Ateii se-nşală

Imagine cu un student kenyan creştin omorât în urma unui atac terorist cu caracter religios

Am ajuns la o concluzie care acum îmi pare mai mult decât logică. Ateii greşesc şi-şi canalizează energia încercând să demonstreze nimic. E o luptă în care se pierde cel puţin timp încercând să negi existenţa lui Dumnezeu, Ra, Thor etc.

Toate astea când de fapt problema nu-i spiritul de care se leagă toate sectele şi riturile, ci tocmai existenţa lor. E greu să-nţeleagă cel care crede că ateii sunt satanişti termenul de antiteist, dar până la urmă despre asta-i vorba: modalitatea prin care vor religiile să se impună şi să câştige adepţi, chichiţele pe care le scot în faţă prin a se departaja de celelalte religii, ritualurile şi tradiţiile, toate duc la segregare la nivel mondial. O religie cu adevărat „a păcii” ar spune: „hei, ce spuneţi să ne purtăm o săptămâna precum musulmanii, ca să-i înţelegem şi pe ei?”. Şi vice-versa.

Ai putea la fel de bine să crezi în zeul Cană în intimitatea casei tale şi să nu te deranjeze faptul că vecinul de deasupra ta se roagă la zeul Masă, dar e deja demonstrat istoric faptul că întotdeauna zeul Cană are o supărare pe zeul Masă şi-şi îndeamnă adeptul să-l convingă pe vecin de autenticitatea zeului Cană, ca într-un final să-l subjuge. Cu forţa sau nu. De obicei cu forţa.

N-aş avea o problemă cu oamenii care vor să pupe moaşte, ori cum le zic eu „oameni morţi şi-mbălsămaţi”, ori cei care vor temple şi catedrale, dar libertatea despre care uneori vorbesc ei în termeni foarte victimizaţi e de fapt o dictatură a majorităţii. Să nu mai deschidem subiectul fondurilor cheltuite pentru credinţa altora, ori a resurselor consumate doar pentru că X-uleştii cred în zeul Cană şi vor să-l mulţumească pe el şi gaşca lui. Dacă vedem dincolo de graniţele aparent pacifiste ale României o să-ntâlnim oameni dispuşi să facă fapte abominabile în cinstea zeului Cană. La noi, noroc nu alta, se mai aruncă o piatră, un pumn şi câteva blesteme, dar sunt ţări întregi unde mor studenţi, jurnalişti, copii, în războaie cu caracter religios. Să nu mai spun că şi spălatul pe creier e o crimă.

Aşa că nu mai contează dacă zeul Cană există sau nu. N-are importanţă dacă el e bun sau nu, şi dacă e bun de ce nu intervine. Important e să înţelegem că dacă zeul Cană „îţi spune” că el e singurul care ştie adevărul şi ceilalţi se-nşală, mai bine te consulţi cu ceilalţi. Mai ales dacă zeul te ameninţă cu pedepse inimaginabile şi-şi trimite fiul, Păhărel, să moară-n chinuri pentru greşelile tale.