Mihai Răzvan Ungureanu, prietenul Ungariei şi al Rusiei

Ca să ne cunoaştem viitorul, trebuie să nu ne uităm trecutul

Două gesture majore au consacrat mandatul de ministru de Externe al lui Ungureanu: semnarea acordului româno-ungar prin care moştenirea Gojdu era cedată Ungariei şi blocarea restituirii Tezaurului de la Moscova. O generozitate suspectă care ridică întrebarea legitimă: ce caută MRU la Cotroceni şi la ce alte cedări de resurse, de bogăţii şi de drepturi ale României să ne aşteptăm?

Pentru un preşedinte anti-comunist declarat, ca Iohannis, cooptarea în calitate de consilier a lui Mihai Răzvan Ungureanu, o tânără speranţă a nomenclaturii comuniste în 1985 când publica în Scânteia tineretului un călduros omagiu tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pare cel puţin nepotrivită. Iohannis a anunţat că va edifica un mare muzeu al comunismului în România. Va avea un stand şi pentru consilierul său şi pentru vibrantele sale mesaje întru apărarea tezelor Congresului al XIII-lea al PCR, aşa cum apar în articolul menţionat?

Este clar că MRU ar fi avut o carieră strălucită şi în comunism. Faptul că s-a schimbat regimul nu l-a deranjat deloc, evoluţia a continuat, cu singura mare diferenţă că în loc de tovarăşul Mihai Ungureanu, cum i se spunea în comunism, avem de a face cu domnul Mihai Răzvan Ungureanu.

Dacă singura vină a lui MRU ar fi aceea că era pus pe fapte mari în comunism şi şi-a continuat ambiţiile în post-comunism, mai treacă-meargă. Regulile erau aceleaşi, aşa că s-a descurcat. Dar când a semnat pe actul de cedare a moştenirii Gojdu în calitate de ministru de Externe al României (AICI) şi când s-a bătut public în apărarea acestei cedări, şi-a demonstrat o ”generozitate” periculoasă pentru statul român. Aceeaşi care l-a făcut ca, tot în 2005, potrivit mărturiei şocante a fostului ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu, să ceară încetarea tratativelor pentru recuperarea Tezaurului de la Moscova. Iar când această dărnicie se adresează tocmai Ungariei şi Rusiei, există motive serioase de îngrijorare.

Cu totul întâmpător, MRU a primit titlul de Doctor Honoris Causa de la cea mai veche Universitate din Ungaria, cea de la Pecs (AICI), în decembrie 2012, nu înainte de a fi dat, în martie acelaşi an, în calitate de premier, o Hotărâre de Guvern privind înfiinţarea liniilor maghiare de studii la UMF din Târgu Mureş, anulată ulterior de instanţă. Ca dovadă că un titlu onorific în Ungaria se câştigă greu... De altfel, şi acordul româno-ungar a fost blocat, din fericire, prin votul Parlamentului, dar strădania lui MRU merita răsplătită. Poate reuşeşte data viitoare.

Istoria gesturilor şi activităţilor actualului consilier prezidenţial este lungă, trece şi pe la Roşia Montană, ea caracterizându-se prin ”generozitate” faţă de alte state şi prin ”donaţii” consistente din moştenirea poporului român (moştenirea Gojdu este evaluată la un miliard de euro, de exemplu, iar tezaurul depăşeşte ca valoare 2 miliarde de euro numai în privinţa aurului, fără valorile culturale şi istorice pe care le conţine). Întrebarea care se ridică nu mai este legată, de aceea, doar de trecut, ci şi de viitor: la ce alte înstrăinări de cadouri superbe din ce i-a mai rămas poporului român să ne aşteptăm din partea Cotroceniului unde are un cuvânt de spus Mihai Răzvan Ungureanu, acest darnic fiu al statului român?

MRU, consilier al preşedintelui anti-comunist Iohannis: ”Pe deplin conştienţi de sarcinile ce ne revin din Hotărârile Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Român, din indicaţiile şi orientările secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, din documentele supuse aprobării Forumului tineretului, noi, elevii din judeţul Iaşi, ne angajăm că vom depune toate eforturile pentru a ne forma ca specialişti cu o înaltă pregătire politică şi profesională”

În completare, iată şi articolul din Scânteia Tineretului care prevestea strălucitoarea carieră politică a junelui MRU, indiferent de regim, de la membru supleant în CC al UTC, la ocuparea celor mai înalte funcţii în statul român:

“Hotărârile de însemnătate istorică adoptate de Congresul al XIII-lea al Partidului Comunist Român, înflăcăratele îndemnuri adresate tinerei generaţii de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu în deschiderea lucrărilor Forumului nostru, pun şi în faţa noastră, a elevilor utc-işti, sarcini deosebite. Suntem conştienţi că pentru a realiza o economie modernă, intensivă sunt necesare cadre a căror pregătire să se reflecte în capacitatea de a răspunde noilor exigenţe ale muncii, ale activităţii sociale în general, care trebuie sa dovedească înaltă competenţă profesională, gândire creatoare, deschisă spre nou, spirit de iniţiativă, responsabilitate, ordine şi disciplină. De aceea programele noastre de activităţi, ancorate mai ferm în realitatea concretă a problemelor cu care se confruntă fiecare colectiv de elevi corelate mai strâns cu acţiunile desfăşurate pe linia şcolii, au fost orientate astfel încât să conducă la sporirea răspunderii elevilor pentru învăţătură, pentru pregătirea permanentă, perseverentă şi sistematică, printr-un efort propriu susţinut şi constant.

Pe deplin conştienţi de sarcinile ce ne revin din Hotărârile Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Român, din indicaţiile şi orientările secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, din documentele supuse aprobării Forumului tineretului, noi, elevii din judeţul Iaşi, ne angajăm că vom depune toate eforturile pentru a ne forma ca specialişti cu o înaltă pregătire politică şi profesională cu conştiinţă înaintată hotărâţi să muncească, cu entuziasm şi pasiune tinerească revoluţionară, cu responsabilitate pentru continuarea neabătută a drumului ascendent pe care România s-a înscris în perioada de o efervescenţă fără precedent inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român”.