Alina Mungiu-Pippidi: E vreun sondaj politic autentic?
Strategii partidelor sunt complet ignoranţi asupra beneficiilor unei cercetări reale şi nu mai văd decît beneficiile manipulării, plătesc sondaje nu ca să ştie, ci ca să intoxice. Or să aibă suprize la alegeri.
Timp de douăzeci de ani, am făcut mari eforturi, pe cale academică dar şi de comunicare publică, să creăm un spaţiu mai profesional pentru testarea opiniei publice, infestată de impostori, institute de partid şi infiltrări de servicii secrete, cu rezultatul că sunt ani în care nu există nici un sondaj independent sau profesional. Numai exit pollurile sunt obligate să fie ceva mai decente, pentru că sunt verificate în timp real, şi chiar şi acolo impostorii îi sună pe cei mai profesionişti în ziua alegerilor ca să îşi racordeze rezultatele. Ceea ce e rău, pentru că un exit poll este o garanţie anti-fraudă, şi dacă nu ai încredere în exit polluri nu mai ştii ce să faci (trebuie păstrat bunul obicei al numărătorii paralele) la vot. Văd că dl. Caramitru junior şi alţii se preocupă că PSD va fura alegerile, de ce? Le-a cîştigat pe ultimele două- 2012, 2016, detaşat, fără să le fure, iar în 2008 la un singur mandat diferenţă s-au dus în opoziţie cuminţi că aşa a decis Băsescu, să existe UNPR. UNPR chiar avea nişte simpatizanţi în unele sondaje, nu ştim cît de bune, cum au avut şi PPDD, şi USR, şi de fapt poţi pune orice iniţiale şi scoate ceva pe ele la cum sunt făcute sondajele.
La ora asta circulă numai sondaje de partid şi e neprofesional că nu sunt citate în presă ca atare.
Sociologul lui Ponta (şi bodyguard) Mirel Palada emite sondaje cu ProRomânia pe mari culmi, reproduse de mare parte din presă fără nici un comentariu privind originea de partid şi faptul că dnul Palada a ajuns celebru nu ca sociolog, ci ca bătăuş într-un studio de televiziune.
Sociologul lui Dragnea, Marius Pieleanu, produce şi el sondaje regulate, şi ele citate ca independente, deşi nu sunt. Să sperăm că le plăteşte partidul, şi nu guvernul. Par în linii mari plauzibile.
USR, cu toată revelaţia că Mircea Kivu a fost colaborator, continuă pe relaţia creată de el şi publică sondaje IMAS care sunt inversul celor de sub Adrian Năstase, sau de fapt la fel, adică favorizează la greu pe comanditari, care însă fac mari planuri politice pe seama acesto ficţiuni, pretind că au trecut în faţa liberalilor etc. Să fie clar, IMAS e o firmă foarte OK cînd nu e vorba de sondaje politice, la astea s-au ars totdeauna, inclusiv în direct la exit poll. Dacă în România s-ar ţine alegeri pe bune, e greu de crezut că s-ar găsi vreun şef de partid cu facultate care să-şi facă la IMAS cercetare politică, dar cum sondajele nu sunt făcut să măsoare, ci doar să promoveze, merge şi aşa. Ce să mai vorbim, un nou stil de a face politică la USR, adică exact acelaşi stil şi instrument folosit de Adrian Năstase în 2004.
PNL a dat lovitura, cheltuind 300.000 pe un sondaj al unei firme de casă şi continuînd tradiţia din 2014, adică de ce să dai banii de cercetare la cercetători cînd de fapt ne trebuie un instrument de manipulare internă şi deci mai bine îl plasăm pe la amici de încredere. Presa, în care largi spaţii sunt de cumpărat, unde editorii nici nu se mai bagă să editeze ceva (dar nu scriu P sau conţinut sponsorizat) publică fără jenă sondajul fără a identifica firma care l-a făcut, deşi valoarea unui sondaj nu e dată decît de credibilitatea profesională a cui l-a făcut. Avînd în vedere însă că şefii de partid cer asemenea testări ca să măsoare piloşii obscuri pe care vor să îi promoveze e clar că nici o firmă serioasă nu ar lucra cu ei, dacă nu e famelică de-a dreptul. În termenii de referinţă ar trebui scris clar „căutăm agenţie care să îi scoată pe anonimii noştri mai populari decît pe celebrităţile lor“. În sondaje, dacă la alegeri e mai greu. Ca atare, nu există nici un sondaj să detroneze pe Buşoi, Mureşan sau alţi băieţi cu ochi albaştri, ce e al lor e pus deoparte indiferent de priza la popor şi prin şedinţe se vor bate în zecimale din marja de eroare, în balta de sub cinci la sută unde înoată cu toţii.
Strategii partidelor sunt complet ignoranţi asupra beneficiilor unei cercetări reale şi nu mai văd decît beneficiile manipulării, plătesc sondaje nu ca să ştie, ci ca să intoxice. Or să aibă suprize la alegeri.
Un model de participare/neparticipare la vot mai nou decît cel făcut de mine în Politica după comunism (Humanitas 2002) nu pare să existe, după cum am explicat cînd am prezis corect că nu va fi cvorum la referendumul pentru familie. Iar dacă nu poţi prezice corect participarea, toate scorurile astea sunt pleavă în vînt.
Ce mai rămîne? Există un sondaj CURS, proprietatea canalului Ştiri pe surse. Cum e un omnibus, probabil că sunt şi acolo fonduri de partid. Totuşi, pentru primele trei locuri, cam acesta mi se pare singurul demn de luat în seamă.
Acum cinsprezece ani la SNSPA aveam studenţi buni şi credeam că nu poate să urmeze decît profesionalizarea cercetării politice la noi. În loc de asta, agenţiile de sondaje ca INSOMAR sau GALLUP au dispărut sau au ajuns pe mîna DNA după ce au făcut chestii de te doare capul. Nici cei care au rezistat pe piaţă nu au progresat, pentru că nu a apărut o piaţa a cercetării profesionale. Nu prosperă decît PR-ul, care la noi e curat negru, adică plasarea de ştiri pozitive despre partide şi lideri în presă fără a indica orginea publicitară (sau negative despre adversari).
Şi nu mai există nici o asociaţie de profesionişti care să militeze pentru depolitizare. Fundaţia Soros nu mai e nici ea, să facă sondaje paralele, şi nici SAR, că eu mi-am transferat cercetarea pe spaţii mai largi ca ţara.
Încă un capitol la care am regresat, mă uit la România europeană şi e mai rău decît cea de sub Adrian Năstase. Şi nimeni nu remarcă. Domneşte ceaţa.
Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată
Se încarcă comentariile...
