Cei mai viteji dintre români - ultimii veterani ai ţării. Mărturiile cutremurătoare ale supravieţuitorilor celui de-Al Doilea Război Mondial

Mii de soldaţi români şi-au pierdut viaţa pentru patrie în cel de-al Doilea Război Mondial

Anul acesta se împlinesc 68 de ani de când s-a terminat cel de-Al Doilea Război Mondial. În toată ţara mai sunt câţiva dintre surpavieţuitorii conflagraţiei mondiale, ale căror poveşti încă mai amestecă mirosul de sânge rânced cu cel al prafului de puşcă.

Adevarul.ro vă prezintă „poveştile de război“ ale ultimilor eroi ai ţării, ale celor care au luptat pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial.

Generalul Alexandru Tudora, eroul de la Oarba de Mureş

Generalul Alexandru Tudora a venit în Bucureşti pentru a lucra ca strungar la o uzină la vârsta de 15 ani. Lucrează ca ucenic timp de patru ani, după care este chemat la oaste în luna mai a anului 1944. La vârsta de 21 ani, în august 1944 pleacă pe front.

Este trimis în mijlocul războiului dintre trupele române şi cele germane, pe frontul de vest, de la Oarba de Mureş.  Generalul Alxandru Tudora este pus în funcţia de agent de legătură la Biroul 3 OPERAŢII, Regimentul 3 Dorobanţi (Olt), din organiza Diviziei 11 infanterie.

Scurgerea anilor nu a şters din memoria  generalului clipele cumplite trăite în urma atacurilor, care erau de două şi de trei ori pe zi. Trupele germane ocupaseră Dealul Sângoirgiu şi atacau fără oprire.

Generalul povesteşte astăzi, la vârsta de 90 de ani despre momentele cele mai grele de pe front. Unul dintre aceste momente l-a trăit când a fost trimis în misune pentru formarea capului de pod de la nord de Mureş.

Din cauza ploilor care nu se mai opreau, Mureşul crescuse foarte mult, la care se mai adăugau şi tragerile de artilerie ale inamicului german. A trecut Mureşul cu un mijloc de transport improvizat din portiţe. Generalul recunoaşte pentru adevarul.ro că pericolul care îl pândea la tot pasul îl îngrozea.

Cu toate acestea, trebuia să-şi ducă la bun sfârşit misiunea, ceea ce a şi făcut, fiind felicitat şi propus la decorare pentru curajul său.

Clujeanul Ioan Draja a fost luat în război de pe băncile şcolii: „Vedeai cum cade unul la stânga, altul la dreapta“

Cu ochii îngânduraţi la vremurile trecute, dar bucuros că a ajuns 88 de ani alături de cei dragi, Ioan Draja, din Turda de loc, a fost unul dintre veteranii ai căror nume s-a auzit joi, 25 aprilie, la Cercul Militar Cluj.

Puţini veterani de război mai trăiesc în judeţul Cluj.Unul dintre ei este Ioan Draja, născut la Turda în data de 16 septembrie 1924.
Soarta a fost de partea lui şi nu l-a lăsat să fie mult pe front, însă ce a văzut acolo i-a schimbat viaţa, mai ales că era încă adolescent.

„Am primit ordinul de chemare în armată când eram în ultima clasă de liceu, în 15 iulie 1944. Pentru că eram în ultimul an de liceu, am fost chemat la armată şi în data de 23 august ungurii au intrat şi au ocupat Turda.
Atunci noi am intrat în război, am ajuns până la Aiud cu ungurii şi de acolo i-am împrejmuit şi am mers până la Oradea.
Şi pentru că eram elevi de liceu ca să nu murim toţi în război, în noiembrie s-a dat ordin să fim retraşi de pe front şi lăsaţi la vatră ca neinstruiţi pentru că ruşii cereau armată. Nu conta că erau elevi sau nu“, povesteşte  veteranul de război.

Respect pentru cei care au fost pe front: contraamiralul de flotilă Ioan Stoica îşi aminteşte „spectacolul urâtului“ din război

Ultimii veterani din judeţul Tulcea vor ajunge luni, de la ora 12.30, la sala de şedinţe a Instituţiei Prefectului Tulcea, acolo unde vor primi recunoştinţa autorităţilor pentru participarea în luptele duse de statul român.

Este ziua veteranilor de război. An de an, aceştia îşi pun, din  nou, hainele militare şi ajung la Prefectură, acolo unde autorităţile locale îi cinstesc. Festivitatea de premiere a celor care au fost pe front va avea loc în cadrul şedinţei Comitetului Consultativ pentru Problemele Persoanelor Vârstnice.

Au aproape 90 de ani, dar îşi poartă şi astăzi, cu mândrie, uniformele militare. Îşi amintesc cu groază de momentele grele de acum şapte decenii. Poveştile lor de viaţă sunt impresionante:au trecut prin clipe odioase şi au supravieţuit pentru a le oferi, urmaşilor, frânturi din istoria trăită de ei.
Contraamiralul de flotilă Ioan Stoica era elev al şcolii de marină la momentul celui de-al Doilea Război Mondial. Luptele l-au prins la Constanţa, acolo unde a fost martor al unui adevărat „spectacol al urâtului“, aşa cum defineşte domnia sa războiul.

„Pe-aici nu se trece!“ - Povestea lui Vasile Adam, unul dintre puţinii veterani ai celui de-Al Doilea Război Mondial care mai trăiesc în Vaslui

Maiorul în rezervă Vasile Adam este unul dintre puţinii bătrâni din municipiul Vaslui care se pot lăuda că au apărat patria riscându-şi propria viaţă.

Vasile Adam s-a născut pe 22 octombrie 1922 în comuna vasluiană Tăcuta. S-a născut în vremuri tulburi, dar care l-au făcut să fie tare, mai ales că a primit o educaţie cu frică de Dumnezeu. După primii patru ani de şcoală, gimnaziul l-a făcut la Huşi, la Şcoala de câtăreţi bisericeşti.

Timpul copilăriei şi al adolescenţei a zburat atât de repede, încât a ajuns la vârsta de 20 de ani şi s-a înrolat în armată, fiind încorporat la Regimentul 25 Infanterie din Vaslui.  „Prima zi de armată a fost una din puţinele zile în care emoţiile m-au copleşit. Acolo am întâlnit mulţi dintre prieteni şi foşti colegi cu care, mai târziu, aveam să împart bucata de pâine“, ne-a povestit domnul maior.

Cei mai viteji dintre români. General maior Constantin Mihalcea, singurul brăilean cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”, cea mai înaltă distincţie conferită unui veteran de război

La vârsta de 99 de ani, generalul maiorul de brigadă Constantin Mihalcea  se poate mândri cu faptele sale de eroism. Şi-a scăpat camarazii din iadul de la Stalingrad, a văzut moartea cu ochii şi a făcut cunoştinţă cu lagărele naziste. Este unul din cei 12 cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul”, care mai sunt în viaţă în toată ţara.

Generalul maior de brigadă (ret.) Constantin Mihalcea, la cei 99 de ani ai săi, completează cu uşurinţă Sudoku şi povesteşte cu mult patos despre trecutul său, despre oamenii pe care i-a cunoscut, despre războiul purtat în Răsărit, pentru dezrobirea Basarabiei. A ajuns până la Stalingrad, de unde a reuşit să scape cu viaţă, acoperindu-se de glorie, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, cu „Steaua României”, „Coroana României”, „Meritul Militar” şi alte distincţii, fiind unul din cei 12 cavaleri în viaţă ai României. În anii 90, trăiau 195 de cavaleri ai Ordinului „Mihai Viterazul”.

Nicolae Megelea şi-a riscat viaţa pentru ţară şi a supravieţuit opt zile doar cu pâine şi zăpadă

Nicolae Megelea a luptat cu eroism în al doilea război mondial şi poate spune că a avut noroc că a scăpat cu viaţă. Nu de puţine ori tunica i-a fost ciuruită de gloanţe.

Nicolae Megelea are 91 de ani şi este unul dintre veteranii de război care este nelipsit de la manifestările de comemorare ale eroilor. Cu mâna pe inimă ascultă cu pioşenie imnul naţional şi îi salută brav pe ostaşii care defilează, aducându-şi aminte de vremurile când era tânăr.

A plecat pe front la 1 august 1943, din dorinţa de a lupta pentru libertate, dar este foarte trist când vede că tinerii din ziua de astăzi au uitat ce este patriotismul şi mulţi dintre ei se jenează deja când aud acest cuvânt. A luptat în Aviaţia Română.

A supravieţuit războiului şi lagărului îndurând cele mai mari chinuri

Când Luca Nistor s-a întors acasă, părinţii, care credeau că murise în lagăr, nici măcar nu l-au recunoscut. Acum are 92 de ani dar tot nu a putut uita coşmarurile pe care le-a trăit în tinereţe.
Luca Nistor a trăit vremuri grele în tinereţea sa iar războiul şi mai apoi prizonieratul şi-au pus amprenta asupra sa. La 92 de ani, vârstă pe care a împlinit-o săptămâna trecută, bătrânul are încă mintea brici şi ar fi în stare să-şi vorbească zile în şir despre ororile războiului şi chinurile prin care a trecut.

Şi-a început de mic ucenicia la o frizerie, dar la vârsta de 18 ani, când începuse să câştige primii bani de pe urma meseriei sale, a fost înrolat în armată şi trimis pe front. L-a cunoscut personal pe mareşalul Ion Antonescu, căruia îi păstrează un respect deosebit, dar cele mai mari coşmaruri le-a trăit ca prizonier de război al armatei sovietice, în lagărul de la Bălţi.

Războiul, locul în care făceai cunoştinţă în fiecare zi cu moartea. „Nu voi uita nimic până în ultima clipă a vieţii“

Din ce în ce mai puţini, vârstnici şi plini de răni fizice şi emoţionale, eroii din cea de a doua conflagraţie mondială se pregătesc să ne reamintească, pe 29 aprilie, de Ziua Veteranilor de Război din România, la fel de discret ca în fiecare an, de jertfa făcută pentru ţară. Amintirea prietenilor morţi sub gloanţe îl va însoţi pe Gheorghe Răucea până în ultima clipă a vieţii.

Ca preşedinte al asociaţiei prahovene a veteranilor, generalul de brigadă Gheorghe Răucea ştie că, peste câţiva ani, nu vom mai avea pe cine să sărbătorim pe 29 aprilie. Şi asta pentru că, în prezent, organizaţia din Prahova numără 6.951 de membri, dintre care doar 1.155 sunt veteran, restul fiind văduve de război sau văduve căsătorite ulterior cu luptătorii întorşi de pe front.

În urmă cu peste 20 de ani, în Prahova erau 30.000 de veterani şi văduve de război, cei mai mulţi din ţară, lucru explicabil prin faptul că Prahova a fost şi atunci un judeţ densitate mare a populaţiei, iar mulţi bărbaţi au luptat pe frontul celui de al Doilea Război Mondial.

Aminitiri din Al Doilea Război Mondial: "Războiul este o nenorocire pentru toată lumea"

Constantin Călina este unul dintre veteranii de război ai Regimentului 6 Artilerie Grea Timişoara. Acesta a participat la campania armatei române împotriva Uniunii Sovietice, din vara anului 1944, sprijinind acţiunile trupelor germane. Regimentul său a supravieţuit ofensivei sovietice declanşată la 20 august 1944 pe aliniamentul Iaşi-Chişinău.
Constantin Călina, Cetăţean de Onoare al Timişoarei, s-a născut pe 13 august 1921, într-un sat din judeţul Mehedinţi, iar apoi a făcut liceul la Turnu Severin, unde şi-a făcut ucenicia ca vânzător.

„Când s-au făcut înrolările în armată, am ales Regimentului 6 Artilerie Grea, unde nu ajungea oricine. Trebuia să ai liceul, eu aveam şi carnet de şofer, pentru că am lucrat la cel mai mare magazin din Severin. Am ajuns aici în 1942. Acest castel are multe amintiri pentru mine. Îmi amintesc că eu dormeam la etajul doi. Aici în curte ne adunam la apel. Era o viaţă bună pentru noi, eram singura unitate care avea hrană foarte bună. Bănăţenii care reveneau din permisie aduceau cu ei colaci cu maci şi nuci. Pe atunci se făceau glume, iar aveam câţiva din gorjeni care spuneau că vin de la Târgu Jiu, locul unde şi-a rupt gâtul foamea”, a povestit veteranul, nu cu mult timp în urmă, pentru "Adevărul".

A ajuns prizonier în Germania, după ce ziua de 23 august l-a prins învăţând radiotransmisie pe avioanele armatei fasciste

La cei 93 de ani ai săi, Dumitru Hadade dovedeşte o memorie şi o luciditate extraordinară. Îşi aminteşte şi acum şi povesteşte, cu lux de amânunte, cum i-au îngheţat în timpul celui de-al doilea război mondial urechile pe frontul rusesc şi toate discuţiile pe care le-a avut cu nemţii care l-au ţinut prizonier în Germania.

Pe Dumitru Hadade l-am întâlnit azi, la Crucea Roşie, unde veteranii de război din Zalău au fost invitaţi de conducerea filialei pentru a primi un cadou de Ziua Veteranilor. Lucid, demn şi cu o ţinută imprecabilă, veteranul, ajuns la venerabilă vârstă de 93 de ani, ne-a povestit cum a ajuns el să facă rost de informaţii de război pentru mareşalul Antonescu şi pentru regele Mihai, dar şi cum a ajuns să fie suspectat de nemţi că ar fi un spion american. "Aventura" lui a început în 1942, când  afost înrolat în armată, la Regimentul I Transmisiuni de Uscat. Locuia la acea vreme în Bucureşti, unde se refugiase împreună cu familia în 1940, după cedarea Ardealului. A fost imediat repartizat la Compania a II-a Telegrafie fără fir, iar în scurt timp a ajuns pe frontul rusesc, pe linia Novocherkassk - Krasnodar - Dnepropetrovsk - Marea Azov, Rostov pe Don, unde a fost telegrafist.

La acest grupaj au contribuit: Florina Pop, Claudia Petraru, Ionuţ Balaban, Nicoleta Butnaru, Simona Suciu, Ştefan Borcea, Dana Mihai, Vali Silaghi, Olimpia Man.