Poate emite guvernul OUG prin care să schimbe statutul ordonatorilor principali de credite?

Foarte dificilă situaţia angajaţilor bugetari care nu-şi pot primi salariile în absenţa ordonatorilor principali de credite, care să semeneze ordine de plată şi alte documente financiar contabile. Şi urgenţa este evidentă. Sunt familii care trăiesc de la un salariu la altul, şi orice întârziere le afectează traiul de zi cu zi. Totuşi, trebuie ca actele normative emise să se supună Constituţiei şi legislatiei în vigoare.

Guvernul vrea sa emită astăzi o OUG prin care să transfere calitatea de ordonator principal de credite de la ministru la Secretarul general al ministerului. Ce s-ar întâmpla dacă, în urma unei sesizări la CCR, OUG-ul sau legea de aprobare a OUG-ului ar fi respinse, se anulează toate actele financiar-contabile, emise în baza acestui OUG?

Situaţia actuală nu poate fi schimbată prin OUG

Ministrul este ordonator principal de credite, el semnează ordine de plată, state de plată şi orice acte financiar-contabile emise la nivelul ministerului. De exemplu, repartizarea sumelor prevăzute în buget pentru instituţiile subordonate ministerului. El poate delega, cât timp este în funcţie, pe timp limitat, o parte din aceste atribuţii ce-i revin din calitatea de ordonator de credite. Şi sub supravegherea şi controlul sau, persoana delegată semnează anumite documente.

Schimbarea statutului ordonatorului principal de credite, mai precis trecerea atribuţiilor de la ministru la Secretarul general al ministerului, se loveşte de câteva prevederi constituţionale şi legale.

În art 108 din Constituţie se prevede:

(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.

Miniştrii care au obligaţia punerii în aplicare a unei OUG, referitoare la o schimbare importantă din propriile ministere, nu există, pentru că OUG se referă la ministerele care au rămas fără miniştri prin plecarea celor de la ALDE, sau expirarea interimatului la ministerul de Interne. Este îndeplinită atunci cerinta art. 108 dim Constituţie? În opinia mea, nu este îndeplinită.

Iată şi art. 115, Delegarea legislativă:

(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

OUG-urile nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului. Ori, calitatea de ordonator principal de credite este evident o prevedere ce ţine de regimul ministerelor, instituţii fundamentale ale statului. Miniştrii au cu totul un alt statut, comparativ cu Secretarii generali ai ministerelor. Miniştrii sunt aprobaţi de parlament şi numiţi prin decret prezidenţial de către preşedintele României. Secretarul general al ministerului este numit de către premier, printr-un act evident inferior ca valoare juridică. Nu i se poate atribui, aşa dar, calitatea de a dispune de banii ministerului, uneori sume extrem de mari, pentru salarii sau alte plăţi de facturi. În cazul unor facturi pentru achitarea unor obligaţii din contracte mari, de infrastructură, sumele pot ajunge la sute de milioane de euro. De care dispune Secretarul general al ministerului, nu ministrul.

În concluzie. Este bine că se rezolvă problema salarizării a mii de angajaţi bugetari. Dar prin soluţia aleasă, există riscul ca OUG-ul pe care doreşte să-l emită azi guvernul să fie respins de CCR sau de parlament, şi atunci toate actele emise în baza acestui OUG să devină nule. Cu consecinţe greu de evaluat în acest moment.