
România la răscruce
0Este clar că România, românii, se află la o răscruce de drumuri. Importantă şi grea. Duminică vor alege. Între întoarcerea la regimul Iliescu-Năstase, sau continuarea independenţei justiţiei, reformelor structurale, modernizării ţării.UPDATE
Recentele condamnări cu puşcăria ale unor lideri politici marcanţi: Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Relu Fenechiu, Sorin Roşca Stănescu, Cătălin Voicu, şi alţii, demonstrează clar că miza luptei lui Traian Băsescu cu grupările de infractori a fost independenţa justiţiei.
Suspendarea de două ori a preşedintelui a avut drept obiectiv evident recucerirea politică a justiţiei (Ponta: “atunci când vom prelua controlul politic la DNA”).
Acum, noi românii suntem la momentul alegerii drumului de urmat. Cu Ponta preşedinte, adio DNA, ANI, ICCJ, DIICOT, baronii aşteaptă cu gura arsă că Ponta să-i salveze de justiţie.
O spune chiar Codruta Kovesi: “dacă viitorul preşedinte nu va sprijini independenţa justiţiei, se va alege praful de toate realizările de până acum”.
Ponta e un mitoman care derapează adesea în paranoia, este un plagiator dovedit, unul care “nu mă dezic de Duicu, de Prioteasa şi de toţi ceilalţi”.
Ponta este reîncarnarea lui Ceauşescu, s-a pornit deja cultul personalităţii la adresa sa (actorul Dorel Vişan: “Ponta are, ca preşedinte, un destin cosmic” (!)), şi-a subordonat deja serviciile de informaţii ale armatei şi poliţiei, doreşte să-şi subordoneze STS, SRI şi tot ce mişcă în ţară, ca un dictator autentic.
Iohannis nu este prizonierul baronilor, pentru că e venit recent în politica mare. N-a avut timp să “convieţuiască” cu hoţii şi corupţii.
Are mai mult caracter, vine din lumea ştiinţelor exacte, ceeace îi dă o altă perspectivă asupra devenirii umanităţii, dincolo de bâlbâielile politice de până acum. Nu se compară cu Ponta, în sensul că nu este produsul comunismului pur, reprezentat de Iliescu şi Năstase, cum este Ponta.
N-am auzit în campania aceasta, şi de 20 de ani, de licitaţii trucate la primăria din Sibiu, de corupţie şi hoţii care să-i fie imputate lui Iohannis de către DNA sau alte parchete. Povestea cu casele pare o copilărie, când o compari ce lista de infracţiuni şi infractori a PSD.
Vor înţelege românii aceste diferenţe? Îşi vor dori drumul deschis de Băsescu, al justiţiei independente, al statului de drept şi al modernizării României, şi vor vota Iohannis, sau vor accepta o gaşcă de hoţi care să fure bugetele şi averea statului, dar să le arunce şi lor firimituri de la masa puterii, şi atunci vor vota Ponta?
Nu mă refer la oamenii inteligenţi şi citiţi, care au umblat prin străinătate şi ştiu să facă aceste diferenţe.
Mă refer la oamenii simpli, obişnuiţi cu sindromul “tătucului”, mulţumiţi ca altcineva să le poarte de grijă, să-i asiste social, să le dea pomeni, electorale sau nu, chiar daca sunt hoţi şi corupţi, oameni dependenţi de stat şi de puterea în funcţie, şi care, în consecinţă, o votează orbeşte, perpetuând-o.
Nu mă iluzionez că aceşti cetăţeni simpli citesc ce scriu eu şi alţii ca mine. Sper doar ca în discuţiile cu rude, prieteni, cunoscuţi, mai citiţi şi mai cultivaţi, să înceapă să înţeleagă diferenţa dintre a fi prizonierul statului şi a fi liber pe destinul şi viitorul tău şi al copiilor tăi.
Poate n-am ajuns încă în etapa aceasta de dezvoltare socială şi culturală.
Dar nu trebuie să încetăm să sperăm că o dată şi o dată vom ajunge totuşi la nivelul la care se află deja popoarele din Uniunea Europeană, partenerele României.
Ne-au primit la ei, ne-au dat joburi şi sume mari de bani nerambursabili, exact cu obiectivul de a învăţa ce înseamnă democraţia, demnitatea, statul de drept.
Dacă noi nu reuşim să învăţăm, într-un interval rezonabil de timp, s-ar putea să se plictisească ei de noi, să ne spună: vedeţi-vă voi de drumul vostru, şi noi de al nostru.
Peste două zile alegem. Mergem pe calea europeană, care să şteargă diferenţele dintre noi şi popoarele avansate din Europa, sau pe calea putiniana, pentru a eşua la un moment dat în modelul de stat ucrainian.
Ne rămâne doar să ne rugăm ca românii să aibă înţelepciunea să aleagă un conducător care să ne garanteze drumul spre civilizaţia occidentală, nu spre cea orientală.