SERIAL Cum au câştigat rugbiştii români medalia olimpică de bronz în 1924 după ce au pierdut ambele meciuri jucate
0
Prima medalie olimpică din istoria României datează de la ediţia din 1924. Naţionala de rugby a pierdut însă la scor ambele partide susţinute atunci, 3-61 cu Franţa şi 0-37 cu SUA.
Dornic de a reabilita Parisul, după eşecul categoric din 1900, Pierre de Coubertin şi-a impus din nou punctul de vedere la Congresul Comitetului Internaţional Olimpic din 1921, care a decis ca cea de-a opta ediţie a Jocurilor Olimpice să fie găzduită tot de capitala Franţei.
A fost cântecul de lebădă al baronului, care a renunţat în 1925 la fotoliul de preşedinte al forului olimpic internaţional, pe care-l ocupa încă din 1896. Pentru calitatea de gazdă mai candidaseră alte cinci oraşe: Amsterdam, Barcelona, Los Angeles, Praga şi Roma. Jocurile din 1924 au fost primele care s-au desfăşurat sub motto-ul olimpic "Citius, Altius, Fortius" (Mai repede, mai sus, mai puternic), o premieră fiind şi construcţia unui sat olimpic pentru cazarea sportivilor. La întrecerile de la Paris au participat, în total 3.089 de sportivi din 44 de ţări, dintre care 135 de femei şi 2.954 de bărbaţi care s-au întrecut în 126 de probe din 17 discipline sportive: atletism, canotaj, box, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, lupte, nataţie, pentalon modern, polo, rugby, echitaţie, tenis, tir, navigaţie. Totodată, s-a înregistrat un record şi în privinţa jurnaliştilor acreditaţi, peste 1.000 de gazetari din întreaga lume fiind prezenţi la Paris. Atletul finlandez Paavo Nurmi a obţinut cinci medalii de aur, la 1.500 şi 5.000 de metri, ale căror finale s-au desfăşurat în aceeaşi zi, 3.000 metri, individual şi pe echipe, şi la cross-country. Coechipierul său, Ville Ritola, a reuşit şi el o comportare extraordinară, cucerind patru medalii de aur şi două de argint.
Destinul tragic al lui Eric Liddell
Eric Liddell, un preot din Edinburgh, n-a putut concura în proba favorită, 100 metri, fiindcă ea avea loc într-o duminică. Din acelaşi motiv scoţianul nu a făcut parte din echipa de ştafetă a Marii Britanii.
Celebru pentru stilul dezordonat de a alerga, cu capul pe spate şi cu gura deschisă, Liddell a câştigat o medalie de bronz, la 200 de metri, şi una de aur, la 400 de metri. Povestea lui a avut un final tragic. În 1925 s-a întors în China, ţara în care se născuse, părinţii săi fiind misionari din partea London Missionary Society. Eric a activat în China tot ca misionar, dar le preda totodată şi limba engleză micuţilor localnici din Xiaozhang. S-a căsătorit cu fiica unor misionari din Canada, cu care a avut trei fete, dar pe ultima nu a mai apucat să o vadă. În 1943, armata japoneză a invadat zona în care se afla Liddell, iar acesta, alături de alţi europeni, dar şi de localnici, a ajuns într-un lagăr de concentrare, la Weifang. Scoţianul a devenit un lider al celor închişi, însă alimentele şi medicamentele puţine au făcut ca viaţa acolo să fie dificilă. A murit în 1945, moartea prematură fiindu-i provocată de o tumoare pe creier. În 2008, autorităţile chineze au dezvăluit că Liddell ar fi putut să părăsească lagărul, după o înţelegere între japonezi şi britanici, cu girul lui Winston Churchill, însă fostul atlet a preferat să cedeze locul unei femei însărcinate. Eric Liddell (jucat de Ian Charleson) a fost unul dintre personajele principale din filmul “Care de foc” / “Chariots of Fire”, care a câştigat patru premii Oscar în 1982.
Un alt personaj interesant, croatul Leon Stukelj, născut în 1898, a câştigat două medalii de aur la gimnastică (individual compus şi bară fixă). Tot el a mai câştigat un titlu olimpic şi două medalii de bronz în 1928 şi un argint în...1936, când împlinise deja 38 de ani. În clasamentul pe medalii, primul loc a fost deţinut de Statele Unite, 45 de medalii de aur, 27 de argint, 27 de bronz, locul al doilea Finlanda, 14 medalii de aur, 13 de argint, 10 de bronz, podiumul fiind completat de ţara gazdă, Franţa, cu 13 medalii de aur, 15 de argint şi 10 de bronz.
Românii au călătorit cu trenul, la clasa a III-a
Ediţia de la Paris a marcat prima transmisiune radio a Jocurilor Olimpice, dar şi prima apariţie a unei delegaţii româneşti, alcătuite din 51 de sportivi, participanţi la patru sporturi – fotbal, rugby, tenis şi tir. Deplasarea a fost suportată din banii cluburilor şi chiar din propriul buzunar al sportivilor, în condiţiile unui dezinteres guvernamental total. Practic, românii şi-au confecţionat singuri echipamentul şi au călătorit timp de două săptămâni cu trenul, pe băncile tari de lemn de la clasa a III-a, iar începând din Italia în picioare, pe un culoar tixit de emigranţi, pentru a ajunge la Paris. Evident, în aceste condiţii, nu li se puteau cere prea multe. Rezultatele au lipsit cu desăvârşire. Naţionala de fotbal, din care făceau parte, printre alţii, Rudolf Wetzer, viitorul căpitan de la Cupa Mondială din 1930, Francisc Rónay sau Mihai Tänzer, a fost învinsă cu 6-0 de Olanda, iar echipa naţională de rugby a înregistrat, de asemenea, două eşecuri usturătoare: 3-61 cu Franţa şi 0-37 cu Statele Unite ale Americii.
Totuşi, rugbiştii au câştigat medaliile de bronz, graţie faptului că la turneu au participat numai trei formaţii. Turneul olimpic de la Paris a evidenţiat totuşi câteva nume din echipa României: Tudor Florian, declarat cel mai bun placheur al turnelui, Gogu Sfetescu, marele antrenor de mai târziu şi titular al naţionalei până în 1937, respectiv Ion Gârleşteanu şi Paul Vidraşcu. Ca o recunoastere a gestului de a lua parte la Jocurile Olimpice, care altfel ar fi rămas doar o simpla dispută între Statele Unite şi Franţa, în condiţiile în care Marea Britanie a refuzat participarea, echipa naţională de rugby a României din anul 1924 a fost introdusă în anul 2012 în IRB “Hall of Fame”.
În 1924 au avut loc şi Jocurile Olimpice de iarnă
Localitatea Chamonix, aflată în Alpi, la graniţa dintre Franţa, Elveţia şi Italia, a găzduit ediţia inaugurală a Jocurilor Olimpice de iarnă, în 1924, sub genericul "Săptămâna Internaţională a Sporturilor de Iarnă", ea fiind recunoscută doi ani mai târziu ca prima Olimpiadă de iarnă. În cele 11 zile de întreceri (25 ianuarie — 5 februarie) s-au desfăşurat 14 probe la care au concurat 258 de sportivi din 16 ţări. Programul a cuprins concursuri de patinaj artistic, patinaj viteză, bob, hochei, schi fond, sărituri şi combinata nordică. România a fost reprezentată de Iorgu Arsenie şi Tiţă Rădulescu, participanţi la concursurile preolimpice de bob.
Citeşte şi celelalte episoade ale serialului-maraton “Weekend Adevărul”:
1912: Japonezul care a început cursa de maraton în 1912 şi a trecut linia de sosire abia în 1967!
1900: Amatorism la umbra turnului Eiffel
Se încarcă comentariile...
