Frica de Nica?

Toată problema finalizării procedurii de ridicare a imunităţii parlamentarului european Dan Nica pare să stea într-un schimb de adrese. Aparent neintenţionat, Camera Deputaţilor se face că nu înţelege ce întreabă preşedintele Comisiei Juridice din Parlamentul European. Iar o remarcă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte pare să risipească o aură nemeritată a fostului deputat şi ministru.

Potrivit Agerpres, secretarul Camerei Deputaţilor a dat ieri un răspuns tranşant, aproape iritat dacă e să mă întrebaţi pe mine, vizavi de o adresă primită de la Parlamentul European pe subiectul imunităţii lui Dan Nica, deputat PSD şi fost ministru în guvernele Năstase şi Boc 1.

Camera Deputaţilor dă cu Parlamentul European de pământ

„Biroul permanent a aprobat punctul de vedere formulat de Comisia juridică cu privire la imunitatea lui Dan Nica.(...) Parlamentul European nu are niciun fel de competenţă în ceea ce priveşte ridicarea imunităţii domnului Nica şi (...) orice solicitare împotriva unui parlamentar european român făcută în baza articolului 109, alineatul 2, din Constituţia României trebuie respinsă ca fiind greşit îndreptată", a spus Niculaie Mircovici în numele Camerei conduse de Zgonea. Şi a adăugat că "La nivel naţional, noi avem situaţia în care urmărirea penală a unui membru al Guvernului sau fost membru al Guvernului poate fi solicitata de Camera Deputatilor în cazul în care acesta are şi calitatea de deputat, poate fi solicitată de Senatul României în cazul în care are şi calitatea de senator sau poate fi solicitată de preşedintele României dacă este fost ministru. Nu poate fi solicitată de Parlamentul European. Faptele de care este acuzat domnul Nica nu sunt din perioada de când este europarlamentar, ci de când a fost ministru", încheind astfel fără drept de apel răspunsul dat cererii lui Pavel Svoboda, preşedintele Comisiei Juridice a PE, care solicita un punct de vedere din partea Parlamentului României.

Practic, o nouă strecurare prin toate găurile şvaiţerului legislativ europeano-comunitar, dar mai ales românesc, cu un ditamai deputatul fost ministru pe post de şoricel. Un Dan Nica dispărând şi reapărând prin diferite tuneluri de fugă din calea unui dosar având drept miză o mită de zeci de milioane.

Ce a vrut bietul Svoboda, „eliberatorul" de imunitate

Ce n-am reuşit să găsesc în articolul agenţiei de ştiri plătite din bani publici a fost fix textul scrisorii lui Svoboda, să mă lămuresc de ce a vrut preşedintele JURI să afle de la români dacă înalta instituţie europeană are voie să-şi "renege" membrii, ca să zic aşa...

La cealaltă agenţie de ştiri - cea privată, a mult hulitului Asrian Sîrbu, dar la care orice ziar serios este abonat - apare şi misterioasa depeşă. "În special, aş aprecia dacă aţi putea clarifica dacă articolul 109(2) din Constituţie are precădere asupra articolului 72(2) şi dacă, în consecinţă, membrilor Camerei Deputaţilor care sunt în acelaşi timp membri ai Guvernului li se aplică reglementări speciale privind imunitatea. De asemenea, v-aş fi recunoscător dacă aţi clarifica dacă aceste reglementări speciale continuă să fie aplicabile membrilor Camerei Deputaţilor care au fost membri ai Guvernului pentru fapte comise în exercitarea mandatului anterior de ministru. Întrucât Comisia pentru afaceri juridice a început deja examinarea acestui caz, un răspuns prompt ar fi deosebit de apreciat", îi roagă Svoboda pe parlamentarii români.

A, deci nu le cere să îi ridice imunitatea lui Nica şi nici măcar nu cere voie ca s-o facă el/instituţia sa! Omul, pur şi simplu, vrea să afle dacă, în România, imunitatea o ridică instituţia care era îndrituită la asta în momentul comiterii faptelor sau cea de care depinde "făptaşul" actualmente, la momentul când se cere urmărirea penală. Şi, evident, când are dublă calitate, de exemplu deputat dar şi ministru, Svoboda vrea să ştie cine îi poate ridica imunitatea politicanului suspect: parlamentul sau, respectiv, preşedintele, în funcţie de prevederile constituţionale ale ţării de unde provine împricinatul. Pentru că, fiind vorba de fapte petrecute hăt, când lupul căţel, poate că Parlamentul European se poate spăla pe mâini de o procedură ce nu-l priveşte, iar respectivul să fie cercetat penal şi bine-merci cu toată imunitatea declaraţiilor politice comunitare neridicată...

Un răspuns scris pe toate respingerile

Dealtfel, la întrebarea lui Svoboda s-a tot răspuns implicit: practica frecventă şi constantă din Parlamentul României dovedeşte că se aplică acea prevedere constituţională care este mai favorabilă parlamentarului.

Mai precis, fie că a fost vorba de Varujan Vosganian sau de Dan Şova ori de bietul Darius Vâlcov, "dezlegarea" de imunitate nu i s-a cerut preşedintelui Iohannis, deşi faptele au fost comise când aceştia erau şi acţionau ca miniştri, nu ca deputaţi ori senatori. Că de-ar fi fost aşa, li se ridica imunitatea peste noapte, fără nicio şansă la mir şi lacrimi de crocodil. S-a aplicat, evident, articolul 72(2) din constituţie, cel care implică neapărat un vot de "filtrare" din partea colegilor de bancă parlamentară.

Cele mai elocvente cazuri, dincolo de Vosganian ori Şova, care erau şi parlamentari când făceau nefăcutele de care îăi acuză procurorii, sunt cele ale lui Darius Vâlcov şi Attila Marko. Primul era doar primar, iar al doilea nici atât, fiind un biet funcţionar de rang nşpe pe la Guvern. Dar fiindcă acum, când s-au trezit procurorii din somnolenţa dosarelor nelucrate, sunt parlamentari, iaca frână în calea justiţiei. Bine că nu are România senatori de drept, pe viaţă, cum propune Ponta...

Deci, dacă vroia cu adevărat, comisia JURI se putea informa clar, fără echivoc, asupra practicilor care fac prevalentă o prevedere sau alta a Constituţiei României în ceea ce priveşte ridicarea imunităţii aleşilor din legislativ.

Dar, vă daţi seama, cine să se ocupe îndeaproape de fiecare caz când însuşi António Marinho e Pinto, parlamentarul portughez însărcinat ca raportor în procedura privitoare la Nica, avea şi el o cerere de ridicare a imunităţii? Tocmai ce i s-a dat curs, fiind rejectat din PE pe 24 martie după o prealabilă consultare  a Constituţiei portugheze, similară celei cerute în cazul Nica.

Ciudăţeniile cazului Nica

Nu ar trebui să mire pe nimeni că deputaţii români nu sunt de acord cu ridicarea imunităţii unui fost coleg de-al lor. Te-ai putea mira totuşi de ce nu acceptă să i se ridice imunitatea lui Nica în mod special. De ce să nu simtă şi el răceala cătuşelor, ca alţii, dacă tot se zvoneşte că a încheiat o înţelegere cu procurorii şi a colaborat cu procurorii în dosarul Microsoft? Fiindcă aşa pretindeau că au descoperit tot felul de surse acoperite (!) de anonimat în comisarul.ro şi vremuritulburi.ro, preluate de paginadepolitica.ro, reportervirtual.ro, reportermedia.ro... ba chiar şi de George Cartianu pe propriu-i blog. Ajunsese presa locală, evident doar la nivel de pamflet, să-l compare pe Nica cu un coleg de-al său de partid şi deputăţie, Pâslaru - campionul gălăţean al turnătoriilor la fosta Securitate. Turnătorul bun, turnătorul rău...

Doar că, în învălmăşeala de informaţii de ieri, s-a strecurat şi adevărul despre aşa-zisa colaboraree a lui Dan Nica întru aflarea adevărului: Dan Nica a fost chemat la audieri la sfârşitul lui septembrie, dar a refuzat să se prezinte. Aşa susţine purtătorul de cuvânt al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorul Livia Săplăcan, într-un răspuns oficial la solicitarea adevarul.ro. „Fostul ministru Dan Nica a fost citat telefonic la DNA pe 30 iulie de către procurorul de caz. El era aşteptat a doua zi pentru a da lămuriri în acest caz. Nu s-a prezentat însă la audieri”, a explicat Săplăcan. Cum e foarte greu de crezut că a dat procurorilor relaţii prin telefon, Skype, mesaje private pe Facebook sau la bufetul Parlamentului European, nici vorbă deci de vreo "sifonare" în slujba "aflării adevărului".

Pur şi simplu o fugăreală a la Mickey Mouse, emblema neoficială a şefului său de partid la ultimele alegeri, doar-doar s-or pierde urmele caşcavalului vehiculat de zgârie-brânză ăia de procurori...

Cum spune înţelepciunea populară, nu iese fum fără foc. Dacă Nica nu a colaborat cu procurorii, zvonurile de pe "surse" nu au rezultat din nimic. Ori au fost lansate de "binevoitori" dornici să-şi mascheze propria colaborare, ori poate reprezintă chiar o "cerere la vorbitor", pe căi ocolite, căreia îmsă procurorii n-au vrut să-i dea curs, preferând discuţia bărbătească, face-to-face. Aşadar, mai mult ca sigur, unii dintre cei care au orchestrat răspunsul ticluit ieri de Camera Deputaţilor nu se tem atât că Nica ar putea vorbi, ca să-şi salveze pielea, ci că nu s-ar mai putea opri...