Sunt dependent de Facebook, recunosc. Şi de WhatsApp. Puţin de Instagram, Linkedin şi Twitter. Dar pe toate le verific zilnic. Postez şi răspund la zeci de mesaje. Mi-am şters Snapchatul, însă intru zilnic pe YouTube (dimineaţa, seara şi noaptea), pe adevarul.ro, Hotnews, Mediafax, TS, BBC, BPS etc. Ca un ritual sacru. Mai am Clever, Uber, Waze, Yahoo, Gmail, Outlook, Wordpress, pe care tot zilnic, obligatoriu, le folosesc alături alte aplicaţii. Deşi lucrez direct cu oamenii şi-mi place asta, mare parte din timpul meu este legat şi dependent de online. Dimineaţa, primul lucru pe care îl fac este să verific telefonul, chiar dacă nu am primit semnale sonore, spre job stau pe telefon, urc scările citind, în pauze la masă tot pe telefon, în metrou la fel, primul gest întors acasă este să deschid laptopul, chiar dacă nu am ceva urgent de făcut. Când călătoresc tot pe telefon. Net nelimitat. Bag de seamă că nu sunt singurul. Nu sunt izolat, nu am slăbit în greutate, nu am tulburări de somn sau dureri de cap, nu evit alte sarcini profesionale, dar pot bifa uşor alte criterii de diagnostic pentru dependenţa de internet. Slavă Zeilor greci, nu simt nicio atracţie pentru gaming şi nici pentru seriale, adică ultima oară m-am jucat Counter Strike în urmă cu vreo 15 ani.

Zilele trecute, la TVR, în cadrul emisiunii Pulsul Zilei, am fost invitat să vorbesc despre relaţiile online astfel că m-am lăsat provocat de întrebările directe ale moderatorului Radu Andrei Tudor. Ce-i drept, o invitaţie la TVR nu se poate refuza. Mare parte dintre români leagă relaţii online. Unele sănătoase, altele nu. Paradoxul este următorul: cu toate că actualizările de pe Facebook nu reflectă în mod necesar 100% din realitatea unor situaţii, totuşi reprezintă unul dintre principalul mijloc de informare în masă (de unde ştii asta, de pe Facebook), care ne influenţează modul în care gândim, vedem şi acţionăm. Este cel mai mare fenomen social şi cultural din ultimii ani. Şi este în creştere. Concluzia întâlnirii de la televiziunea română a fost următoarea: Cu cât stai mai mult pe net, cu atât eşti mai singur.

În 2016, Universitatea din Sheffield a încheiat un studiu longitudinal (4 ani) cu 1.500 de participanţi (14-24 de ani) în care a analizat Facebook, Instagram, YouTube, Snapchat şi Twitter. Concluziile au fost mai multe. Persoanele care stau o oră pe internet au cu 14% un risc de a fi mai puţin fericite pentru că se îngrijorează asupra imaginii corporale, pentru că au tulburări de somn, anxietate şi chiar depresie şi sentimente de singurătate. Din păcate, folosirea mediului online creşte riscul pentru bullying în cadrul tinerilor. YouTube a avut scoruri pozitive pe multe dimensiuni, cu excepţia scorurilor legate de tulburările de somn, poate şi pentru că mulţi dintre utilizatori ascultă noaptea muzică sau privesc videoclipuri pe youtube. Cu cât au folosit mai mult social media, cu atât s-au simţit mai fericiţi, însumând 14 arii investigate ale vieţii lor. Singura excepţie a fost legată de relaţiile sociale, prieteniile, evident, unde scorul a fost pozitiv.

Instagram şi Snapchat afectează mai mult sănătatea mintală la tineri

Fetele au suferit mai mult decât băieţii în studiul britanicilor. Şi cele două platforme Instagram şi Snapchat s-au dovedit a fi cele mai dăunătoare pentru sănătatea mintală. De ce oare?

Pentru că ambele platforme sunt foarte focalizate pe imagine şi se pare că pot stârni sentimente de inadecvare şi anxietate. Viaţa ta nu este la fel de mişto ca a celorlalţi de pe internet, începi să îi invidiezi şi de fapt nu-ţi dai seama de falsitatea prin editare a multor fotografii.  

Facebook şi divorţul

O statistică din Marea Britanie cu referire la divorţ (5.000 de cazuri), a scos la iveală că în 33% din cuplurile care au depus o cerere de divorţ au citat Facebook printre motivele pentru despărţirea lor. Cu cât accesezi Facebook mai mult de o dată pe oră, cu atât ai mai multe şanse să „experimentezi conflicte legate de Facebook cu partenerul de viaţă“, arată un alt studiu. În principal sentimente de gelozie. Asta şi pentru că tot pe Facebook regăseşti foştii iubiţi, nu? Există studii care validează ipoteza conform căreia persoanele cu stimă de sine scăzută ar putea posta despre relatia lor în momentele în care simt că relaţia lor este cumva ameninţată.

Avem, de asemenea, studii despre trăsăturile de personalitate şi tipurile de postări. De pildă, persoanele cu o anume conştiinciozitate postează fotografii sau texte cu privire la copiii lor. Cei mai interesanţi sunt narcisiştii care postează despre realizările lor, astfel încât postările să fie motivate de dorinţa de validare. Şi tot ei sunt mai apreciaţi şi primesc cele mai multe comentarii, pentru că impresionează! Cei drept sunt mai atractivi şi atrag aprecieri cei care postează despre activităţi sociale zilnice (sport, pisici, mâncare, dietă, shopping, călătorii) în contrast cu temele de natură intelectuală. Şi pentru că poţi primi mai repede un like la o poză cu pantofi cu toc lung decât la o postare despre psihologie. Este mai uşor de digerat.

Mai există o categorie de utilizatori pe reţelele de socializare şi anume spectatorii. Cei care sunt pasivi şi în umbră. Nu dau like, nu comentează, nu interacţionează, dar citesc şi urmăresc. Unii dintre ei sunt cuprinşi de sentimente de tristeţe.

Credem sau nu, în lumea întreagă, aproape 2 miliarde de oameni sunt activi pe Facebook, în creştere cu 18% faţă de anul trecut. Aproape jumătate intră zilnic. Butoanele de Like şi Share însumează vreo 10 milioane de accesări pe websiteuri. Nu mai aduc în discuţie publicitatea online sau modul în care companiile îşi recrutează sau verifică angajaţii.

În Europa, se numără peste 307 milioane de utilizatori, cei mai mulţi având vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani. În România, cred că am ajuns la 9 milioane de utilizatori, o bună parte trăind în Bucureşti (20%), apoi în Cluj (300.000), în Iaşi şi Timişoara. 5 noi profile sunt create în fiecare secundă. Cel mai mare trafic are loc la mijlocul săptămânii şi undeva după prânz, între 13:00 şi 15:00, unele cifre indică cum că ar fi mai mulţi utilizatori femei decât bărbaţi. Discutabil. Ce rămâne de luat în seamă este faptul că se estimează că Facebook conţine 83 de milioane de profile false. Şi aici este un mare risc. Nu face obiectul acestui articol, dar există, aşa cum există şi în viaţa reală, oameni periculoşi, inclusiv infractori, şarlatani, perverşi sexuali sau mai nou terorişti. Timpul mediu de vizitare ar fi undeva la 20 minute. (nu se aplică în cazul meu şi al multora). Cum ziceam, 50% dintre tinerii cu vârste între 18-24 de ani intră pe Facebook imediat după ce se trezesc dimineaţa, este primul lucru pe care îl fac.

Care sunt explicaţiile? De ce este online-ul atât de irezistibil?

În primul rând, pentru că, asemeni oricărui tip de drog, ne oferă plăcere. Şi plăcerea are la bază mecanisme neurocognitive. Ne bucurăm când intrăm online, ne stârneşte curiozitatea, este interactiv, rapid şi accesibil cu uşurinţă de oriunde. Este şi gratis. 30 de voluntari sănătoşi au fost expuşi 3 minute la stimuli stresanţi (o sarcină de tip matematic) şi totodată la Facebook, timp în care s-au făcut înregistrări prin  electroencefalograma, electromiografie, activitatea respiratorie şi dilatarea ochilor.  Analiza statistică a datelor psihofiziologice a indicat faptul că experienţa Facebook a fost semnificativă, le-a provocat o senzaţie de plăcere şi excitaţie.

Pe de altă parte, te simţi conectat, postezi, primeşti like-uri şi comentarii, deci te simţi apreciat. Fiecare persoană, indiferent de vârstă, status social-economic are nevoie de validare, de apreciere. De aceea şi copiii de 10 ani şi vârstnicii de 85 de ani preferă Facebook. Oamenii sunt curioşi. Dar facebookul răspunde nevoii noastre esenţiale de recunoaştere socială şi ne oferă un capital social crescut în defavoarea singurătăţii. Utilizatorii postează pentru a primi atenţie, pentru a fi acceptaţi de ceilalţi, a se autoexprima, a comunica şi uneori chiar a transmite ceva. Utilizatorii pot dezvolta rapid abilităţi ridicate de a crea relaţii virtuale, să aibă mii de prieteni,  să fie urmăriţi şi elogiaţi, însă mai puţin relaţii reale.

Imagini pentru facebook addiction

A mai adus ceva în plus. A permis şi permite unor persoane care nu au nicio recunoaştere şi nicio validare socială, de status, rol în viaţa reală să aibă în mediul virtual. Oricine poate dobândi în scurt timp o notorietate impresionabilă, o popularitate, depinde de ideile personale sau de ideile care sunt atractive unui public larg. Şi mai grav, unii indivizi pot manipula, pot crea imagini false despre ei şi despre ceea ce promovează şi pot provoca inclusiv idei riscante pentru securitatea altora. Proştii pot posta orice pe Facebook, pot face live-uri şi riscă să fie apreciaţi. Da, ne putem şi mobiliza pentru anumite cauze sociale, culturale sau politice. Dar niciodată numărul celor din online nu are corespondent identic în realitate. Aici e marea diferenţă şi marea amăgire.

Din păcate, Facebook ne influenţează starea noastră de spirit prin intermediul News Feeds-urilor fie că sunt pozitive sau negative.