Trianonada, horthycultura şi civilizaţia

Roşia Montană şi tragedia unui copil sfâşiat de maidanezi au scos lumea în stradă. Ce a  băgat-o la loc a fost invazia hoardelor de barbari maghiari. Din 6 septembrie. Scursuri. Gunoaie. Valuri de scârnă. De parcă s-a spart vidanja naţională a vecinilor. A deversat o Dunăre paralelă, ca un canal de dejecţii. Europeni. Halal! Mostră de civilizaţie şi horthycultură a fost această trianonadă.

Şi, apropo, ce m-a surprins neplăcut a fost  vehemenţa cu care postul `clujean” Realitatea TV a redat toate evenimentele zilei. Acolo cineva şi-a pierdut raţiunea. S-a  isterizat şi a declarat că la el în emisiune nu se  va mai aborda subiectul Roşia Montană. Atunci nici noi nu ne vom mai uita la emisiunea domniei sale. Dar, asta nu mai e meserie. E prostie. Nu ai voie să te superi  pe subiectul tratat. Să-l tabuizezi, doar că aşa vrei tu. Dar, apropo, cine eşti TU?

Domnul Guşe, pionul matale sare calu’! Mută-l! Dar nu stârni Nnebunul. Ar exista poate o scuză  a acestui tip de comportament  mediatic greşit, derivată din starea indusă de celălalt subiect  incandescent: barbaria horthystă exercitată asupra Bucureştiului. De comandoul venit LEGAL în ţară sub pretextul unui meci de fotbal. În fine, i-au cedat  nervii realizatorului. La naiba! La spitalul 9.

Dar doamnelor şi domnilor cum au  putut să pătrundă pe teritoriul unui stat suveran, independent, o forţă paramilitară? Cu haidamaci alcoolizaţi. Excitaţi de sânge. Cu uniforme. Disciplină. Ordine militare. Unde ne e suveranitatea? Şi nimeni în afara  jandarmeriei - timidă de-a binelea, „europeană” vezi dragă -  nu a reacţionat. Se impune demisia capilor serviciilor noastre!  Cum au ajuns nenorociţii ăia, cioclii revizionişti până în buricul Capitalei? N-a văzut nimeni încă de la  intrarea în ţară că sunt în uniforme?! Ce urmăreau ei se putea vedea. Repet, încă de la intarea în ţară.Trenul groazei, urii, şovinismului, revanşei teritoriale trebuia oprit la graniţă. Ca minerii, cândva!

Cum a fost, dle Băsescu, ca unguri vrăjmaşi să intre la noi ca la ei în budă? Sau în Buda lor. Nu cumva aici s-a  luat un precedent: exemplul premierului maghiar care pe vremea unui Referendum venea în Romania ca la el acasă? Cine le-a cultivat/format reflexul acesta nociv, periculos ?

Mai suntem noi oare un stat suveran după ce s-a petrecut vineri 6 septembrie? Pentru ei data asta va fi una de referinţă. O vor sărbători ca pe 15 martie. Cu zecile de ani. Şi noi cum ne justificăm?

Apropo, unde a fost sportul aici? Căci pretextul invaziei barbare a fost meciul de fotbal  din preliminariile Campionatului Mondial, România-Ungaria. Ce treabă au avut jucătorii, inclusiv cei maghiari, cu asta ? Pe teren toţi s-au respectat. A fost chiar surprinzător, un exemplu de civilizaţie  şi armonie sportivă. Nicio secundă  sportivii maghiari nu au avut vreun comportament indus de gaşca  de golani. Au dat dovadă de  profesionism.  La fel şi ai  noştri. Ura a fost alungată din iarbă de fair play. N-a curs sânge cum voia lifta din tribuna neagră! Deşi, privind replica alor noştri din tribune -  aceea cu scuzaţi: „afară cu ungurii din ţară!” -  să nu ne facem că e nouă: o ştim de 23 de ani din hockey.

Dar, rămânând la dezaxaţii în uniforme cernite, la  panarama  panonică, ce facem? Dăm vina doar pe alcool? Nu cred. Căci aici  şi în toate celelalte funcţionează  un singur reflex- sentiment: ura veche. Seacă. Neîmpăcată. De brute. De animale de pustă. Trianonul să trăiască!

Plus imbecilitatea complice a celor care le-au permis să devasteze centrul unei Capitale europene dintr-un teritoriu suveran.