Pe cine să credem: Consiliul Uniunii Europene sau pe domnul ministru Cîţu?

Au apărut Recomandările Consiliului Uniunii Europene privind Programul naţional de reformă al României pentru 2020. Constatările Consiliului nu „rimează” cu cele ale ministrului Cîţu, care vede pentru România „la vie en rose”. Nu o să reiau comentariile la opiniile dlui Cîţu din articole precedente care se pot rezuma la litera „V”, model al evoluţiei economiei româneşti pe viitor. Cititorii le pot compara cu Recomandările Consiliului.

Ce ne spune Consiliul în urmă cu  două zile  (aici)

La 26 februarie 2020, în Raportul de ţară privind România,  Comisia a concluzionat că România se confruntă cu dezechilibre macroeconomice. În special, vulnerabilităţile sunt legate de competitivitatea prin costuri şi de adâncirea deficitului de cont curent în contextul unei politici fiscal-bugetare expansioniste şi al unui mediu de afaceri imprevizibil.

La 11 martie 2020, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat în mod oficial epidemia de COVID-19 pandemie mondială. Este vorba despre o urgenţă majoră în materie de sănătate publică pentru cetăţeni, societăţi şi economii. Pandemia exercită o presiune uriaşă asupra sistemelor naţionale de sănătate, perturbă lanţurile de aprovizionare mondiale, duce la volatilitatea pieţelor financiare, generează şocuri asupra cererii consumatorilor şi produce efecte negative în diferite sectoare. Pandemia pune în pericol locurile de muncă ale cetăţenilor, veniturile acestora şi activitatea întreprinderilor. Ea a produs un şoc economic major care are deja repercusiuni grave în Uniunea Europeană,  spune  Raportul Consiliului.

Cum se spune în bancul cu Bulă: asta ne mai lipsea! Curios este faptul că autorităţile române nu comentează şi nu înţeleg ce spun organismele UE. O singură dată preşedintele a cerut „reevaluarea cheltuielilor bugetare pe 2020”, cerinţa rămasă fără răspuns din partea guvernului. Apoi, premierul împreună cu ministrul muncii, Violeta Alexandru, au propus un fel de şomaj tehnic şi pentru bugetari, ca tot stăteau acasă. Nimic! Ministrul de finanţe a refuzat categoric, spunând ca fiecare bugetar, din 1,3 milioane, este util la locul lui de muncă. Dl Cîţu s-a dovedit mai socialist decât Orlando Teodorovici, care spunea că 20% dintre bugetari taie frunze la câini şi statul se poate dispensa de ei. Nu şi dl Cîţu, reprezentatul economiei capitaliste în guvernul României.

Mai spune Raportul Consiliului:

„Sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice ale României era deja în pericol înainte de izbucnirea epidemiei de COVID-19 ca urmare a deficitelor bugetare ridicate şi a creşterii semnificative preconizate a costurilor legate de îmbătrânirea populaţiei, în special a pensiilor. Pensiile pentru limită de vârstă au fost majorate cu 15 % în septembrie 2019 şi, în temeiul unei legi privind pensiile adoptate în vara anului 2019, urmează să fie majorate cu 40 % în septembrie 2020”.

Ce spune dl Cîţu:

„Bineînţeles că economia va avea altă structură după ce trece această perioadă, asta este, dar va fi o structură poate mai sănătoasă pe termen lung şi o structură care ne va ajuta să fim şi noi, poate, între primele economii din Europa după această perioadă”.

Diferenţele dintre cele două abordări sunt ca de la cer la pământ.

Iată ce mai spune Raportul Consiliului, nu duşmanii României. N-am ajuns, sper, să considerăm UE duşman al României.

„Pe baza previziunilor Comisiei din primăvara anului 2020, în condiţiile menţinerii politicilor actuale, se preconizează că soldul bugetului general al României va fi de -9,2 % din PIB în 2020 şi de -11,4 % din PIB în 2021. Comisia estimează că ponderea datoriei publice în PIB va ajunge la 46,2 % în 2020”.

Dl Cîţu:

„Economia va ieşi mult mai bine decât ne aşteptam din această criză. Ştiu că am spus că au scăzut încasările, dar acum companiile au revenit, plătesc la timp şi estimez că în aprilie vom încheia mai bine decât credeam”. „Încasările sunt „puţin” sub nivelul de anul trecut.”

Noi pe cine să credem? Iată dilema comunicării în spaţiul public, a „fake news-urilor”, a propagării pe reţelele de socializare a informaţiilor şi opiniilor unor specialist independenţi. Unde-i realitatea? În raportul Consiliului sau în vorbele lui Florin Cîţu?

În ultima şedinţă de guvern am văzut bani distribuiţi în dreapta şi în stânga. La companii mai mari sau mai mici, la 1,5 milioane de şomeri, la care se adaugă cei veniţi acasă din străinătate, la agricultori, pentru măşti de protecţie persoanelor defavorizate, tablete necesare elevilor şi câte şi mai câte. Foarte bine, dar de unde ia banii guvernul?

Ce mai  spune Raportul Consiliului:

„Reforma administraţiei publice stagnează. Nu s-a instituit un cadru eficient pentru planificarea strategică şi bugetară, ceea ce se reflectă negativ asupra viziunii strategice de dezvoltare pe termen lung a ţării, asupra stabilirii priorităţilor de acţiune şi asupra coordonării politicilor la nivel central şi local”.

Când aude de reforma administraţiei, ministrul Florin Cîţu face spume. O amână, după pandemie, după alegeri, în alte vremuri mai bune. Ministrul de Finanţe este foarte optimist, trăieşte în „wishful thinking”. Aşa s-a întâmplat şi în 2009-2010. Şi a venit scadenţa în 2010, cu scăderea salariilor bugetare cu 25%. Guvernul zice că situaţia actuală nu se compară cu aceea din 2010, Raportul Consiliului spune că nu stăm deloc roz. Noi pe cine să credem?

„Birocraţia şi capacitatea insuficientă de a furniza servicii de calitate, inclusiv servicii digitale, au un impact negativ asupra cetăţenilor şi a întreprinderilor, mai ales în timpul crizei. Procedurile administrative greoaie aplicabile în cazul înfiinţării de întreprinderi şi cerinţele impuse furnizorilor de servicii, inclusiv profesiilor reglementate, prin diferite acte legislative şi administrative, împiedică dezvoltarea într-o măsură mai mare a pieţei”.

De voie, de nevoie, pandemia ne-a arătat cât de rapid se poate implementa digitalizarea în administraţia centrală din România. Doar că nimeni din guvern nu are interesul să înlocuiască funcţionarii cu aplicaţiile informatice. Funcţionarii şi familiile lor votează în alegeri, aplicaţiile nu votează, şi nici nu pot fi mituite cu  bani. Pe cine plătim să ne voteze?

Concluzii

Cetăţeanul de rând, care nici nu este specialist în finanţe publice, rămâne siderat când vede diferenţele de abordare între organismele UE şi statul român. Una auzim din gura ministrului Florin Cîţu, alta din Rapoartele Comisiei şi Consiliului Uniunii Europene. Noi pe cine să credem?