Update:

S-a trezit domnul Tismăneanu, veşnicul apărător al puterii. De ce folosesc cuvîntul “pogrom”. Nu a citit mai departe, s-a blocat la titlu. Vrea să-mi cer scuze. Îi amintesc că domnia sa a folosit termenul “pogrom” în legătura cu protestele din ianuarie 2012 şi cu mineriada din 1990. În 2012 Vladimir Tismăneanu scria despre protestatarii din Piaţa Universităţii: „Pegra nu se mobilizează de la sine. Niciun pogrom în istorie nu a avut loc în chip cu desăvârşire spontan.“ 

 Poate trebuia să pun ghilimele. Dar nu ne deranjează violenţa programului unui posibil viitor Preşedinte ci un cuvînt care mi se pare evident că se referă la violenţa ideologică şi sistemică îndreptată împotriva marii părţi a cetăţenilor acestei ţări. Şi eu şi domnul Tismăneanu cînd folosim acest cuvînt e clar că ne referim la lucruri diferite şi cu siguranţă  nu la masacrele din Odessa, Chişinău sau Iaşi. Astăzi altfel se procedează.  Putem face schimb de scuze: el de două ori, eu odată. Dar fireşte că e mult mai uşor să aperi un fost coleg de partid, un fost ministru şi un europarlamentar plătit regeşte din banii publici, care vine cu un program iresponsabil la preşedinţie, de o violenţă rară, decît să-i aperi  pe amărîţii care nu mai au drept “la o masă”.

Pentru apărătorii doamnei Monica Macovei. 

1. Cred că puţine texte au trezit atîtea comentarii în mediul online: ambele baricade au fost foarte implicate. Unele cu argumente, altele fără. Am o vagă senzaţie că am adus involuntar un mare serviciu  doamnei Monica Macovei

2. Monica Macovei nu este o marginală & alternativă & independentă ci face parte din nucleul dur al puterii: fost membru al PCR, procuror înainte şi după 89, parlamentar, ministru, europarlamentar. Nu judec, nu condamn, doar constat. 

3.Discursul dumneaei nu este marginal sau diferit ci unul mainstream, regăsit la toţi candidaţii. Ele sunt doar ambalate diferit. Voi demonstra în următoare perioadă acest lucru. Marginalitatea ei vine doar din faptul că are o concurenţă mai puternică financiară şi organizaţională (nu are partid şi bani suficienţi).  

4. De ce am început cu Monica Macovei? A fost primul program pe care l-am citit şi mi s-a părut cel mai violent prin comparaţie cu celelalte. 

5. În elementele cheie, esenţiale, cele care contează cu adevărat, se pare ca există o armonie şi o consensualitate a candidaţilor îngrijorătoare: deci un “pogrom” unanim. Voi reveni în următoarele texte cu explicaţii mai ample.

La europarlamentare dumneaei zicea: „Program împotriva sărăciei”. Frumos. Acum, în programul său prezidenţial zice, în esenţă, ceva din zona extremei drepte conservatoare care poate fi redus la o frază: Pogrom împotriva săracilor, educaţiei, sănătăţi, culturii. Ce spune în esenţă Monica Macovei în al său Decalog?

Cultură? Intelectualilor enervanţi de naivi, rupţi de realitate şi pe alocuri foarte oportunişti, le spune că le va închide accesul la bani publici: adio ICR, Minister al Culturii, teatru şi operă de stat, festivaluri, burse, uniuni etc.; susţinătorilor Liiceanu & Tismăneanu & co. le spune să meargă să-şi facă rost de bani nu de la stat, ci de la mogulii care încă sînt în libertate: „Mecenat: Statul nu trebuie şi nu poate să se ocupe de toate. Meritul şi talentul în domeniul artelor şi literelor au fost mereu sprijinite de oamenii bogaţi şi de întreprinderile private. Voi promova ideea mecenatului, cu scutiri ample de impozite pentru privaţii şi întreprinderile care finanţează creaţia şi premiază meritul.” Oare ce spun intelectualii cu papion care erau oripilaţi acum o vară de ce i se întîmpla ICR-ului & Patapievici?

Educaţie? Tinerilor „hipsteri” care o susţin frenetic prin cluburi selecte, „justiţiarilor” de pe terasele amărîte şi „sectei” de pe Facebook le spune: adio accesului la educaţie gratuită; ai bani – ok, nu ai bani – la muncă necalificată: „Piaţa trebuie să decidă care universităţi sunt viabile. Statul poate completa finanţarea universităţilor performante, pentru a le spori competitivitatea şi prestigiul internaţional.” Inconştienţă totală. Să încerce să spună aşa ceva în Germania, Franţa sau Anglia…

Sănătate? Celor fără bani, adică majorităţii populaţiei acestei ţări, le spune: nu veţi mai avea acces la servicii publice gratuite. Săntatea este un lux doar pentru cei bogaţi. Concluzie: trebuie urgent PRIVATIZATĂ. Înfricoşător. Pentru o ţară ca România asta ar fi cea mai mare catastrofă. Ne poate da doamna Macovei măcar UN exemplu de privatizare totală a sistemului de sănătate din spaţiul UE? 

Solidaritate? Doar legea junglei funcţionează: cei slabi să moară, cei tari să învingă: „Solidaritate: Nu există prânz gratis: o falsă ieftinire acoperă o scumpire reală, orice cadou electoral se plăteşte mai scump decât merită. Ajutoarele unora sunt plătite prin munca altora. Cei care beneficiază de ajutoare trebuie să dea ceva în schimb comunităţii, dacă sunt apţi de muncă.” Despre serviciile de asistenţă socială şi şomaj nici nu poate fi vorba: sînt o molimă şi trebuie distrusă orice fărîmă de solidaritate. Să spui aşa ceva într-o Românie săracă, polarizată, destrămată, fragmentată însemnă fie să fii inconştient, fie cinic, însă cu siguranţă iresponsabil.

Citesc şi mă apucă un sentiment de teamă şi cutremur. Decalogul continuă cu binecunoscutele: „privatizare a statului” şi bani mai mulţi la armată&structuri de forţă. Citind decalogul Monicăi Macovei pur şi simplu m-am îngrozit. Avem un amestec propagandistic nemaiîntâlnit la noi la acest nivel, care nu ţine cont de nicio realitate din această ţară. Avem un cocktail politic exploziv şi periculos: un amestec de conservatorism feroce, cu neoliberalism & libertarianism cinic, presurat pe ici pe colo cu creştinism & naţionalism, totul ambalat în mantia justiţiarului fundamentalist.

Ce zic alţii

Se pare că nu doar pe mine m-a uimit iresponsabilitatea şi cinismul acestui program. O să citez din cîţiva oameni, mai degrabă liberali decît de stînga, care simpatizau cu Monica Macovei, dar care au citit atent şi ei acest Decalog şi s-au „minunat”.

Dani Sandu:Mă bucur mult că există oameni care nu aveau nicio dorinţă de implicare politică şi care au fost totuşi mobilizaţi de doamna Macovei. Mulţi îmi sunt chiar prieteni şi i-am felicitat. Totuşi, mi-e groază să cred că ar putea lua ce scrie în programul domniei sale drept normal şi corect.

Învăţământ superior privat, sistem de sănătate total privat, abolirea ajutoarelor sociale, abolirea finanţării de la stat pentru cultură, program major de investiţii în Armată, declaraţiile ei despre riscurile de securitate aduse de maghiarii din România şi multe multe multe alte tâmpenii la care şi câţiva oameni din Tea Party poate s-ar gândi de două ori.

Victoria Stoiciu:Monica Macovei mă sperie - pentru că spre deosebire de gargaragiii din politica românească, o suspectez ca ea chiar crede în ceea ce spune. Şi spune lucruri monstruoase, cum ar fi acela ca nu dă doi bani pe solidaritate. Sau pe drepturi sociale. Şi că în cea mai bună dintre toate lumile posibile imaginate de Monica Macovei, omul pentru om e lup. NU, mulţumesc!

Sorin Cucerai: «Proprietate: Proprietatea e sfântă.» Păi şi-atunci de ce s-o confiscăm? Lăsând la o parte contradicţia asta, nu, proprietatea nu e sfântă deloc. Proprietatea este o formă de putere; iar puterea economică se transformă foarte uşor în putere politică. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi orice om bogat, orice proprietar de firmă medie sau mare, orice top manager dintr-o corporaţie. De la un anumit nivel, proprietatea trebuie privită cu suspiciune, pentru că tinde să distorsioneze concurenţa dintre firme şi, în plan politic, să altereze calitatea democraţiei.

Şi am ales opiniile cele mai reţinute.

Şi despre „statul de drept”.

Înainte eram convins că Monica Macovei nu are habar ce înseamnă politică. Competenţa politică nu are legătură cu numărul de şcoli&doctorate terminate, care te pot ajuta, dar nu sînt un garant. Competenţa politică nu are nimic nici cu viaţa austeră pe care o duci şi nici cu fanatismul sau convingerile sincere în nişte idei. Ai nevoie de convingeri, dar nu e suficient.  Monica Macovei nu se intersectează cu spaţiul politic, ci doar spaţiul politic se intersectează cu Monica Macovei, ceea ce e altceva. Acum însă, sînt tot mai convins că ea nu are mare habar nici măcar ce semnifică justiţia, ce însemnă statul de drept etc., domenii care au consacrat-o.

Nu am văzut emisiunea deja faimoasă. Dar cineva a văzut-o şi a povestit. Observaţii pertinente şi semnificative. Să-l ascultăm pe  Dinu Adam, un om echilibrat, cu o minte foarte pătrunzătoare.

Cine n-a apucat (măcar ca mine, din întîmplare) să urmărească interviul d-nei Monica Macovei la emisiunea lui Teo Trandafir nu-şi poate da seama ce-a pierdut. Cu o seninătate dezarmantă, candidata la preşedinţie a depănat niscai amintiri despre eroica sa activitate în Kosovo, imediat după război, în calitate de misionar OSCE.
Sper că n-am înţeles eu bine, întrucît ce am înţeles m-a lăsat cu gura căscată. De exemplu:

- a povestit suav cum umbla din casă în casă şi căuta oameni pe care să-i facă procurori şi judecători, că nu erau (!);

- şi-a mai amintit şi cum îşi distribuiau roluri (astă-seară, tu eşti procuror, eu judecător, alălalt avocat), constituindu-se într-un soi de tribunale sui generis, ca să condamne diferite delicte prin satele albaneze;

- în fine, pentru că maşina era oficială şi nu era controlată, s-a lăudat cum a transportat în portbagaj sîrbi către Grecia sau Macedonia, ca să nu-i împuşte albanezii.

Detaşarea cu care relata aceste abuzuri justiţiare (poate pentru că ilegalitatea lor s-o fi prescris) a făcut-o pînă şi pe Teo Trandafir (care a auzit, totuşi, multe enormităţi debitate la televizor) să observe, la un moment dat: cam rudimentar!

Oricum a fost o revelaţie: am înţeles, în fine, şi eu de ce această doamnă se închipuie exclusivă gestionară a dreptăţii naţionale, pe principiul «fiat Macovei, pereat mundus», ceea ce-n traducere liberă ar însemna: dacă o ai pe Monica Macovei, nu mai e nevoie de lege.” - QED.

În următoarea perioadă vom reveni cu opinii şi despre ceilaţi candidaţi. Dar Monica Macovei este poate cea mai mare dezamăgire de pînă acum. De la mine are un NU irevocabil.

Articol publicat pe criticatac.ro.

 


„Adevărul” nu va răspunde pentru toate articolele politice – de opinie sau de analiză – publicate peplatforma de bloguri adevarul.ro, pe parcursul campaniei electorale, întrucât acestea nu reprezintă întotdeauna poziţia ziarului. Cu toate că „Adevărul” încurajează dialogul, opiniile exprimate în rubrica de bloguri sunt asumate în totalitate de bloggeri, dar rămân publice atât timp cât respectă termenii şi condiţiile pe care le-am stabilit de comun acord la începutul colaborării.