Serviciul de informaţii, între secret şi mister
0Recenta şi brusca demisie a lui George Maior, directorul SRI, este un eveniment care se mişcă, deocamdată, între secret şi mister. Secretul este secret pentru că este interzisă, prin Lege, dezvăluirea lui. Nici astăzi nu ştim dacă Victor Ponta a fost sau nu a fost ofiţer sub acoperire. Desecretizarea făcută de către preşedintele Traian Băsescu, din raţiuni de moralitate politică, nu a fost suficientă pentru a dovedi dedublarea premierului.
La rândul lui, acesta, ca şi în cazul Plagiatului, a pus câte un capac suplimentar de acoperire a infracţiunilor proprii, prin câte o Ordonanţă de urgenţă. Astfel că, Victor Ponta, ca om, poate concura cu „Lucrul în sine” al lui Kant, entitate care rămâne incognoscibilă în eternitate. Frate, bun sau vitreg, cu Secretul, totuşi Misterul poate fi dezvăluit, mai devreme sau mai târziu, într-o măsură mai mică sau mai mare, adică gradual.
Jurnaliştii şi comentatorii au făcut deja biografia evenimentului, chiar dacă nu şi radiografia lui. Înainte de alegerile prezidenţiale, George Maior a declarat că îşi va depune demisia la noul Preşedinte, indiferent care va fi acesta. Un gest protocolar , dar şi un gest etic, de bun simţ. Preşedintele Klaus Iohannis este ales, dar noi nu aflăm nimic despre demisie. Cum „Câinele de pază” este atent la „tot ce mişcă-n ţara asta”, respectiv la ce nu se mişcă, este întrebat chiar Preşedintele de soarta demisiei lui George Maior.. Răspunsul Preşedintelui Klaus Iohannis este concis, ca întotdeauna, dar este şi parţial misterios, sau lacunar. Oricum, din întregul răspunsului rezultă că lucrurile sunt în regulă, respectiv că „lucrurile sunt bine făcute”, ca să preluăm aici o sintagmă prezidenţială. Dar, vine imprevizibilul, adică Interviul dat de George Maior la B1 TV. Nu îmi este foarte clar de ce a recurs Directorul SRI la acest Interviu. Timp de opt ani, George Maior a fost de o maximă discreţie, a apărut foarte rar la TV, adică pe „Sticlă”, iar răspunsurile la întrebări erau bine gândite, fără nici o greşeală gramaticală, sau expresii interpretabile. Din punctul meu de vedere, singurul motiv raţional al acestui Interviu este acela de a atrage atenţia asupra pericolelor cu care se asociază respingerea de către CCR a celor trei Legi, numite „Big Brother” Aici intervine şi o problemă de tehnică a Interviului, respectiv de Deontologie a întrebării. Desigur, dată fiind libertatea presei şi a expresiei, jurnalistul poate întreba orice. Dar, oricât de larg ar fi acest „poate întreba orice”, el nu este nelimitat, aşa cum cred adepţii libertăţii absolute. Nu cred că un jurnalist, dacă este sănătos la cap, îl poate întreba pe partenerul său de dialog dacă „A avut relaţii sexuale cu propria lui mamă?”, sau alte întrebări, de aceeaşi speţă. Dar, aici, nu este vorba în primul rând de natura întrebărilor, ci de tehnica lor. Este logic şi deontologic ca jurnalistul să pună o întrebare într-o formă simplă şi clară, la care cel intervievat să răspundă, tot simplu şi clar, dacă poate. Or, Dan Andronic, încântat de „pleaşca” unui Interviu cu Directorul SRI, dar mai ales perpetuu încântat de sine însuşi, de unde şi eternul lui surâs-autosurâs, îi pune lui George Maior o întrebare, nu are importanţă care. În loc să aştepte răspunsul, dânsul, chiar în timpul răspunsului, intervine şi mai pune nu una, ci două, trei, chiar patru întrebări, dacă am numărat bine În această atmosferă de vraişte verbală şi de agitaţie creată de jurnalist, interlocutorul începe să fie şi el uşor, dar vizibil iritat. Nu mai are răgazul şi calmul de a da răspunsuri bine gândite, încât începe să aibă şi mici scăpări. Aşa apar în Interviu expresia cu „vidul legislativ”, sau , în limbaj verbal şi non-verbal, folosirea degetului arătător. Dacă este vorba nu de tehnica, ci de natura întrebărilor, locul central îl ocupă întrebarea privind prezenţa ofiţerilor sub acoperire în diverse medii profesionale. Nevoia sincerităţii bate aici prudenţa, chiar obligaţia profesională, încât Directorul SRI răspunde că aceştia sunt prezenţi şi în presă. Aici este „ruperea de nori”, iar precizarea că aşa se petrec lucrurile în toate statele civilizate, devine zadarnică, întrucât bomba informaţională a explodat.
Urmează comentariile, şi tot doi invitaţi la B1TV iau repede spuma de pe laptele atât de repede şi de imprevizibil fiert. Mai ales cele două greşeli , adică avertismentul dat CCR şi prezenţa ofiţerilor în presă, sunt dilatate, însoţite de epitete noi, făcute informaţii de senzaţie. Avertismentul dat de George Maior devine ameninţare şi presiune, iar diferenţa de opinie devine contradicţie între două Instituţii de bază ale statului, SRI şi CCR. Intervenţia lui George Maior, în aceeaşi seară, singura intervenţie uşor bâiguită, este deja tardivă şi zadarnică. Unii dintre jurnalişti şi comentatori –ca să nu generalizăm şi noi- mai vin şi cu unele „contribuţii originale”, suplimentând gazul de pe foc. O propoziţie prin care Preşedintele Augustin Zegrean se referă la Toni Greblă, este re-dirijată şi spre George Maior, cu înţelesul că acesta ar fi bine să-şi dea demisia, deşi nu aşa ceva conţine acea propoziţie. Apoi, o realizatoare de la acelaşi B1TV, deşi nu realizează ă-ă-ă-urile cu care ne jenează timpanele, căutând în culisele vieţii, descoperă încântată „adevărata” cauză a conflictului dintre cele două Instituţii, anume conflictul personal dintre doi ardeleni, chiar clujeni, Daniel Moraru şi George Maior Precizez că îl cheamă George, nu Gheorghe, ceea ce este valabil şi pentru ardeleanul Coşbuc. Mirarea noastră este totală, întrucât răsturnarea de situaţie s-a petrecut de la o zi la alta, adică în decursul unei singure nopţi. Nu ştim, cel puţin până acum, dacă demisia a fost sugerată de către Preşedinte, ceea ce ar echivala cu o demitere, sau dacă ea a plecat de la demisionar, în urma scandalului pe care George Maior l-a stârnit fără să ştie şi fără să vrea, în contextul mediatic menţionat. Se pare că şi aici, o parte dintre informaţii vor rămâne secrete, o altă parte, categoric mai mare, vor rămâne doar misterioase, adică încă necunoscute. Iar aici, toţi jurnaliştii şi comentatorii au un câmp larg de explorare şi exploatare, adică nu îi paşte pericolul şomajului, cum se părea că „Se poate”, după alegerea lui Klaus Iohannis, „neamţul tăcut”, ca Preşedinte al ţării.
PS Oricare efect poate fi comparat cu un copac care are mai multe rădăcini, între care una este pivotantă, aceasta fiind cauza, celelalte fiind condiţiile. Nu ştim, cel puţin deocamdată, care este aici rădăcina pivotantă, de unde şi titlul echivoc „între secret şi mister” Al treilea sinonim, adică „minune”, îl lăsăm în seama creştin-ortodoxului Victor Ponta.