Andrei Marga a furnizat Securităţii informaţii sub numele de cod “Horia”, “Mureşan” şi “M. A.”, ne spune CNSAS.

“Horia” a semnat cu mânuţa lui informări despre: un lector vest-german de la Universitatea Babeş-Bolyai; un lector român (care, să vezi drăcie, se întâlnea cu un profesor de filosofie din Germania de Vest); un student de la Secţia germană a Facultăţii de Filosofie (care realiza pagina în limba germană a revistei “Echinox” şi care se plângea de “lipsa de materiale de literatură inedită germană”); un doctorand iordanian (care lucre la elaborarea unei teze de biologie marină).

“Mureşan” şi “M. A.” – celelalte măşti ale lui Andrei Marga – au furnizat informaţii despre o cercetătoare americană aflată la Cluj-Napoca şi despre ambiţiile ştiinţifice ale acesteia. Prin activitatea de turnător frenetic a lui Marga, Securitatea a aflat că americanca voia să-l cunoască pe filosoful Constantin Noica, fiind hotărâtă să-l viziteze la Păltiniş.

Iar ca lucrarea să fie temeinică, pe americancă a turnat-o şi soţia lui Andrei Marga, folosind iniţialele “D. M.”. Doamna Marga a pârât-o pe musafira de peste Ocean că adusese “mici atenţii”, dar şi o canistră cu benzină, pe care a depozitat-o chiar la familia Marga!

Conform unui document datat 9 martie 1977, în luna august a fost recrutat ca informator “legătura lui Werner”, Andrei Marga, fost bursier Humboldt, care “urmează a primi sarcini concrete pe lângă obiectiv”.

Având la dispoziţie toate aceste date, CNSAS a constatat că lui Andrei Marga “nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii”. Decizie absolut corectă, dată fiind legislaţia pe baza căreia funcţionează Consiliul. Dacă legislaţia e strâmbă, şi deciziile CNSAS sunt strâmbe.

Totul pleacă de la Ordonanţa de Urgenţă 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, ordonanţă dată de Guvernul Tăriceanu şi aprobată ulterior prin Legea 297/2008. Pentru rigoare, să amintim că majoritatea parlamentară din acea vreme era asemănătoare celei de azi: PSD-PNL-UDMR.

Ordonanţa cu pricina defineşte - în capitolul 1, articolul 2, litera b - ce este acela un “colaborator al Securităţii”: “persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.

Aşadar, dacă ai turnat, nu eşti neapărat turnător. Dacă ai colaborat, nu eşti neapărat colaborator. Dacă ai informat, nu eşti neapărat informator. Limba română nu are nicio şansă în faţa unui guvern şi a unei majorităţi parlamentare.

Astea sunt faptele. Şi atunci, câtă neruşinare îţi trebuie ca, numindu-te Andrei Marga şi cunoscându-ţi trecutul, să declari senin, pe 31 august 2012, că nu ai colaborat niciodată cu Securitatea? Iată explicaţiile pentru Mediafax, luate cu copy-paste: “În legătură cu alegaţiile proferate de «analişti» instrumentaţi de cercuri obscure, precizez, încă o dată, că nu mi-a cerut nimeni, niciodată, să colaborez şi nu am colaborat cu Securitatea. Nu există nici un text semnat de mine, căci nu am semnat vreun text sau angajament în acest sens”.

În faţa unui asemenea tupeu, eu, unul, mă declar învins. Acest personaj obscen a fost ministru al Educaţiei, din partea PNŢCD, în Guvernul Convenţiei Democrate… şi ministru de Externe, din partea PNL, în Guvernul Ponta… iar în prezent este director al Institutului Cultural Român…

Abia acum îi înţeleg compatibilitatea perfectă cu Antena 3 şi cu turnătorul Dan Voiculescu.