La ce te gândeşti când îi alegi?

Tu la ce te gândeşti, prima dată, când îi alegi? De când am început să votăm, şi pe tot parcursul ultimilor 25 de ani de democraţie,  am auzit o grămadă de motive trăsnite care stau la baza alegerii primarului, parlamentarului sau preşedintelui. Că e frumos, că ştie limbi străine, că ce bine le zice. Te-ai gândit, atunci când ai pus ştampila, dacă ar putea să te scoată din zăpadă sau să te găsească după o prăbuşire într-o zonă nelocuită?

I-am tot votat, în ultimul sfert de veac, fără să ne întrebăm dacă au calităţile necesare funcţiei pe care o vor ocupa. Dacă se pot îmbrăca în haina instituţiei pentru care candidează. Dacă, în afară de faptul că zâmbesc frumos din afişele electorale, pot să ne ajute pe noi, ăştia mulţi, în momentul în care suntem la ananghie. Dacă nu vor fugi când ai nevoie de ei, dacă nu se vor ascunde după proceduri când greşesc. La cum a arătat în ultimele săptămâni ţara asta, pare că am votat fără să ne gândim la cel mai important lucru atunci când am pus ştampila pe ei: ”Mă poate ăsta ajuta când am nevoie?”

Un prefect, e drept că nu ales direct de noi dar cocoţat în funcţie tot de cei care au ieşit din urnă, n-a putut să se deszăpezească pe el în timp ce oamenii aşteptau să scoată de sub troiene un judeţ întreg. Coordona situaţia de urgenţă în calitate de sinistrat, cazat într-un dispensar de sat izolat, şi îi mai şi încurca pe cei care se aflau la treabă în zilele urgiei. Mai avea puţin şi cerea ajutor internaţional ca să-l scoată pe el din zăpadă, că doar starea de alertă o permitea.

Un preşedinte de Consiliu Judeţean s-a apucat să înjure ziariştii ca un apucat după ce, întors din ţările calde în judeţul său calamitat, spunea că el când a plecat era cald şi bine iar asfaltul negru. Ăsta e ales direct de cetăţeni, oameni care atunci când l-au votat nu s-au gândit dacă i-ar putea ajuta cu ceva atunci când va fi nevoie sau îi va înjura că şi-au găsit să-şi ridice case într-un judeţ bătut de viscol.

Alţi aleşi n-au fost în stare să coordoneze politic, cu mână de fier şi minte ageră, echipele de salvare după ce şapte oameni supravieţuiseră unui accident cu un hârb de avion. Nu mai spun că atunci când îi alegem trebuie să ne gândim şi dacă frumoşii de pe afişe ne trimit în misiuni pe o mătură cu elice sau vor fi în stare să cumpere unelte moderne pentru „supuşii“ lor.

Se vede treaba că îi votăm prost, ne luăm după aparenţe. Dacă ne place cum le stă şuviţa, dacă vorbesc cursiv, dacă le stau ochelarii îndeajuns de bine cât să-i considerăm intelectuali, dacă au avut părul lung în tinereţe şi au fost rebeli, dacă au charismă şi ne plac glumiţele lor.

Ne lipsesc criteriile atunci când votăm şi mereu ne întrebăm de ce ajungem să ne ajutăm singuri atunci când de fapt avem nevoie de ei. Acum, când avem un an electoral cu două rânduri de alegeri, poate reuşim să ne întrebăm, înainte de a pune ştampila, dacă cel ales ne poate ajuta când ajungem într-o situaţie disperată.