Discurs halucinant ţinut miercuri de Alexis Tsipras, baliverne şi utopii fără perdea

Ascultând discursul lui Tsipras mi-a venit în minte zicerea lui Petre Ţuţea: „Cu stânga nu poţi nici să-ţi faci cruce, darămite să conduci o ţară”. Nimic mai adevărat, şi aberaţiile halucinante ale lui Tsipras vin să confirme afirmaţia lui Ţuţea. Discursul vorbeşte despre orice, numai despre datoria pe care Grecia trebuie s-o restituie creditorilor, nu.

Este complicat să faci istoricul acestei datorii. Cine a împrumutat mai mult, cine a beneficiat de aceşti bani, cu 14 salarii şi 14 pensii pe an. Cine a minţit în privinţa deficitului şi cine a profitat din pomenile electorale, exact ca la noi. Şi clasa politica, şi populaţia din Grecia au dat dovadă de inconştienţă, sperând că pot trăi la infinit pe banii altora. Aşa s-a ajuns la o datorie de 330 miliarde de euro.

Despre inconştienţa creditorilor, care au crezut că-şi pot recăpăta banii, se pot spune multe. Vor  plăti această inconştientă, pentru că Grecia nu-şi va plăti nici o dată integral datoria. Poate se învaţă minte şi ei, să nu mai rişte nebuneşte în speranţa unor câştiguri mari.

Cum statul are funcţie de reglementare, în toate zonele de activitate, inclusiv in zona financiară, se poate deduce ca a existat o cârdăşie între politicieni si bancheri, primii facând rost de bani pentru pomeni electorale, si unii si alţii îmbogăţindu-se pe seama poporului care va trebui să plătească datoriile.

Iar poporul a tăcut cu inconştienţă, pentru că i-a convenit, iar la viitor n-a vrut să se gândească.

Actuala trezire la realitate era mai bună atunci când Grecia avea 100 miliarde datorie, nu acum când are 330 miliarde euro datorie.

 Tsipras, când a venit la guvernare, ştia care este situaţia financiară a Greciei, iar dacă a crezut că-i abureşte pe europenii din vest cu demagogia din campania electorală, proastă socoteală şi-a făcut.

Spune Tsipras: „Mandatul primit de la popor pe 25 ianuarie a fost de negociere cu partenerii noştri, a fost să se pună capăt  austerităţii,  pentru a permite prosperităţii şi justiţiei sociale să se întoarcă în ţara noastră.”

Adică, spune Tsipras, facem abstracţie de datoria imensă pe care am acumulat-o, îi obligăm să ne-o radă, şi apoi începem de la zero cu prosperitate şi justiţie socială, dar tot pe banii lor. Faină socoteală, doar ca n-a ţinut!

Ce spune Tsipras şi stânga sună frumos, dacă ar răspunde şi la întrebarea, imediat consecutivă, pe banii cui?

Aceeaşi fractură logică, care urmăreşte stânga încă de la început, o găsim şi în discursul lui Tsipras.

„Europa a emis un ultimatum care contravine principiilor fondatoare şi valorile Europei, valorile proiectului nostru european comun”.

Dl Tsipras ignoră intenţionat că principiile fondatoare şi valorile proiectului comun includ şi să dai înapoi ce-ai împrumutat. Că nimeni nu este obligat să te ducă în spate 10 ani, iar la sfârşit să spui senin, scuze, n-am bani să restitui datoria, şi vreau mai departe alţi bani!.

La demagogie şi aburit populaţia, stânga se pricepe de minune. Cu ce succes, vedem acum, când băncile şi bancomatele greceşti nu mai au resurse. Nici pentru a plăti pensiile, obţinute de la vârsta de 50 de ani.

Ce face UE acum nu este ultimatum. E un lucru elementar, de bun simţ, fără alte conotaţii şi explicaţii: daţi înapoi banii împrumutaţi.

Alexis Tsipras: „Propunerea  instituţiilor creditoare  includ măsuri care să conducă la dereglementarea în continuare a pieţei forţei de muncă, reducerea pensiilor, reduceri suplimentare ale salariilor din sectorul public şi o creştere a TVA la alimente, mese şi turism, în timp ce eliminarea facilităţi fiscale pentru insulele greceşti. Aceste propuneri încalcă direct drepturile sociale şi fundamentale europene,  ele arată că în ceea ce priveşte locul de muncă, egalitatea şi demnitatea, scopul unora dintre parteneri şi instituţii nu este un acord viabil şi benefic pentru toate părţile, doar umilinta întregului popor grec.”

Propunerile de care se plânge Tsipras sunt condiţii pe care creditorii le pun pentru a-şi recupera o parte din banii împrumutaţi Greciei. Nu le impun din răzbunare sau răutate, ci pentru că aşa consideră că-şi pot recupera banii.

Culmea tupeului şi obrăzniciei o reprezintă faptul că Grecia nu se mulţumeşte cu restructurarea datoriei, ci vrea în continuare bani împrumut, deşi e convinsă că nu-i va da niciodată înapoi.

„Grecia, locul de naştere al democraţiei, va trimite un răspuns democratic răsunător în Europa şi în lume. Sunt personal angajat să respect rezultatul alegerii democratice, indiferent care este.  Şi sunt absolut convins că alegerea dvs. va onora istoria ţării noastre şi va trimite un mesaj de demnitate în lume”.

Tsipras îşi îndeamnă conaţionalii să voteze la referendum NU propunerilor creditorilor occidentali, sperând că aceştia vor fi aşa de impresionaţi de votul popular, încât vor continua să-i finanţeze şi renunţă şi la datoria istorică.

Regăsim ideea oarbă că  prin democraţie obţii orice,  că prin  votul popular Grecia  va obţine ce-a avut şi până acum: bani pe datorie, la infinit.

Până la urmă grecii au principala vină că au crezut gogoşile şi  demagogia  unuia ca Tsipras, şi nu şi-au pus elementara întrebare: cine-i nebun să ne mai dea bani, când noi n-am platit nici datoriile vechi?

Este şi curios cum negustori de când lumea, grecii pot crede că pot păcăli la infinit comunitatea financiară internaţională.

„Grecia este şi va rămâne o parte integrantă a Europei şi Europa este o parte integrantă a Greciei. Dar fără democraţie, Europa va fi o Europă fără identitate şi fără o busolă”, mai declară Tsipras.

Adică, declară Tsipras, restituirea împrumuturilor este o chestiune de democraţie. Şi ca o Europă care-şi cere banii înapoi este o Europă fără identitate şi fără busolă.

Prin simetrie, în concepţia lui Tsipras, o Europă cu identitate şi cu busolă este aceea care-i duce pe greci în spate, pe banii cetăţenilor săi!

Manipulare, manipulare, dar astea sunt prea gogonate!

Şi culmea, foarte mulţi greci care au votat partidul Syriza au crezut toate aceste baliverne.

Şi cum totul se plăteşte pe lumea astea, băncile şi bancomatele greceşti, golite  de bani, reprezintă plata la care sunt supuşi acum grecii pentru neghiobia de a crede un partid de extremă stângă.

Şi o lecţie pentru români şi alte popoare, care ar fi tentate să gândească la fel. Pentru că politicieni ca Tsipras mai ştim şi prin alte ţări.