În 2015, după ceva veşti şi zvonuri, a fost lansat Vector Watch, un ceas care oferă o autonomie de 30 de zile. Voi mai repeta asta pe parcursul articolului, cum am spus şi în review şi în cam toate articolele de până acum. Oricât ne-ar plăcea invenţiile şi inovaţiile, sufletul lor întunecat este marketingul şi acesta îi face pe oameni (pe cei mulţi) să vorbească despre produse. Şi acest marketing a reuşit să împingă un produs bun, dar limitat la nişte nevoi şi cerinţe pe care, teoretic, le-am avea cu toţii, spre a fi testat, lăudat şi cunoscut. Este un Vector de imagine excelent pentru România!

Vector Watch nu e perfect, în caz că nu s-a înţeles asta deja. Asta pentru că, după cum m-a întrebat retoric unul dintre pionierii calculatoarelor româneşti în timp ce-i luam un interviu, ce piesă din Vector nu poate fi cumpărată din China şi asamblată în alt gadget tot acolo? Niciuna! Ceea ce nu poate fi cumpărat de acolo este acest impuls pe care o mână de români şi câţiva străini l-au dat. Acum, merg înainte cu platformele hardware şi software şi caută să facă ceva mai bun din acest produs iniţial, înainte de a discuta despre unul nou.

Întâmplarea face ca la o gală recentă dedicată tehnologiei româneşti, premiul pentru ceas inteligent să îl câştige o companie care a comandat din China nişte unităţi şi şi-a pus marca pe ele.

Ce tare-i Halep, să-i trimitem toţi o floare,

Că-i româncă din alea rare! Halep pierde. Huooo, Halep!

 - o descriere simplă a bucuriei, folosind reuşitele unei sportive “pe val”

Revenind la autonomie, voi prelua din Vice cea mai bună caracterizare a autonomiei: “Dacă ai o sută de kile şi vrei să dai jos vreo 25, e suficient să-ţi tai piciorul din şold. Vei fi trei sferturi de om, dar vei fi mult mai slab. Aşa şi Vector Watch a tăiat din funcţii, ca să-i dea ceasului autonomie mare. Ecranul e monocrom, rulează un sistem de operare minimalist creat de ei cu aplicaţiile lor, nu are touchscreen şi toată interacţiunea se face prin butoane”. Dincolo de cuvintele de marketing, de simţul naţionalist şi de “vrăjeala” pe care o vei mai auzi, este de lăudat iniţiativa.

În paginile fizice sau virtuale ale marilor publicaţii din domeniul tech au apărut menţiuni pozitive. S-a scris mult, bine sau rău, de bine sau de rău, dar şi aşa, pentru o ţară care încă mai speră la revoluţii de la olimpici şi la ieşiri în stradă de bucurie produsă de sportivi, este foarte bine. Am rămas, şi în 2015, o ţară mică pe care trebuie s-o “înghesui” între Moldova, Bulgaria, Serbia şi poate Ucraina pentru a-i mai da de cap analfabetismului digital.

Mai rămân însă câteva proiecte care se remarcă, dar nu revoluţionează. Şi, sincer, ce ar mai fi de revoluţionat?

Reţelele sociale, telefoanele, maşinile? Răspunsul e că totul, dar aceste revoluţii nu se fac, ca într-un basm, cu covrigi, apă şi har divin. Se fac la vremea lor sau nu se fac niciodată. Şi nu se fac în garaje, acolo doar naivii se duc să se uite ca şi cum ar privi la un seif gol, care se umple singur.

Vector Watch rămâne cel mai optimist proiect din ultimii 25 de ani dintr-un mare motiv: creează gadgeturi, nu aplicaţii.

Eu, unul, m-am săturat de poveşti cu Bitdefender. Rămâne o companie de lăudat, cu un antreprenor care a pus România, printr-un disc de plastic şi o bucată de cod, în PC-urile lumii. Dar şi în lumea poveştilor optimiste ai nevoie de noi personaje din când în când. S-au investit în Vector Watch câteva milioane de euro şi se vor mai investi. Că va ajunge un nou “Calculatoarele Felix” sau că va eşua drept “acel ceas cu autonomie mare” eu unul nu ştiu. Nici cei implicaţi.

Însă, spre deosebire de mine, ei au investit speranţe şi acestea parcă nu se sfârşesc niciodată în acest popor care poate vorbi mult şi frumos despre alţii, despre reuşite, dar învaţă greu să accepte şi eşecul (atunci când survine).

Hai pe Facebook ca să ştii ce-i nou şi când nu eşti pe site!