De ce stă Horia Georgescu în închisoare?

Fostul şef al ANI, Horia Georgescu, a fost trimis în judecată, în stare de arest,  pentru abuz în serviciu, într-un timp record. În nici o lună de la arestare, care a intervenit în 18 martie. Toate în regulă până aici.

"Inculpatul (n.r. Horia Georgescu) a recunoscut că, în calitate de reprezentant al Ministerului Justiţiei în cadrul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, deşi primea o indemnizaţie suplimentară în afara salariului, trebuia să verifice mai atent procedurile legale, dar ţinând cont de faptul că legislaţia era extrem de „complexă şi cunoştea modificări periodice” nu s-a aplecat suficient asupra studierii în detaliu a acesteia”, arată rechizitoriul DNA.

Bun, a greşit, instanţa va judeca dacă este, şi în ce măsură, vinovat şi ce pedeapsă i se cuvine. Deşi, după părerea mea, este vorba de neglijenţă in serviciu, nu de abuz. 

Dar de ce în stare de arest?

Aici intervin nelămuririle.

Horia Georgescu nu este vreun recidivist periculos, nu a omorât pe nimeni, nu a violat, nu a fugit, nu a distrus probe, n-avea cum, din închisoare.

Este beneficiar al prezumţiei de nevinovăţie, până la condamnarea definitivă.

Se face vinovat de faptul că n-a fost „suficient” de atent când a analizat cazurile de care se ocupa.

A luat şpagă pentru asta? Nu se spune nimic în rechizitoriu, procurorii n-au descoperit aşa ceva.

Ce trecut profesional are?

În calitate de şef al ANI a băgat mulţi demnitari în bucluc, din motive de incompatibilitate, conflict de interese, averi nejustificate.

Fiind trimis în judecată, ancheta penală este încheiată, nu o mai poate influenţa. Altă măsură preventivă, control judiciar sau  arest la domiciliu ar fi fost ultra suficenta, pentru a nu lua contact cu martorii.

În motivarea judecătorilor pentru menţinerea arestării se spune:

"Prin lăsarea în libertate a inculpaţilor, s-ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile şi s-ar produce temerea că justiţia nu acţionează suficient de ferm şi ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, cu atât mai mult cu cât inculpaţii, chiar şi după o atât de lungă perioadă de timp de la comiterea presupuselor fapte, consideră că au acţionat în conformitate cu legea”

Asta cu „sentimente în rândul societăţi civile”, nu prea are legătură cu legea şi faptele petrecute cu mulţi ani în urmă. În zona „sentimentelor populaţiei” poţi invoca orice, dar nu văd legătura cu legea.

În opinia judecătorilor, „infracţiunile pentru care sunt urmăriţi penal inculpaţii prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat de indiferenţa profesională şi superficialitatea în îndeplinirea atribuţiilor care le reveneau”.

Dacă e vorba de indiferenţă şi superficialitate, jumătate dintre funcţionarii României ar trebui arestaţi. Rămâne ţară fără funcţionari!

Acest caz arată, în opinia mea,  o exagerare, un exces al justiţiei, atât al procurorilor cât şi al judecătorilor, în zona arestului preventiv.

Nu se poate să ţinem în stare de arest, o situaţie excepţională, pe toţi funcţionarii care dau dovadă de indiferenţă şi superficialitate.

Mai degrabă se poate spune că lui Horia Georgescu i se plătesc nişte poliţe. De cine şi pentru ce, greu de presupus sau de spus, fără dovezi.

Lupta împotriva corupţiei trebuie să continuie, dar fără abuzuri şi excese, de felul celui descris mai sus, care ar putea duce la decredibilizarea actului de justiţie, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.

Ar fi păcat ca justiţia să piardă încrederea şi speranţa uriaşă pe care cetăţenii şi-au pus-o în ea.

Cum spuneam în alt articol, în numele luptei împotriva justiţiei nu trebuie să ne permitem „victime colaterale”, încălcarea demnităţii şi a prezumţiei de nevinovăţie.

Dacă vrem sa fim un popor civilizat, primit în rândul statelor civilizate şi care respectă principiile statului de drept.