Românii au votat. Mingea este acum la preşedintele Iohannis. Ce va face?

Ceea ce sondajele prevedeau, s-a întâmplat. PSD+ALDE, plus redistribuiri, plus traseişti, plus, eventual, UDMR, au majoritate absolută, peste 60%. Întrebarea care ne frământă pe toţi este, cum vor evolua lucrurile în continuare? Încercăm, la cald, câteva previziuni.

Prima miză a noii coaliţii câştigătoare: „îmblânzirea” lui Iohannis

La un scor zdrobitor, PSD şi aliaţii vor dori să controleze orice mişcă în România: preşedinţia, justiţia, serviciile. Bugetul, guvernul şi parlamentul  le controlează oricum. În scopul intimidării preşedintelui Iohannis, prima propunere de premier va fi  Liviu Dragnea.

Constituţional, preşedintele Iohannis are dreptul să-l refuze, datorită condamnării penale. Nu există simetrie cu situaţia Basescu-Ponta, pentru că Ponta nu avea condamnare penală.

În art 103 din Constituţie scrie:

Învestitura

• Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

„Un” candidat, nu „candidatul” propus în prima fază de majoritatea parlamentară. În plus, candidatul rezultat în „urma consultării”, (şi nu doar a partidei câştigătoare, ci şi a partidelor reprezentate în parlament), ceea ce presupune un minim acord între preşedinte şi propunători.

În consecinţă, preşedintele nu semnează ca „primaru'”, ci are dreptul la  o opţiune, aşa cum a şi anunţat de altfel. Dacă părinţii Constituţiei doreau altceva, ar fi scris: „preşedintele desemnează candidatul propus de coaliţia majoritară” şi punct.

Preşedintele Iohannis poate aduce ca argument, logic si raţional, faptul că partenerii României nu vor dori sa stea de vorbă cu un condamnat penal.

Sabia care planează asupra preşedintelui Iohannis este suspendarea. 

Miza coaliţiei câştigătoare nu este neapărat desemnarea unui premier, care poate fi, la o adică, un om de paie, manipulat din spate de Dragnea şi Tăriceanu, şi acceptabil preşedintelui. De exemplu, Mihai Fifor.

Nu. Miza importantă şi crucială este anihilarea justiţiei de către parlamentul nou ales, prin emiterea rapidă a unor legi care să reducă prerogativele parchetelor, când e vorba de demnitari, ridicarea imunităţii parlamentarilor până la cote care să-i facă intangibili în faţa anchetelor penale, o amnistie generală etc. În plus, este necesară abrogarea legii care interzice condamnaţilor penal să facă parte din guvern.

Este singura şansă ca Dragnea să scape de puşcărie, cei aflaţi acum în anchete, în curs de judecare sau chiar în puşcării, să scape urgent de rigorile justiţiei. Ori, o astfel de miză este greu de îndeplinit, dacă nu imposibil, cu un preşedinte şi o Curte Constituţională care să se opună.

Cu preşedintele, una din două: ori acceptă să facă jocul alianţei câştigătoare, ori va fi suspendat.

Coaliţia antijustiţie este prea aproape de a-şi vedea visul cu ochii, pentru a renunţa la rezolvarea problemelor din considerente de logică a unui stat de drept. Nu. Va călca totul în picioare, cu riscul de a-şi antagoniza UE şi America.

Dacă preşedintele închide ochii, îl acceptă pe Dragnea premier, şi/sau promite că nu se va opune la schimbarea legilor după care funcţionează justiţia, totul se închide, şi fiecare îşi poate vedea liniştiţi de interese. Dacă preşedintele refuză, însă, acest troc, se va trece la planul B, suspendarea preşedintelui. Urmată de referendumul pentru demitere.

Viitorul preşedinte al Senatului, probabil Tăriceanu, îl va înlocui pe Iohannis la Cotroceni, îl va numi pe Dragnea premier şi va promulga la foc continuu tot ce primeşte de la Parlament.

Acestea sunt alternativele.

Jocul cu desemnarea unui premier care să pice de două ori în parlament, şi care să ducă la alegeri anticipate, nu funcţionează.

Chiar dacă parlamentul va vota a doua propunere de premier, premierul şi guvernul pot fi demişi oricând prin moţiune de cenzură, şi în ţara se instalează haosul şi instabilitatea politică. Un alt motiv de suspendare a preşedintelui. Un joc periculos in care preşedintele Iohannis a anunţat că nu intră.

În concluzie, dilema pentru preşedintele Iohannis este simplă. „Se dă” cu noii stăpâni ai ţării, sau riscă suspendarea şi chiar demiterea, deschizându-i calea lui Ponta pentru o nouă candidatură la funcţia de preşedinte.

Greu de decis cum e mai bine, dar nu va avea prea multe de ales.

Să joace la cacealma, e greu de crezut că va păcăli politicieni versaţi precum Dragnea, Tăriceanu, Ponta.

În scurt timp vom îl vom vedea pe preşedintele Iohannis în faţa celei mai dificile alegeri din mandatul de preşedinte, până la etapa prezentă.