Noi detalii necurate din culisele gimnasticii româneşti. I-au falsificat vârsta şi au aruncat-o în concursurile de senioare la numai 13 ani!
0
România a obţinut 24 de medalii la Jocurile Olimpice din 1988, performanţă care a menţinut-o în primele 10 naţiuni. Daniela Silivaş a intrat în istorie cu o premieră absolută: a fost prima gimnastă româncă care a câştigat o medalie la fiecare probă din concursul olimpic.
A XXIV-a ediţie a Jocurilor Olimpice s-a desfăşurat în Coreea de Sud, la Seul, în perioada 17 septembrie - 2 octombrie 1988, metropolă aleasă drept gazdă în detrimentul oraşului japonez Nagoya. După boicotul de la Jocurile Olimpice din 1976, 1980 şi 1984, întrecerile de la Seul au fost, de asemenea, boicotate de două ţări comuniste: Coreea de Nord şi Cuba. Motivul? Refuzul Coreei de Sud de a organiza competiţia împreună cu ţara condusă de Kim Ir-sen. Alte trei state, Etiopia, Seychelles şi Nicaragua, nu şi-au permis să-şi trimită sportivii din motive financiare. La ediţia din 1988 au participat 8.391 de sportivi din 159 de ţări, dintre care 2.194 de femei şi 6.197 de bărbaţi. A fost cea mai informatizată ediţie de până atunci a Jocurilor Olimpice, calculatoarele fiind prezente peste tot. Şi televiziunea a fost prezentă pretutindeni, existând 23 de canale, câte unul pentru fiecare sport inclus în programul competiţiei.
În clasamentul pe medalii, primul loc a fost ocupat de Uniunea Sovietică, cu 55 de medalii de aur, 31 de argint şi 46 de bronz, urmată de Republica Democrată Germană, pe locul al doilea, cu 37 de medalii de aur, 35 de argint şi 30 de bronz, şi de Statele Unite ale Americii, clasată pe locul al treilea, cu 36 de medalii de aur, 31 de argint şi 27 de bronz. România a avut o delegaţie relativ mică, numărând doar 62 de sportivi, care au obţinut totuşi 24 de medalii, clasându-se astfel pe locul al nouălea în clasamentul pe medalii, înaintea unor state precum Franţa, Italia, Canada sau Australia.
Vedetele competiţiei au fost scrimera suedeză Kerstin Palm, prima femeie care a participat la şapte ediţii ale Jocurilor Olimpice, atleta americană Florence Griffith Joyner, care a cucerit trei medalii de aur şi una de argint, înotătoarea est-germană Kristin Otto, care a câştigat şase medalii de aur la trei stiluri diferite (liber, spate şi fluture), dar şi românca Daniela Silivaş, prima gimnastă din lume care a câştigat o medalie olimpică la fiecare probă la care a concurat. În total, a adunat trei medalii de aur, două de argint şi una de bronz.
„Eram pregătite să luăm cât mai multe medalii”
Născută pe 9 mai 1972, la Deva, Daniela Silivaş a început gimnastica la cinci ani. „A fost decizia mea să fac gimnastică, urmărind-o pe Nadia la televizor. La început mi-a fost greu să renunţ la prieteni şi la joacă, dar dacă am mers pe acest drum a trebuit să o fac”, a povestit ulterior fosta sportivă, într-un reportaj realizat de televiziunea olandeză. Ea a avut ocazia de a lucra împreună cu antrenorul Nadiei Comăneci, Béla Károlyi, timp de o jumătate de an, înainte ca acesta să fugă în Statele Unite, în 1981: „Nu am trecut prin experienţa fetelor care s-au plâns vizavi de metodele sale de antrenament. Eram prea tânără şi cu greu mi-l mai amintesc”. În acel an, Daniela cucerea titlul naţional la junioare, iar după ce majoritatea gimnastelor care cuceriseră aurul pe echipe, la Los Angeles, în 1984, s-au retras, comuniştii au decis să-i falsifice data naşterii, pentru a o putea utiliza în competiţii înainte de a împlini 15 ani. Astfel, în paşaportul Danielei, anul naşterii a devenit 1970, lucru pe care chiar ea l-a recunoscut în 2002.
„La concursuri, spuneam exact ceea ce scria în paşaport, dar, în afara lor, printre prieteni, spuneam care este vârsta mea reală”, a explicat Silivaş. Astfel, ea a debutat în 1985, la 13 ani, la Campionatul Mondial de la Montréal. În locul în care Nadia scrisese istorie în deceniul anterior, Silivaş a obţinut nota 10 la bârnă şi a câştigat medalia de aur, învingând-o pe campioana olimpică şi colega ei de echipă, Ecaterina Szabó. Însă apogeul carierei l-a atins, fără discuţie, la Jocurile Olimpice de la Seul. Daniela a pierdut dramatic titlul suprem la individual-compus, în favoarea Elenei Şuşunova din Uniunea Sovietică, cele două gimnaste fiind despărţite de numai 0,025 puncte, cea mai mică diferenţă consemnată vreodată la Jocurile Olimpice. În finala propriu-zisă, punctajul româncei a fost mai bun, însă, pe atunci, în concursul de la individual-compus se luau în considerare şi notele din calificări.
„Eram pregătite să luăm cât mai multe medalii. Am pierdut titlul la individual-compus, dar nu privesc înapoi cu niciun regret, ci sunt mândră de performanţele şi de evoluţiile mele. Am totuşi şase medalii olimpice şi un element care îmi poartă, de atunci, numele”, a explicat Daniela într-un interviu acordat site-ului oficial al Uniunii Europene de Gimnastică.
Silivaş a devenit campioană olimpică la paralele, bârnă şi sol, fiind notată de şapte ori cu 10, ceea ce mai reuşise numai Nadia Comăneci. „Sunt suportera vechii şcoli de gimnastică. Întotdeauna am muncit ţintind nota perfectă, 10”, a mărturisit fosta sportivă, care s-a retras în 1990. Un an mai târziu a emigrat în Statele Unite, unde l-a cunoscut pe actualul său soţ, Scott Harper,cu care are trei copii, o fată şi doi băieţi. În 2002, a devenit cea mai tânără gimnastă din toate timpurile inclusă în International Gymnastics Hall of Fame. Astăzi, fosta mare campioană pregăteşte viitoare campioane într-o sală din statul Georgia, iar printre elevele sale se numără şi fiica ei, Ava Luciana, în vârstă de 11 ani.
Citeşte şi celelalte episoade ale serialului-maraton “Weekend Adevărul”:
Adevărul care schimbă istoria gimnasticii. Când a luat, de fapt, Nadia Comăneci prima sa notă de 10
Cum şi-a bătut joc Nicolae Ceauşescu de marea atletă Viorica Viscopoleanu
„Vedeam doi adversari în loc de unul”: Triumful lui Nicolae Linca, singurul campion olimpic al boxului românesc, care a luptat cu o mână ruptă în 1956
1952: Din istoria Jocurilor Olimpice. Eroul ediţiei din 1952, cehoslovacul Emil Zátopek, a fost trimis de comunişti să muncească într-o mină de uraniu
1912: Japonezul care a început cursa de maraton în 1912 şi a trecut linia de sosire abia în 1967!
1900: Amatorism la umbra turnului Eiffel
Se încarcă comentariile...
