Incendiu Club Colectiv - crimă cu premeditare. Aspecte tehnice şi legale. Vinovaţii

Vinovaţii se prezintă pe post de salvatori, iar răspunderea se pregăteşte a fi transferată. Nu avea autorizaţie, este justificarea oficialilor români, dar nimeni nu vorbeşte de ce un spaţiu total neconform putea să desfăşoare în continuare activităţi ce reprezentau un grad ridicat de pericol pentru populaţie cu posibilitatea de pierderi de vieţi omeneşti.

Voi încerca în acest articol să prezint câteva aspecte legale şi tehnice, ce ar fi salvat vieţi în cazul în care ar fi fost respectate. Voi face acest lucru din calitatea de proiectant autorizat pentru sisteme de detecţie, semnalizare, limitare şi stingere a incendiului (lucrez zilnic cu aceste probleme) şi nu voi aborda temele pentru care m-am consacrat pe blogul adevărul.

În primul rând, această clădire nu ar fi trebuit niciodată să aibă autorizaţie de funcţionare. Construcţia nu a fost proiectată ca să facă faţă unei astfel de activităţi, iar schimbarea trebuia făcută cu o autorizaţie de construire ce schimbă destinaţia clădirii şi care ar fi impus în clar măsurile necesare a fi luate astfel încât spaţiul să se transforme în unul conform. Dacă s-ar fi cerut autorizaţie de construire ar fi fost nevoie de aviz de la IGSU (pompieri), s-ar fi întocmit un Scenariu de Securitate la Incendiu şi s-ar fi impus măsurile minime legale necesar a fi luate şi executate astfel încât să fie admisă schimbarea de destinaţie.

Peste 90% din spaţiile în care se desfăşoară astfel de activităţi, iar aici putem să ne referim în mod expres la Centrul Vechi al Bucureştiului, nu îndeplinesc standardele minim legale pentru funcţionare. Legea 10 privind Calitatea în Construcţii vorbeşte de mai multe exigenţe esenţiale din care cele mai importante în ordinea prezentată de mine sunt: rezistenţă şi stabilitate, securitatea la incendiu şi siguranţa în exploatare. Toate sunt încălcate.

Aproape toate clădirile din Centrul Vechi al Bucureştiului sunt încadrate în clasa I de Risc seismic (risc de prăbuşire chiar şi fără cutremur), sau maxim clasa II de Risc seismic (prăbuşire şi victime umane în caz de cutremur). Deci prima exigenţă esenţială cade din start, în acele clădiri nu este permis a se desfăşura activităţi, cu atât mai mult deschise publicului.

Orice activitate deschisă publicului ce se desfăşoară în clădiri ce au şi destinaţia de locuire necesită în mod obligatoriu Autorizaţie pentru Securitatea la Incendiu. De asemenea clădirile aglomerate în care pot exista simultan mai mult de 200 de persoane, iar spaţiul aferent este mai mic de 4mp de persoană, necesită în mod obligatoriu Autorizaţie de Funcţionare la Incendiu.  Există mai multe categorii ce necesită autorizaţie, dar nu este cazul a le aminti acum.

Autorizaţia de funcţionare de la Primăria de Localitate/Sector/a Municipiului Bucureşti(aceasta răspunde de Centrul vechi şi arterele principale) nu este permis a se emite fără a scoate mai întâi o autorizaţie de schimbare de destinaţie şi apoi a celei privind Securitatea la Incendiu. Însă cei responsabili acordă fără a respecta legea aceste autorizaţii, cel mai probabil contra unor sume frumoase de bani. În aceste departamente nu mai avem autorităţi publice ci adevărate centre de infractori, o mafie aşa cum vedem noi în filmele americane.

Inspecţia de Stat în Construcţii şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă au nenumărate amenzi şi judecăţi deschise cu primăriile de sector şi primăria generală pe acest subiect, însă nu exista până în acest an o bază legală în afară de sancţionarea financiară. Ori atât avizatorul corupt cât şi beneficiarul preferau să plătească în mod constant amenzile, cu atât mai mult cu cât este permis a se efectua maxim un control în decurs de doi ani. Nu mai pun aici că numărul inspectorilor din cele două instituţii este insuficient, cel mai probabil pentru că cineva a avut grijă ca aceştia să nu aibe timp decât pentru soluţionarea plângerilor(nici la acelea nu se face faţă, să nu mai vorbim de control curent).

În concluzie, primii vinovaţi pentru incendiul din Clubul Colectiv sunt cei care au acordat Autorizaţia de Funcţionare.

Legea privind Securitatea la Incendiu s-a modificat în acest an, crescându-se amenzile de 10 ori, dar introducându-se şi posibilitatea Opririi activităţii. Ori acest din urmă lucru este cel care doare cu adevărat. Până acum amenzile erau de ordinul a 2000 de lei, iar patronii râdeau în nas inspectorilor. Acum amenzile sunt de ordinul a 20 000 de lei şi se poate opri activitatea, dar Ordinul abia a intrat în vigoare şi urma ca Inspectorii să lucreze cu noile pârghii.

Peste 90% din clădirile care necesitau autorizaţie de funcţionare la incendiu, nu o au. Aici puteţi pune şi Mall-urile din Bucureşti. IGSU ar fi trebuit să ofere exemple şi să verifice doar dacă există Autorizaţie de Securitate la Incendiu şi să stopeze activitatea în caz contrar- astfel lumea ar fi început să ia măsuri. Ori prima dată se dădea avertisment, apoi o mică amendă şi niciodată nu se stopa activitatea. Apoi vedeţi ce înseamnă 2000 de lei pentru un Mall, când sistemele de securitate funcţionale costă sute de mii de euro. Ori raiduri aşa cum cei de la Anaf au făcut, nu există în istoria IGSU. De aici puteţi trage chiar voi concluzii asupra unui alt vinovat.  Lumea se spală pe mâini cu expresia: nu avea autorizaţie de securitate la incendiu, când se ştie prea bine în interiorul instituţiei că nu până aici este responsabilitatea. De ce nu au fost stopate aceste activităţi? De ce se menţine numărul de inspectori la un nivel extrem de scăzut, atât de scăzut că nici la petiţii nu poate face faţă, fără să mai vorbim de controale curent?

Revenind la cazul nostru.

Cluburile de noapte intră majoritatea lor în categoria clădirilor cu săli aglomerate: peste 200 de persoane la nivelul parterului şi mai puţin de 4mp aferenţi fiecărei persoane. Această categorie, alături de Clădirile Înalte, Foarte Înalte şi cele cu Importanţă Excepţională şi Deosebită, intră într-o abordare specială datorită riscului ridicat a posibilităţii apariţiei de victime umane.

În acest condiţii Clubul în cauză ar fi trebuit să dispună de :

- sistem de limitare şi stingere a incendiului cu hidranţi interiori;

- sistem de limitare şi stingere a incendiulu cu hidranţi exteriori;

- sistem de limitare şi stingere a incendiului cu sprinklere;

- sistem pentru detecţie şi semnalizare în caz de incendiu;

- sistem de ventilare organizată pentru eliminarea fumului şi gazelor fierbinţi.

Legislaţia şi cadrul tehnic exista, dar el nu a fost respectat, căci cui îi mai pasă de oameni când banii trebuie să curgă.

În afară de acest lucru ar fi trebui să se asigure un anumit număr de căi de evacuare, cu anumire dimensiuni, amplasate la distanţe maxime faţă de orice punct al clădirii, încât evacuarea să se facă rapid. În cel mai rău caz, în maxim 88 de secunde fiecare persoană ar fi trebuit să se poată evacua singură. De asemenea căile de evacuare trebuiau marcate astfel încât oriunde te-ai afla să ţi se indice cea mai scurtă cale de evacuare în siguranţă. Din orice punct al clădirii până la cea mai apropiată uşă de evacuare în exterior sau într-un spaţiu protejat nu trebuiau să fie mai mult de 32m.

Spaţiul necesita minim două căi de evacuare, în două direcţii diferite, în nici nu caz una de aproximativ 1m lăţime(ce poate asigura evacuarea corespunzătoare doar pentru maxim 50-70 persoane, cu siguranţă nu peste 200). Dar acesta este numărul minim, dacă nu se respectă şi condiţiile de distanţă/timp de evacuare, se dispun uşi suplimentare sau degajamente protejate.

De asemenea în interior, traseul dintre mese-mobilier necesar asigurării evacuării, trebuie să aibă anumite lăţimi minime. Spre exemplu dacă evacuarea se face într-o singură direcţie, lucru oricum interzis, ca să poţi evacua în condiţii normale 250 de persoane ai nevoie de minim 2,5m lăţime culuar liber, fără trepte de regulă(dacă e construcţie existentă trebuie pragul marcat astfel încât să fie vizibil în orice situaţie), fără alte obiecte ce ar împiedica deplasarea(complet libere). Aşa ceva nu prea veţi găsi prin cluburile îngrămădite din Bucureşti.

Materialele de finisare se recomandă a fi incombustibile(de tipul cărămizii, betonului, tencuielilor din mortar etc.). Se pot folosi materiale cu o combustibilitate scăzută, dar care nu întreţin arderea(ele ard sub flacără, dar la îndepărtarea sursei se sting) sau ignifugate(ex. lemn, materiale textile, etc...). Ignifugarea asigură un timp suficient pentru împiedicarea propagării focului(de exemplu lemnul ignifugat supus continu focului nu se va aprinde mai devreme de 20 de minute).  Este interzis a se folosi materiale combustibile ce produc picături şi/sau fum dens(nu folosesc detalii tehnice pentru o mai uşoară înţelegere şi specialiştii să scuze eliminarea acestor aspecte, dar ele nu ar fi folosit pentru înţelegere). Ori acestea au fost din plin în clădire.

Există condiţii şi cu privire la elementele structurale, de delimitare şi finisaje ce pot fi permise. Acestea trebuiesc gândite astfel încât incendiului să fie unul localizat.

Din ce înţeleg la Clubul Colectiv am avut toate condiţiile pentru ca orice mică problemă să se transforme într-un carnaj. În astfel de situaţii sunt peste 90% din Cluburile de Noapte din Bucureşti. Era doar o problemă de timp ca incendiile să producă şi victime umane.

Dacă sistemele de mai sus ar fi fost implimentate, cel mai probabil că nici nu am fi ajuns în această situaţie.

Iată cum ar fi trebui să funcţioneze sistemul de limitare şi stingere a incendiului, dacă acesta ar fi fost implimentat.

Primul care intră în funcţiune este sistemul de detecţie şi semnalizare în caz de incendiu. Există sisteme ce pot fi programate astfel încât să fie folosite şi în cluburi de noapte şi să nu producă alarme false, sau numărul acestora să fie nesemnificativ de mic. Sistemul pentru detecţie ar fi intrat imediat în funcţiune, vorbim aici de secunde, nu de zeci de secunde, adică din momentul în care incendiul nici nu prezenta mare relevanţă şi putea fi cu uşurinţă stins chiar de participanţi. Acest sistem poate activa automat şi alte măsuri, cum ar fi întreruperea automată a sonorului, lansarea unui mesaj de siguranţă, deschiderea uşilor care în mod normal stau închise, etc...

Legislaţia în domeniu şi componenta tehnică are ca prim criteriu de îndeplinit: Salvarea Oamenilor. Cine spune că nu exista legislaţie minte cu neruşinare. Ea nu este respectată sau impusă.

În 90% din cazuri, decesele în caz de incendiu se produc ca urmare a intoxicării cu fum şi cu gazele rezultate din ardere.  Dacă primul sistem vine şi avertizează asupra producerii incendiului şi a necesităţii evacuării, cel de ventilare are rolul de a putea asigura condiţiile minime necesare evacuării, adică să limiteze prezenţa fumului şi gazelor rezultate din ardere.

Primind comandă de la sistemul pentru detecţie, sistemul de ventilare porneşte şi începe să evacueze aerul cu fum şi gaze fierbinţi din clădire(extragerea se face la partea superioară prin guri echivalente cu minim 1% din suprafaţa spaţiului). Sistem de desfumare trebuie să fie independent de alte sisteme de ventilare. Desfumarea se face mecanic pentru clădiri aglomerate. Astfel există nu doar o bună vizibilitate pentru evacuare, dar şi condiţii normale pentru a se evita pierderea cunoştinţei şi intoxicarea. În doar câteva secunde, maxim zeci de secunde, aerul viciat ar fi fost eliminat din încăpere- repet, 90% din decese nu vin din ardere ci din intoxicare.

Al treilea sistem care intră în lucru, asta dacă lucrurile se precipită şi au loc creşteri de temperatură, este sistemul de stingere automată cu apă de tip sprinkler. Sistemul este astfel conceput încât doar zona în care există incendiu este inundată, ducând la limitarea zonei şi la stingerea incendiului. E vorba de o perdeau de apă chiar deasupra flăcării şi zonele perimetrale. Un sistem de sprinklere combinat cu cel de detecţie, aproape elimină posibilitatea unei declanşări accidentale.

Al patrulea sistem ce intră în lucru este reprezentat de hidranţii interiori. Aceştia pot fi utilizaţi de către oricine, existând chiar obligaţia legală, sau de personalul antrenat în acest sens.

Legea spune expres că sistemele odată instalate trebuiesc şi întreţinute şi verificare de personal autorizat de pompieri. Astfel se asigură funcţionarea lor corespunzătoare.

Timpul de intervenţie a pompierilor este în general mai mare de 15 minute, ori un incendiu în acest interval evoluează extrem de mult, chiar până la incendierea totală. Rolul principal al pompierilor este de a salva victimele, de a face prima intervenţie şi de a se asigura că incendiul este limitat şi nu se va extinde.

Vedem din scenariul de mai sus că practic nimic nu a fost respectat. Ba mai mult, s-au folosit materiale combustibile precum lemnul, materiale plastice (cea mai rea categorie posibilă interzisă de altfel: combustibilitate ridicată, cu picături arzânde şi fum gros, dens, negru, toxic - acestea au fost cele ce au favorizat incendiul), materiale textile – pentru a se compartimenta, finisa şi decora interiorul clădirii. Ori acestea trebuiau ignifugate. Ce mai lipsea? Scânteia.

Pentru cine nu ştie, nu ai voie să organizezi niciun spectacol pirotehnic fără ca în prealabil să depui o documentaţie spre autorizare la pompieri. Ori în condiţiile date, această autorizaţia nu s-ar fi dat niciodată.

Cu părere de rău, ştirea va trece, morţii vor rămâne, iar măsuri nu se vor implimenta. Este necesar ca Inspectorii să pună lacăt pe clădiri şi să le sigileze până se îndeplinesc condiţiile legale. Vorbim de bombe ce vor avea caracter de repetivitate în cazul în care nu se va interveni ferm. Faptul că cineva a făcut o investiţie sau oferă locuri de muncă nu reprezintă o justificare pentru a permite desfăşurarea de activităţi ce sunt similare unei crime cu premeditare.