Isteria electorală generată de PSD la Bucureşti, menită să acopere pierderile  uriaşe suferite

Eşecul de la  primăria Capitalei şi de la 5 din cele 6 sectoare reprezintă o pierdere uriaşă pentru PSD. Cu posibile consecinţe dramatice la parlamentare. PSD a pierdut şi în Moldova, Vrancea, Bacău, Iaşi. Şi în Constanţa, fief-ul tradiţional al PSD. Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, „regii” de altă dată ai Constanţei, zac acum în puşcărie. Cluj, Oradea, Timişoara, Braşov, Alba, nu mai sunt de mult ale PSD.

Dacă la număr de primării PSD se laudă că a câştigat, nu poţi compara o primărie de comună cu o mie de locuitori, cu un sector al Bucureştiului.

Ce urme, imposibil de şters,  au lăsat în urmă foştii primari ai PSD? Vom afla în lunile ce urmează.

Pierderile uriaşe suferite de PSD

La Consilii Judeţene. Cum să doarmă liniştită conducerea PSD când, în afară de Capitală, au mai pierdut conducerea Consiliilor judeţene din: Constanţa, Giurgiu (alt fief PSD pierdut după mulţi ani de dominaţie exclusivă), Iaşi, Prahova, Maramureş, Vrancea (unde Oprişan părea „nemuritor”), Timiş, Sălaj, Caraş-Severin. Nu mai vorbim de judeţe pe care nu le-au avut niciodată: Cluj, Bihor, Arad, Alba, Sibiu, Braşov şi altele. Dacă măsurăm forţa economică a judeţelor pierdute sau a celor pe care nu le-a avut niciodată, PSD mai este stăpân acum pe cel mult o pătrime din ţară.

La primării de municipii reşedinţe de judeţ, PSD a pierdut: Bacău:  Lucian Viziteu, USR-PLUS.  Bistrita (judeţul Bistriţa-Năsăud):  Ioan Turc, (PNL). Braşov (judeţul Braşov): Allen Coliban, USR-PLUS. Constanta (judeţul Constanţa): Vergil Chitac, (PNL). Târgu Jiu (judeţul Gorj): Marcel Romanescu (PNL).  Deva (judeţul Hunedoara): Florin Oancea (PNL). Slobozia (judeţul Ialomiţa): Dragoş Soare (PNL). Iaşi (judeţul Iaşi): Mihai Chirica (PNL). Piatra Neamţ (judeţul Neamţ): Andrei Carabelea (PNL). Timişoara (judeţul Timiş): Dominic Fritz (USR-PLUS).

De departe cea mai grea pierdere pentru PSD rămâne la Bucureşti.

Pe ce se bazează isteria electorală de la Bucureşti, în special la sectorul 1?

Pe nimic. Pe imagini de la o cameră de supraveghere care s-au dovedit ulterior fără semnificaţie. Reprezentanţii partidelor pleacă din sectile de votare cu copii după Procesele Verbale ale rezultatelor votării. Apoi, au posibilitatea să le compare cu cele originale, aflate pe site-ul AEP, iar dacă constată diferenţe le pot reclama. Partidele îşi fac numărătoarea paralelă cu aceea realizată de softul Birourilor Electorale. Avem una din legislaţiile electorale cele mai precise din ţările UE. Dincolo de aceste realităţi legale, pe care nu le-am auzit reclamate de vreun partid, sunt istericale şi încercări de a păcăli populaţia cu celebra şi vechea lozincă: ne-au furat la vot. Fără să poată spune în ce constă furtul. Oricum,  există două dosare penale în lucru, iar în Birourile Electorale sunt reprezentanţii partidelor, alături de magistraţi. Cum să închidă ochii cu toţii la eventuale erori sau furturi?  Şi de ce doar în Bucureşti reclamă PSD fraude electorale? Pentru că impactul pierderii Capitalei este uriaş, în perspectiva alegerilor parlamentare.

Ce se va întâmpla la alegerile parlamentare?

Recentele alegeri locale trec în neant partide precum Pro Romnaia şi ALDE, cu mari pretenţii şi cu gura mare. De fapt, mai mult gura era de Ponta şi Tăriceanu. În realitate n-au câştigat mai nimic important. PSD urcă, adevărat, în votul politic la 30-31%, în timp ce PNL este puţin mai sus, 33%. Faţă de europarlamentare, unde PSD a luat 22%, şi faţă de sondajele de opinie, care îl dădeau  la 19%, PSD a făcut un salt la 30-31%. Explicaţia mea este că acest salt provine de la o parte din cei 5,2 milioane de pensionari care şi-au văzut spulberate visele cu pensia mărită cu 40%. Argumentul că nu sunt bani este contrazis de salariile celor 1,4 milioane de bugetari, salarii de 4-5000 de lei pe lună, care împreună cu cheltuielile de funcţionare din instituţiile în care lucrează se ridică la 7-8000 lei/lună. Pentru ei sunt bani, deşi după toate aprecierile specialiştilor interni şi de la FMI, 30% ard gazul degeaba, nu fac mai nimic, plimbă doar nişte hârtii. De altfel, în timpul stării de urgenţă jumătate din bugetari au stat acasă, iar ţara a funcţionat bine mersi, şi fără „aportul” lor.

Riscul cel mare pentru PNL este ca la alegerile parlamentare,   o parte importantă din cei 5,2 milioane de bugetari să voteze cu PSD, care le-a mărit pensiile cu 40%, iar PNL nu vrea să le mai dea. Argumentele cu echilibre bugetare, cu raţiuni macroeconomice, nu funcţionează la pensionarii amărâţi, unii cu un milion pensie, din care trebuie să-şi cumpere mâncare, medicamente şi să plătească întreţinerea locuinţei.

Sigur, nu se poate face restructurarea aparatului bugetar în 2 luni. Trebuia făcută din noiembrie anul trecut, când a venit PNL la guvernare. N-a făcut-o, va plăti la votul de la parlamentare.

Ceva poate face, totuşi, şi acum. La viitoare rectificare bugetară să reducă cu 30% alocările bugetare pentru principalii ordonatori de credite, cu excepţia celor din zona apărării şi ordinii publice. Dacă nu face aşa ceva, cum CCR va da dreptate pensionarilor în privinţa creşterii cu 40% a pensiilor, prevăzută şi în bugetul pe 2020, există riscul că România să fie trecută la categoria „junk” de agenţiile de rating. Imediat capacitatea României de a se împrumuta la costuri rezonabile se va reduce dramatic, şi rămâne doar posibilitatea de a nu duce cu mâna întinsă la FMI. Care pune condiţii „groaznice” (aşa le numeşte Florin Cîţu), pentru acordare unui împrumut României. Printre altele, tocmai reducerea cu 30% a aparatului bugetar.

Rămâne ca actuala conducerea a statului să cântărească cu grijă toate argumentele şi să ia deciziile corecte. Nu-mi pun prea mari speranţe că aşa se va întâmpla. Dar şansa ca la viitoarele alegeri parlamentare să avem un parlament care să vrea şi să înţeleagă necesităţile de schimbare din România, se duce şi ea pe apa sâmbetei.