România este în „război” intern şi extern

Sâmbătă, 3 mai 2014, într-o anumită zonă geografică a României a fost o zi senină, prielnică zborurilor aeriene. Pe cerul din partea de sud-est a scumpei noastre patrii, unii români au observat o activitate aeriană intensă, neobişnuită, asemeni unui exerciţiu militar cu numeroase avioane de luptă strălucind în soare.

Evident că cei care au privit aeronavele de luptă desenând cu ardoare pe cerul patriei s-au dus automat cu gândul la conflictul din apropierea graniţelor noastre şi la avioanele canadiene anunţate că vin să ne păzească de duşmani.

Alţi români „desenau” cu avionul, barca sau maşina spre alte zone de interes ale ţări, grăbiţi la evenimente şi întâlniri pastoral-electorale, dornici să câştige bătălii în alegeri.

Tot în weekendul trecut, năpăstuiţii soartei, loviţi de ploi şi inundaţii, departe de idealuri de mărire, luptau din răsputeri cu apele să-şi salveze casele, puţina agoniseală ce o aveau şi, în special, să-şi salveze vieţile amărâte.

Televiziunile de ştiri, de partid şi de grup transmiteau necontenit informaţii despre declaraţii politice, evenimentele electorale ale unui politician sau altul, aventurile bahice şi degradante ale unor tineri la malul mării şi câte puţin din lupta sinistraţilor cu apele. Cât despre ameninţarea extinderii conflictului din Ucraina care se apropie de graniţele României, cetăţenii români au fost asiguraţi să stea liniştiţi, că nu este niciun pericol.

Atunci când cineva te asigură insistent, repetat, pe tonuri voit convingătoare, dar cu o convingere falsă, de un anumit lucru, de anumite „realităţi” de bine, tocmai aceste asigurări te duc cu gândul la contrariul lucrului băgat pe gât.  Îţi trezesc suspiciuni şi te determină să îţi pui întrebări asupra acelui lucru pe care alţii vor să te facă să îl crezi şi îţi dau asigurări de bine. Astfel de cazuri analizate şi privite cu atenţie ascund întotdeauna realitatea adevărată din diverse motive, având ca scop însă, atingerea anumitor interese.

În ultimele luni, cei mai înalţi reprezentaţi ai statului au încercat şi continuă să ne prezinte tot felul de lucruri, din punctul lor de vedere, oferindu-ne asigurări care au menirea să ne liniştească, dar, în special, să ne manipuleze. Asigurările oficialităţilor sunt tot mai vocale, mai dese, mai persuasive, în special de când s-au declanşat tensiunile de pe frontul ucrainean.

Zilele trecute, românii au primit asigurări insistente că România nu riscă implicarea într-un război, că nu constituie nici obiectivul, nici ţinta Rusiei. Preşedintele ţării, Traian Băsescu, ne spune repetat că nu există niciun risc de război, dar, în acelaşi timp, îşi anunţă îngrijorările, temerile, face apel la conducătorii marilor puteri, le cere să găsească soluţii pentru rezolvarea conflictului din Ucraina. Şeful statului ne spune că ţara noastră este apărată de orice pericol, de NATO, dar afirmă că trebuie să mobilizăm rezerviştii pentru a fi pregătiţi să ne apărăm la nevoie.

Premierul Victor Ponta, între o plimbare cu avioanele de vânătoare americane şi una cu barca trasă pe uscat de jandarmi, ne linişteşte tot atât de sigur că ţara nu se află în niciun fel de pericol, dar anunţă suplimentări de sume pentru bugetul înzestrării armatei. Aproape clarvăzător, ca să nu zic euforic, prim-ministrul ne-a dat şi o veste bună, ca efect al stării de război din apropierea graniţelor patriei şi anume, faptul că industria de armament va avea mai multe comenzi de acum încolo.

Dincolo de aceste asigurări de bine, este clar ca lumina zilei, declarat public şi acţionat în acest sens, cei doi demnitari, care au războiul lor de partid şi de stat, sunt angajaţi total în campania electorală, cu întreg arsenalul din dotare, încercând să-i prostească pe români că totul va fi bine. Că nu vor fi mobilizaţi într-un război cu forţe străine, ci doar capacitaţi în lupta politică, care să-i menţină la putere.

Pe lângă aceştia, fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, aflat în retragere, dar încă activ vocal, mare cunoscător şi prieten al ruşilor, vine şi ne linişteşte total, asigurându-ne fără niciun fel de dubiu: „Totuşi, noi am avut o anumită înţelegere chiar cu Putin în legătură cu normalizarea relaţiilor dintre ţările noastre. Nu-şi pot permite să treacă dincolo de nişte limite. Ei păstrează anumite reticenţe în legătură cu Moldova şi cu Transnistria, dar nu-şi pot permite mai mult. Iar ancorarea noastră în alianţa militară NATO şi alianţa politică europeană ne asigură securitate şi stabilitate.” Tovarăşul Ilici a uitat, însă, cât de mult respectă Rusia înţelegerile politice şi tratatele internaţionale, încercând să ne convingă că putem să ne bazăm pe cuvântul tovarăşului Putin.

Şi Ministerul Apărării Naţionale infirmă categoric faptul că există un proces de mobilizare a rezerviştilor sau de recrutare a tinerilor, anunţând într-un comunicat:

„Documentul la care se face referire, ordinul comun publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 312, din 28 aprilie 2014, actualizează modelul certificatului medical eliberat de medicul de familie ce urmează să fie prezentat de tineri la comisia locală de recrutare-încorporare, pentru efectuarea vizitei medicale. Acest demers este unul legal, în conformitate cu articolul 27 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede în mod expres obligativitatea stabilirii unui model unic pentru acest tip de document.

Măsura legislativă nu are nicio legătură cu eventuale evoluţii în mediul de securitate, în vecinătatea României.

Referitor la aprecierile privind capacitatea operaţională a Armatei sau implicarea României în vreun act militar pe teritoriul Ucrainei, Ministerul Apărării Naţionale precizează că acestea sunt speculaţii şi trebuie evitată căderea în capcana unui război psihologic.

Armata României este în măsură să-şi îndeplinească îndatoririle stabilite prin Constituţie, pentru asigurarea securităţii naţionale şi îndeplinirea obligaţiilor internaţionale asumate de România în plan militar.”

Suntem ţinta unor agresiuni atipice

Cu toate asigurările mai marilor şi ale instituţiilor statului, România se află în războaie permanente: războaie cu sărăcia, şomajul, economia, calamităţile naturale, prostia politicienilor, războaie ale politicienilor pe spinarea românilor, bătălii pentru supravieţuire şi câte şi mai câte, care nu contenesc în scumpa noastră patrie.

Alături de războaiele interne, cunoscute de toată lumea, în ciuda asigurărilor de tot felul, nu se poate să nu ne dăm seama că ţara noastră a devenit ţinta unor atacuri informaţionale, psihologice, de dezinformare şi intoxicare, cibernetice sau de altă natură, venite din partea unor forţe externe. Sunt agresiuni atipice, neconvenţionale, dar care au efecte puternice în rândul populaţiei.

De exemplu, în ciuda asigurărilor demnitarilor care conduc sau au condus România, opinia publică nu poate să nu constate că ruşii duc un război informaţional împotriva noastră, angajându-ne fără voie în campanii, agresiuni de invadare şi cucerire a unor ţări vecine. Ruşii ne-au dus deja armata în Ucraina, ne-au construit strategii de cucerire, ne-au transformat ţara în gubernie a SUA. Ne agresează deschis fără perdea cu arme neconvenţionale, în timp ce conducătorii noştri televizionişti ne spun că nu-i nimic, nu ne atacă nimeni, să stăm liniştiţi la locurile noastre şi să votăm pe cine vor ei. Ne spun că nu-i niciun pericol.

Pentru unii dintre noi chiar şi producerea unor calamităţi naturale fără precedent, cum au fost cutremurele necontenite întâmplate anul trecut în judeţul Galaţi, cauza cărora specialiştii români încă nu i-au găsit o explicaţie ştiinţifică credibilă, constituie mari semene de întrebare. De asemenea, intensificarea cutremurelor din zona Vrancea poate ridica semene de întrebare în afara explicaţiilor specialiştilor de la televizor. Grindina nemaintâlnită căzută duminică chiar în buricul Bucureştiului, în Piaţa Unirii, ridică un semn de întrebare. Recordurile istorice la ploi şi inundaţii sunt normale, anormale sau provocate? Nu ştim!

După cum constatăm tot mai mult, românii se luptă, sunt într-un război permanent şi cu astfel de calamităţi naturale care, după cum se ştie, pot fi provocate şi de mâna omului. Sunt ţări, cum ar fi Rusia de exemplu, care au în dotare arme neconvenţionale: arma meteo, pe care este posibil să o folosească şi alte arme atipice şi atunci e firesc, normal şi necesar să ne punem întrebări pertinente cu privire la producerea de calamităţi naturale, fenomene nemaiîntâlnite în România. Este normal să ne punem întrebări referitoare la normalitatea recordurilor istorice.

În ciuda asigurărilor de bine ale reprezentanţilor statului şi clasei politice actuale, România se află în războaie permanente, chiar dacă nu este angajată cu forţe militare convenţionale în conflicte armate. România este ţinta unor agresiuni neconvenţionale, atipice, iar acest lucru este o realitate evidentă, nu blau, blaurile vehiculate de politicienii care încearcă să ne prostească pe faţă.