Indirect, decizia domnului Iohannis cu privire la Viorica Dăncilă va aprinde sâmbătă Piaţa. Vor fi proteste semnificativ mai mari decât în ultimele luni, tocmai pentru că unora li se pare că ne-am întors de unde am plecat, la infama Ordonanţă 13. Este sau nu un calcul asumat de opoziţie, este domnul preşedinte pur şi simplu învins, chiar nu mai contează, ideea rămâne că suntem în faţa unei schimbări dramatice în viitorul democraţiei noastre reprezentative. Iar viitorul este sumbru, în lipsa speranţei. 
 
Într-un sens, realitatea aceasta, senzaţia de singurătate este acum absolută. Domnul Iohannis întrupa o speranţă, pe ideea unicului reprezentant instituţional care mai putea lupta cu percepţia aceasta. Este neclar dacă ce a ales să facă îi torpilează al doilea mandat sau îl reconfirmă într-un centrist interesat de stabilitatea ţării. Cel mai probabil, însă, electoratul domniei sale s-a mutat la stânga câteva procente. 
 
În situaţia în care va avea un contracandidat din partea PSD, nu prea contează - şi cred că asta a fost şi în calculul său final. Ce vă enervează mai mult, că a dat Iohannis un pas înapoi, cu puţine alte soluţii realiste sau PSD-ul? Ah, bun, poftiţi la vot, atunci! Nu mai vorbesc de presiunile externe, nevoia de stabilitate şi zeci de alţi factori pe care un preşedinte trebuie să le ia în considerare, pe lângă poziţionarea politică simplă.
Doamna Dăncilă, această Gabriela Firea a săracului, pusă mai degrabă să dea bine şi să tacă, decât să-şi impună voinţa personală sau executivă, este o victimă a întregii afaceri.
De cealaltă parte, domnul Iohannis ar putea chiar fi acuzat că a aprins fitilul la un butoi cu pulbere. În lipsa speranţei, ce mai opreşte protestele să crească în intensitate, poate chiar să o ia într-o direcţie periculoasă? Dacă vor fi împinse într-acolo? Cum va reacţiona noul Executiv, cu un premier slab şi atent controlat, dacă nu de superiorii partidului, în mod cert de nişte consultanţi care-şi vor merita salarii exchivalente cu greutatea lor în aur, pentru miracolul de imagine pe care-l vor executa pe doamna Dancilă?
 
Aşadar, doamna Dăncilă, această Gabriela Firea a săracului, pusă mai degrabă să dea bine şi să tacă, decât să-şi impună voinţa personală sau executivă, este o victimă a întregii afaceri. Nu o înjuraţi prea tare, pentru că omul a acceptat o misiune perversă şi fără profit. Dacă domnul Grindeanu avea un soi de aer tineresc şi o garanţie de onestitate ardelenească, iar Mihai Tudose prezenta măcar un om de acţiune, cu forţa brută aparent gata să trântească inteligenţa oricui, doamna Dăncilă doar este. 
 
Ce poate face un politician slab cu atât de multă putere, în momente de panică sau criză, în situaţia în care protestele sunt repornite cu mânie, nu ştiu. Dar sper să aibă decenţa, atât timp cât protestele se desfăşoară paşnic, să nu le oprească. Pentru că altfel ajungem la o adevărată problemă, iar stratul acela subţire de democraţie peste un stat eşuat se ia cu totul. Nici domnul Iohannis nu poate ignora acest aspect, de unde şi faptul că decizia sa a fost cel puţin dificilă. Poate mai are o şansă în ochii celor pe care i-a dezămăgit.
 
Altfel, sâmbătă, pe 20 ianuarie, la Piaţa Universităţii, începând cu orele 18:00, reîncepe joaca.