi să gândim într-o manieră extremistă 

Credeți că ar putea mass media cumva să-și adapteze modul în care prezintă cele două tabere astfel încât discuția din societate să nu fie așa de polarizantă?

Nu vreau să fiu părtinitoare aici, dar cred că premiza de la care ar trebui să pornească mass media este adevărul și prezentarea adevărului. Este foarte greu când o parte nu prezintă adevărul, cealaltă parte să fie, să spunem așa, perfect echilibrată. De multe ori mass media încearcă să polarizeze, iarăși și pentru rating, și pentru a-și fideliza baza de urmăritori.

Ce cred că, din nou, eu nu sunt specialistă în mass media, dar ce mi se pare că a lipsit, poate, în ultimele dezbateri de la televiziunile mainstream, este un pic de punere în context, mai multă istorie contemporană prezentată, apropo de nostalgiile comuniste sau legionare, mai multe discuții pe aceste teme, astfel încât oamenii să vadă exact la ce ne referim când spunem că o tabără greșește sau că o tabăra vorbește în sens elogios despre comunism sau despre legionari.

Asta ar fi trebuit comentat, cred eu, mai pe larg.

Care este cel mai important sfat cu care ar trebui să rămână cititorii după acest interviu?

M-aș întoarce un pic în plan personal. Când reacțiile noastre emoționale, în principiu, de furie sau de teamă, devin extreme, atunci să ne punem problema dacă această emoție este una firească, funcțională, sau este dizarmonică, disfuncțională. Când e prea mult. Facem așadar această distincție în psihologie între emoții funcționale și disfuncționale, o emoție funcțională este adaptată la context și ne ajută, o emoții disfuncțională este prea mult, produce distres foarte mare, durează prea mult, produce consecințe negative, spre exemplu, rupem relații personale și are la bază niște gânduri foarte extreme.

Deci când începem noi să gândim într-o manieră extremistă, și nu mă refer aici politic, mă refer la cum îi percepem pe ceilalți, când începem să-i vedem pe ceilalți ca fiind sub-oameni sau sub noi sau fiind persoane fără valoare, când impunem celorlalți niște cerințe stricte - cum ar trebui să gândească, să voteze, să se comporte, atunci noi ar trebuit să ne punem un semn de întrebare și să încercăm să devenim mai flexibili.