România, 1 octombrie 2021: componentele „furtunii perfecte“ - pandemie, penurie energetică, indice ridicat de instabilitate a deciziei politice

Cred că am înnebunit cu totul. Dacă nu de tot, oricum, ca naţie, pare-se că nu suntem departe din moment ce, prinşi cu ultimele rezerve de energie în urmărirea circului politic pe teme „cine iese“, ajungem să ignorăm toate celelalte probleme care au devenit deja preocupări ultra-urgente în ţările din clubul european şi numai.

De ele nu se ocupă nimeni sau, pentru a fi drepţi, doar câţiva membri ai unui guvern Cîţu aflat în dilemele menţinerii pe scaun...dar şi aceştia neştiind şi, cel mai grav, nemaiavând curajul de a impune măsuri finale, devenind astfel „nepopulari“ şi contribuind la pătarea promisei imagini de competenţi şi la căderea continuă în sondaje a Partidului şi Conducătorului. Dacă aşa stau lucrurile, chiar nu are sens să critici ceva sau să dai atenţie unor discursuri tip „planuri de măsuri urgente“, indiferent de la cine sau de la ce nivel ar veni ele, ştiind că poate în câteva ore, oricum în câteva zile, totul se va întoarce graţios şi ferm cu fundul în sus şi regulile vor fi schimbate cu totul.

Este o problemă sau, mai bine spus, ar fi o problemă în cazul unei ţări care ar avea o guvernare profesionistă şi bazată pe ceea ce, la alţii, se numeşte „climat politic previzibil“.

În lipsă, măcar să ne uităm la ce datele care se dau pe piaţa europeană despre domeniul energetic, acolo unde preţurile au explodat şi continuă să crească absolut incontrolabil, ducând o parte însemnată a populaţiei din ţări sărace şi impotente politic ca România în pragul falimentului personal. Întărind astfel în mod considerabil efectele şi aşa dramatice ale pandemiei şi ridicând un semn de întrebare foarte serios şi credibil asupra sustenabilităţii economiei naţionale. Şi să nu vă gândiţi la soluţia clasică de tipul „ne tragem noi nişte bani din PNRR“, căci nu va ţine.

Aşa că doesc să vă reamintesc existenţa unei diagrame care este acum inclusă în cursurile de guvernare la şcolile de reale înalte studii politice. A fost elaborată acum peste un deceniu de profesorul John Humprey de la Institutul de studii de dezvoltare de la Brighton şi descrie condiţiile în care se poate naşte combinaţia mortală care să ducă la formarea „furtunii perfecte“:

Aşa că îmi fac datoria de a întreba din nou (ştiu că e inutil dar speranţa moare de frig ultima) dacă există disponibilă, ca o dovadă minimală de respect pentru cetăţeni, datele centralizate privind stocurile de combustibil, inclusiv cele de rezervă. Cele care pot fi folosite pentru a acoperi cererile pe o perioadă de iarnă care se anunţă grea şi complicată.

Este una dintre zecile de reprezentări grafice care circulă în atenţia unor şefi de state şi guverne şi la nivelul instituţiilor europene care lucrează pe baza unor statistici în funcţie de care se calculează gradul de risc cu care se vor confrunta diversele State Membre ale UE şi, în definitiv, cel care va putea afecta sau modifica nişte orientări politice sau decizii strategice pe termen scurt şi mediu. De obicei, la noi, discuţia asta se termină scurt, alcătuită cum este ea pe cele două paliere tradiţionale:

1. Acuzaţiile la adresa Rusiei.

2. Speranţa că şi în acest domeniu vor veni americanii care, eventual, să acopere totalul găurilor de aprovizionare existente şi, în orice caz, să ne ajute pe noi şi Europa în general să treacă iarna, bazându-ne pe promisiunea deja făcută public că vor „acorda un ajutor solid“ europenilor an aprovizionarea cu energie.

Sunt convins că vor începe coperaţiunile de salvare cu noi, onorând parteneriatul strategic indisolubil ce leagă de câţiva ani naţiunile şi ţările noastre. Caz în care e firesc ca pe ai noştri să nu-i preocupe problemele rezervelor de consum şi a celor strategice,

Dar europenii, oare de ce sunt ei îngrijoraţi?

Uitaţi aici ce cifre dau cei de la EUROSTAT şi s-ar putea să le înţelegem urgenţele care, repet, nu sunt şi nici nu pot fi ale noastre.

Şi acest este contextul general de evoluţie:

Poate ce avem ca rezerve pentru piaţa de consum şi ca rezerve de urgenţă să fie ultra-suficient. Poate chiar să putem exporta, cum s-a întâmplat în cazul vaccinurilor. Dar cine ştie exact?

Iată de ce mă întreb din ce cauză nu avem analiza noastră oficială, publică, asupra nivelului de stocuri, măcar pentru perioada de iarnă şi, în funcţie de acesta, un calcul privind limitele probabile în care se va duce ridicarea facturilor la energie. S-ar putea să existe şi la noi - dacă nu, ceea ce este foarte probabil, atunci cu siguranţă există în alte ţări din UE - instituţii specializate în elaborarea de scenarii de risc, în cazul acesta fiind extrem de interesant să vedem care ar fi rezultatul unei suprapuneri între datele prezentate până acum şi cele privind evoluţia pandemiei în România, deja ajunsă în zona de risc foarte ridicat, inclusiv, după cum ştiţi, din cauza eşecului total şi tragic al campaniei de vaccinare, prost concepută şi prost condusă, inclusiv în ce a însemnat campania de comunicare.

Iată cele mai recente date europene:

Nu ştiu cine ar trebui să fie preocupat de asemenea studii şi de statisticile pe care se bazează. Cred că pe nimeni, chiar dacă sursele sunt oficiale UE şi NATO. În consecinţă, iată, cu titlul de exemplu, analiza din ianuarie 2012 semnată de Sir John Beddington, UK Government Chief Scientist într-un studiu publicat sub egida NATO. La orizontul anului 2030, prevedea constituirea unei asemenea „furtuni perfecte“, analiză perfect valabilă şi acum, plus efectele pandemiei pe care britanicul n-o pusese în ecuaţie:

Poate, în final, cineva va fi atent şi la aceste semnale.

Fireşte, după ce se va lămuri, acolo la vârf, care este rezultatul târguielii pe noua împărţire a scaunelor şi se ştie cine are ce şi, mai presus de toate, cine-i datorează cui şi ce.

După asta, îi aşteptăm pe americani să dea un OK final şi să ne dea combustibilul de supravieţuire. Ca între aliaţi. Dar aşa va fi?