Solidaritate cu tanti Josefina din Roşia Montană

Tanti Josefina a ieşit să întâmpine la Roşia Montană Comisia Permanentă Comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO. Fotografie realizată de Luminiţa Dejeu

Pe tanti Josefina am văzut-o cu ceva vreme în urmă în filmul regizat de Fabian Daub, "Roşia Montană – un loc la marginea prăpastiei” povestind cum i-a trimis o scrisoare lui Adriean Videanu, Ministru al Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri pe atunci.

Îi spunea printre altele că ea şi mulţi alţii nu vor pleaca din Roşia Montană. Vă invit să vedeţi filmul documentar (dacă nu aţi făcut-o deja); pe tanti Josefina o găsiţi la minutul 1.05.

Pe 20 august, Ministrul Culturii, Daniel Barbu şi Comisia Permanentă Comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO au mers în Roşia Montană într-o vizită de (dez)informare coordonată de compania minieră. Tanti Josefina a ieşit să îi întâmpine.

Cred că este extraordinară această femeie în condiţiile în care nu avem deprinderea de a contacta politicienii şi a le spune opiniile noastre, nu avem o cultură a protestelor cetăţeneşti, a participării şi nesupunerii civice. Pentru gestul ei, spun „respect, doamnă; ce bine ar fi ca mai mulţi să fie aşa de energici şi activi, să le scrie celor pe care i-au votat (sau nu), să participe la acţiuni de protest atunci când le sunt încălcate drepturile”. Aceste acţiuni cetăţeneşti sunt importante pentru democraţia unui stat. Roşia Montană este un exemplu. O mână de oameni de aici şi alte persoane şi organizaţii care s-au alăturat lor au reuşit timp de 14 ani să oprească încercările de exploatare din zonă. Deloc puţin în condiţiile în care aceşti oameni au avut de înfruntat un parteneriat strâmb încheiat între autorităţi locale şi centrale şi compania Roşia Montană Gold Corporation sprijinită de mass-media. Sunt convinsă că angajamentul lor a surprins câţiva actori cheie ai acestui proiect: politicieni, companie şi mass-media. Cine s-ar fi gândit că, de exemplu, tanti Josefina îşi va politiza interesele şi se va implica în această luptă politică, cetăţeni pe de o parte, guvernanţi şi RMGC pe de alta? Cine s-ar fi gândit că Eugen David, preşedintele Alburnus Maior nu va obosi? Cine s-ar fi gândit că mulţi alţii din ţară se vor alătura Campaniei Salvaţi Roşia Montană şi vor investi aici timp, energie, creativitate? Auzim că românii sunt cetăţeni pasivi, nu-i aşa? Nu tocmai; participarea civică se reînvaţă, iar ultimii ani arată că acest tip de educaţie s-a răspândit.

În ultimii doi ani am citit mai multe despre Roşia Montană şi încercările politicienilor de a deschide această zonă exploatării cu cianuri, despre „pactul de neagresiune” dintre politicieni -indiferent de culoarea politică- şi compania care ne-a intoxicat în mass-media tradiţionale cu reclamele sale făcute „după manual”. În timpul acestui proces de informare am aflat şi despre argumentele sociale, de mediu, economice, juridice care spun nu exploatării, despre argumentele de patrimoniu care vin în sprijinul includerii Roşiei Montane în Lista Patrimoniului Universal UNESCO. Fiecare poate să citească despre acest mare proiect numit Roşia Montană. Recomand website-ul. Este limpede de partea cui mă situez, nu voi pretinde defel neutralitatea. Apoi, e dificil să mimezi neutralitatea având în vedere că pe 28 august Guvernul a votat proiectul de „Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere România”. Parlamentul României, la iniţiativa Guvernului, va decide ce se va întâmpla cu acest proiect. O analiză a acestuia găsiţi aici:

Documentul a fost introdus pe agenda şedinţei de guvern, neanunţată public şi conţine nenumărate excepţii de la legislaţia actuală. Memoria are obiceiul să joace feste politicienilor mai ales când se produce transferul de la opoziţie înspre putere. De exemplu, pe website-ul actualului premier, Victor Ponta, există o listă cu cele 15 propuneri ale USL de guvernare. La punctul 8 scrie “respingerea Proiectului Roşia Montană: cu evaluarea respectului pentru mediu, interesul naţional şi combaterea corupţiei politicienilor".

Câteva luni mai târziu de la preluarea puterii, actualul Guvern propune o lege care se află la polul opus faţă de ceea ce promiteau iniţial. Mai mult, această lege conţine multiple derapaje de la ce ar trebui să însemne un stat democratic în care legile să funcţioneze în interesul cetăţenilor. De exemplu, acest proiect ignoră dreptul de proprietate, dreptul de acces liber la justiţie al cetăţenilor, la protecţia patrimoniului cultural şi a mediului ş.a. M-a uimit profund, ţinând cont de trecutul comunist, că legea permite o procedură de expropriere privată, respectiv compania poate să facă exproprieri în numele statului, aşadar pentru un interes privat, nu public. Se deschide o cutie a Pandorei pentru alte proiecte din sfera resurselor minerale care intră în conflict cu drepturile şi interesele cetăţenilor.           

Însă, oamenii, adică cetăţenii, nu primesc nici acest ultim proiect cu pasivitate. Au învăţat bine în aceşti ani să se împotrivească. Ceea ce contează în această situaţie este determinarea oamenilor, a celor care se opun activ proiectului şi care au organizat multe acţiuni ca să-şi manifeste împotrivirea şi să comunice altora de ce planurile de exploatare de la Roşia Montană sunt nocive.  

În aceste ultime zile s-au anunţat acţiuni de protest în multe oraşe din ţară şi din străinătate. Duminică, 1 septembrie 2013, de la ora 17.00, ieşi în stradă, la Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Alba (Roşia Montană şi Alba Iulia), Cluj, Braşov, Galaţi, Arad, Deva, Constanţa, Târgu-Mureş, Sibiu, Piatra-Neamţ, Paris, Bruxelles, Londra, Roma, Praga, Lisabona, Oslo, Madrid etc.

Aici este lista completă a oraşelor care se alătură protestului împotriva distrugerii Roşiei Montane.

Eu voi fi în Piaţa Universităţii. Dacă tanti Josefina are energie şi determinare să lupte pentru drepturile ei, cred că putem şi noi să ne alăturăm tuturor celor care nu doresc dispariţia Roşiei Montane. Strada e a noastră, cum bine spune Eugen David.