Klaus Iohannis, un ministru de operetă

Viteza cu care Victor Ponta s-a repezit să accepte şi să laude prezenţa în guvern a lui Klaus Iohannis are cauze mult mai adânci. Ministerul de Interne nu este ca orice alt minister. Aici se întâlnesc interese de bani, servicii de informaţii, influenţă în teritoriu, secrete bine păzite, cât în zece alte ministere. O lume aparte, în care nu intri şi pleci aşa, când ţi se năzare.

Avem două precedente, Oprea şi Dragnea, care au dat bir cu fugiţii când şi-au dat seama cu ce lume au de a face.

Să nu-l uităm pe Ioan Rus, care a declarat, ştiind probabil ce spune, că „nu vrea să-şi petreacă bătrâneţile în puşcărie”.

Radu Stroe a priceput cum devine cazul, s-a consolat şi a acceptat să joace un rol decorativ, fapt care l-a şi nemulţumit pe Crin Antonescu. A considerat că s-a „dat” cu Ponta.

În fapt, Stroe a înţeles că nu prea are ce face altceva, dar n-a reuşit să-l lămurească şi pe Antonescu.

Cine stăpâneşte informaţia, stăpâneşte ţara, se spune cu destul temei.

DGIPI şi, posibil, STS, vor fi structuri direct subordonate premierului Victor Ponta. Şi tot lui îi vor da socoteală. Iar ministrul de Interne, Stroe, Iohannis sau oricine altcineva va afla doar ce vor „structurile” să afle. Şi va semna ca primarul, tot ce vor subalternii săi să semneze. Cu riscul de a da ulterior socoteala in justiţie.

Klaus Iohannis este de două ori vulnerabil. Vine de la Sibiu şi nu cunoaşte, nu este familiarizat cu dedesubturile unor astfel de structuri de securitate şi informaţii.

În plus, este convins că toţi subalternii săi îşi vor face datoria, nemţeşte, aşa cum probabil se întâmplă în Primăria din Sibiu, îi vor raporta cinstit tot ce trebuie să afle şi îl vor face copărtaş la decizii.

Sfântă naivitate!

Îşi va da seama curând că lucrurile stau cu totul altfel. Că a picat într-o şerpărie de interese şi secrete, capcane nebănuite, formată din generali, ofiţeri cu pile şi relaţii ce nu pot fi mişcaţi, mutaţi, daţi afară, că la o adică poate fi şi şantajat, pentru greşeli pe care le-a făcut sau nu le-a făcut.

Să stăpâneşti problematica şi toate actele normative dintr-un astfel de minister îţi ia şase luni pe puţin. Abia după aceea poţi începe să zici că te bagă lumea în seamă, că poţi conversa, cât de cât, cu „structurile” subordonate.

Şi nici nu poate ieşi public să facă scandal, pentru că e vorba de informaţii secrete, ce nu pot fi vânturate în piaţa publică.

Cum nu are de unde şi nici dreptul să-şi aducă secretari de stat, şefi de structuri de informaţii, Secretar General al Ministerului, şefi de arme, generali, să-şi facă o echipă de conducere proprie, va fi foarte repede îmbrobodit şi aburit de obiceiurile străvechi din Ministerul de Interne, în care banu primează şi decide totul.

I se vor face tot felul de promisiuni că va fi, eventual, candidat la prezidenţiale, că va scăpa de dosarele pe care le are, bani negri, şi încă multe altele.

Aceasta-i explicaţia pentru care Victor Ponta s-a repezit să-l accepte. Încă un ministru de operetă la Interne, ce mai contează.

Iar Crin Antonescu îşi face iluzii că în acest mod va intra mai „adânc” la guvernare. Îşi va da seama curând că şi-a făcut încă o socoteală greşită, va intra mai adânc, dar nu la guvernare.

Va fi Klaus Iohannis suficient de naiv si credul să intre într-o astfel de şerpărie toxică? Să-şi rişte un trecut rezonabil de primar apreciat în comunitate? Să-şi rişte chiar şi libertatea şi liniştea familiei pentru o himeră?

De la un neamţ te-ai aştepta la mai mult discernământ şi prudenţă, nu să viseze cai verzi pe pereţi.

Vom vedea zilele următoare daca este cazul şi la Klaus Iohannis.