Generalul Alexandru Tudora, eroul de la Oarba de Mureş
0
Generalul Alexandru Tudora s-a născut la Roşiori, judeţul Dâmboviţa, în 1923, iar la 22 de ani era deja un erou. A supravieţuit uneia dintre cele mai cumplite bătălii, cea de la Oarba de Mureş, dar şi altora de pe teritoriul României, Ungariei şi Cehoslovaciei şi a luptat până la istorica zi de 9 mai 1945, dată ce anunţa sfârşitul celui de-a Doilea Războiu Mondial.
În anul 1923 s-a născut într-o familie simplă de ţărani din comuna Roşiori, judeţul Dâmboviţa, cel care avea să devină unul dintre cei mai iscusiţi militari pe care i-a avut România de-a lungul timpului, generalul Alexandru Tudora.
Generalul Alexandru Tudora s-a remarcat în lupte prin curajul şi spiritul de sacrificiu, fie că a fost comandant de grupă, încheietor de pluton sau agent de legătură. Supravieţuitorul cumplitei bătălii de Oarba de Mureş a avut multe de îndurat.
Trei generaţii de război
O familie numeroasă, opt fraţi, patru băieţi şi patru fete, pentru care părinţii munceau din greu la menajul moşiior deţinute de boieri. Atât tatăl, cât şi toţi cei patru fii au fost pe front în slujba ţării.
Fratele său, Vasile Tudora, şi-a pierdut viaţa pentru ţară în luptele de la Ruginoasa.
„Patru fraţi, patru destine. Cu biografii în mare parte dramatice, cu moartea în suflet în fiecare zi şi în fiecare clipă”, aşa descrie generalul Tudora soarta familiei lui.
Tudorenii au fost parcă predestinaţi să stabilească un adevărat record în istoria României. Patru fraţi, Constantin, Vasile, Alexandru şi Nicolae, s-au aflat în faţa armelor în marile bătălii purtate pe tot parcursul marii conflagraţii.
Bunicii celor patru eroi au luptat la baionetă în 1877, în bătălia de la Plevna, în Războiul de Independenţă. Tatăl lor, Ion Tudora, s-a remarcat prin vitejie şi iscusinţă în Primul Război Mondial, pe câmpul de luptă de la Mărăşeşti.
Povestea unui erou nemuritor
Generalul Alexandru Tudora a venit în Bucureşti pentru a lucra ca strungar la o uzină la vârsta de 15 ani. Lucrează ca ucenic timp de patru ani, după care este chemat la oaste în luna mai a anului 1944. La vârsta de 21 ani, în august 1944 pleacă pe front.
Este trimis în mijlocul războiului dintre trupele române şi cele germane, pe frontul de vest, de la Oarba de Mureş. Generalul Alxandru Tudora este pus în funcţia de agent de legătură la Biroul 3 OPERAŢII, Regimentul 3 Dorobanţi (Olt), din organiza Diviziei 11 infanterie.
Scurgerea anilor nu a şters din memoria generalului clipele cumplite trăite în urma atacurilor, care erau de două şi de trei ori pe zi. Trupele germane ocupaseră Dealul Sângoirgiu şi atacau fără oprire.
„A fost un miracol că am supravieţuit“
Generalul povesteşte astăzi, la vârsta de 90 de ani despre momentele cele mai grele de pe front. Unul dintre aceste momente l-a trăit când a fost trimis în misune pentru formarea capului de pod de la nord de Mureş.
Din cauza ploilor care nu se mai opreau, Mureşul crescuse foarte mult, la care se mai adăugau şi tragerile de artilerie ale inamicului german. A trecut Mureşul cu un mijloc de transport improvizat din portiţe. Generalul recunoaşte pentru adevarul.ro că pericolul care îl pândea la tot pasul îl îngrozea.
Cu toate acestea, trebuia să-şi ducă la bun sfârşit misiunea, ceea ce a şi făcut, fiind felicitat şi propus la decorare pentru curajul său.
A fost instalat în prima linie de război, zona care ducea cele mai grele lupte în Oarba de Mureş. Îşi aminteşte de seara lui 27 septembrie, moment în care inamicul contraatacă din nou, frontal şi prin învăluire. Au loc lupte corp la corp cu baioneta şi grenada.
„Este greu să descriu această sângeroasă luptă la care am participat. A fost un miracol că am supravieţuit“, mărturiseşte generalul într-una din cărţile sale. Nu putea să-şi dezamagească patria şi nici pe tatal său, ostaş al luptelor de la Mărăseşti.
„Pâinea era îngheţată şi trebuia să o spargem cu baioneta. Asta se întâmpla când cineva ajungea la noi cu mâncare pentru că mai mult nu mâncam“, a spus generalul, pentru adevarul.ro.
Pe jos, până în Cehoslovacia
Următoarea misiune: eliberarea oraşului Turna, ce reprezenta o poartă de acces spre munţii Slovaciei. După luptele purtate în Ungaria, Regimentul Dorobanţi (Olt) străbate drumul până în Cehoslovacia pe jos, prin zone greu accesibile care îi solicită foarte mult din punct de vedere fizic.
În oraşul Turna, armata română a trebuit să facă faţă mai multor atacuri din partea trupelor germane. Nemţii ocupaseră aproape trei sferturi din localitate, iar situaţia se complicase foarte mult în ultimele 48 de ore.
Generalul Alexandru Tudora cere să fie prezent la o misune periculoasă, dar necesară în acel moment. Împreună cu ofiţerul Horia Popescu, generalul a pătruns cu grenadele în mână în zona unei subunităţi germane care ţinea cu foc de arme automate clădirea în care se afla regimentul. Cei doi au aruncat grenadele şi au tras focuri de armă, astfel obţinând victoria.
Pericolul nu trecuse, iar la numai trei zile, Turna a fost luată cu asalt de trupele germane care au început un alt un bombordament puternic de artilerie.
O iarnă întreagă a fost nevoit să doarmă în zăpada în Munţii Tatra, care se întind de la graniţa dintre Slovacia şi Polonia. În Cehoslovacia, generalul Tudora a fost rănit grav, dar a supravieţuit.
„Nu-ţi venea să crezi că în focul acela ucigător mai pot exista oameni, şi, totuşi acolo, luptau dorobanţii gloriosului Regiment 3 Dorobanţi (Olt) viteji, care timp de 5 zile şi 5 nopţi, nu au lăsat arma din mână, nu au avut clipe de odihnă“, îşi aduce aminte generalul Tudora.
În această bătălie, Tudora se afla în prima linie de luptă. A reuşit cu mare risc şi curaj să salveze documente importante ale regimentului. „Aveam moartea în fiecare zi în faţă şi nu mă gândeam să scap“, a declarat generalul Tudora.
În cimitirul de la Oarba de Mureş îşi dorm somnul de veci peste 11 mii de eroi care au participat la marea bătălie din septembrie-octombrie 1944.
Ziua de 9 mai 1945, cea mai fericită zi din viaţa generalului Alexandru Tudora
Generalul Alexandru Tudora a fost pe front până la istorica zi de 9 mai. Şi-a riscat viaţa în fiecare clipă în cea mai cumplită conflagraţie mondială, care a fost cel de-al Doilea Război Mondial, dar un singur gând, mărturiseşte el, l-a ajutat: întregirea naţională.
„Noi cei care care am fost în prima linie ştim cât de mult a însemnat acel 9 mai 1945, ziua în care în Europa s-a instalat pacea şi glasul armelor a amuţit”, povesteşte eroul nostru într-una din cărţile sale.
Nu-i venea a crede când a fost anunţat că războiul s-a încheiat şi că ostaşii Armatei Române se pot întoarce în ţara pentru care au luptat atât.
După terminarea războiului a rămas în refacere într-o pădure din Cehoslovacia, aflată la 20 de kilometri de Praga. A urmat un drum lung până în România, unde au fost opriţi la Oradea pentru că aveau păduchi.
Generalul Alexandru Tudora, după război
Generalul Tudora a ocupat pe rând funcţia de secretar de plasă, într-o organizaţie de tineret din Ilfov (1945-1949), secretar în acelaşi judeţ (1949), locotenent M.A.p.N. (1949-1955) , inspector în Ministerul Comerţului Exterior (1955-1975) şi apoi în Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei ( 1975-1987) şi din 1990 este preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război Filiala Sectorului 2 şi vicepreşedinte al Asociaţiei Veteranilor de Război din România.
A fost avansat succesiv până la gradul de general de brigadă. Ca dovadă a recunoştinţei pentru ceea ce a făcut pentru teritoriul României, generalul Alexandru Tudora a fost decorat cu peste 20 de medalii şi distincţii militare importante.
Generalul Tudora s-a preocupat de ajutorarea membrilor filialei veteranilor de război, a creat o bază de date electronice cu informaţii despre membrii filialei, a organizat funeraliile mai multor veterani de război şi s-a îngrijit de văduvele veteranilor.
La vârsta de 90 de ani generalul Tudora dă dovadă de putere de muncă şi perseverenţă.
Veteranul de război Tudora a publicat două cărţi care se intitulează „Posteritatea să nu-şi uite eroii“ şi „Mesaj pentru posteritate“. Ambele cărţi descriu perioada războiului şi aduc la lumină faptele de excepţie ale camarazilor din toate categoriile de forţe, de pe ambele fronturi, din Est şi Vest.
Se încarcă comentariile...
