Importanţa enzimelor: refac organismul, îl apără şi îl susţin

Pur şi simplu, fac viaţa posibilă. Nu există nici o diviziune celulară, nici o creştere în absenţa lor. Hrana nu se descompune în substanţele componente şi nu poate fi asimilată de organism.

Ca să înţelegem care este valoarea enzimelor, să ne gândim la ele ca la o „forţă de muncă” care ne construiesc în permanenţă corpul. Putem avea toate nutrimentele – vitaminele, mineralele, proteinele etc., dar fără enzime acestea n-au niciun rost. Este ca şi acum am avea cărămizile, lemnul şi alte materiale de construcţie şi ne-ar lipsi echipa de muncitori care să ridice casa.

Pe lângă acţiunea de digerare a hranei, enzimele distrug toxinele, descompun grăsimile şi celuloza şi metabolizează amidonul şi proteinele. Enzimele refac organismul, îl apără şi îl susţin. Organismul nostru depinde de enzime pentru a gândi, respira, merge, vorbi, digera mîncare şi a funcţiona la capacitate optimă“, arată dr. Gillian McKeith, reputatul nutriţionist britanic în volumul „Hrană vie pentru sănătate“.

Avem o rezervă limitată

Se pare că moştenim un anumit potenţial de enzime la naştere, un fel de provizie limitată de forţă de viaţă. Aceasta, la fel ca un buget, se consumă rapid, dacă doar se cheltuie fără infuzie de capital. Din păcate, dieta omului modern este extrem de „risipitoare” din acest punct de vedere, fiind alcătuită în bună parte din mâncare procesată şi gătită, deci fără enzime. Asta pentru că atunci când consumăm alimente fără enzime, corpul este forţat să se descurce singur şi să furnizeze un număr mare de enzime către salivă, sucul gastric, sucul pancreatic şi sucul intestinal. 

Pentru a putea face faţă aceste suprasolicitări, organismul trebuie să reducă producţia de enzime necesare activităţii creierului, inimii, rinihcilor, plămânilor, muşchilor şi a altor ţesuturi. De aceea, de fiecare dată după mesele copioase, căscăm, ne simţim obosiţi şi lipsiţi de energie. Are loc „furtul” de enzime din alte părţi ale corpului pentru a întreţine sistemul digestiv. În timp, fenomenul poate deveni o cauză importantă a intensificării proceselor degenerative şi a apariţiei bolilor coronariene, a diabetului, cancerului şi a multor afecţiuni cronice.

Lipsa enzimelor îngraşă

Multe experimente pe animale au arătat că dietele lipsite de enzime favorizează obezitatea. Ca dovadă, mulţi fermieri hrnăesc porcii cu cartofi gătiţi, după ce au aflat că aceştia se îngrăşă mai rapid şi într-un mod mai economic decât dacă li se dau cartofi cruzi.

Fără foc

Enzimele sunt compuşi foarte sensibili. Majoritatea lor sunt distruse la temperaturi care au un efect minor asupra unor minerale şi vitamine. Distrugerea enzimelor începe la 48 °C, iar când temperatura atinge 60 °C aproape toate aceste substanţe sunt deja pierdute (unele sunt distruse numai la 100 °C, dar foarte puţine). Iradierea este un alt procedeu care nu le distruge. Până şi centrifugarea le omoară, ceea ce înseamnă că sucurile din fructe şi legume obţinute în acest fel nu sunt tocmai o minune pentru sănătate.

Hrana vie, cea mai bună sursă

Luăm enzime în principal din verdeţuri, fructe şi legume proaspete, dintre care cele mai apreciate surse sunt avocado, papaya, ananasul, bananele, mango. Însă mai generoase decât acestea sunt germenii din cereale, seminţele de in şi fructe oleaginoase. Germinarea, spune McKeith, duce la o predigerare a seminţei, făcând ca vitaminele, mineralele, enzimele să fie mai uşor asimilate de organismul uman.