Cu propaganda pe Constituţie călcând

Pe măsură ce ne apropiem de 9 decembrie, corul propagandiştilor devine tot mai gălăgios. Tactica gaiţelor de partid este ca, în vacarmul general, să nu se mai audă vocea legii. Nici măcar cea a legii fundamentale, Constituţia.

Ultima prostie rostită solemn de activiştii de la Ministerul Propagandei (Antena 3 & asociaţii) este aceea privind “obligaţia preşedintelui de a-l numi prim-ministru pe candidatul propus de coaliţia câştigătoare”. Altfel spus, Traian Băsescu ar trebui să-i încredinţeze lui Victor Ponta mandatul de a forma noul guvern, în caz că USL va obţine la alegeri un scor de peste 50%.

Cea mai bună armă împotriva propagandei este legea. În cazul de faţă, Constituţia. Articolul 85 („Numirea Guvernului") prevede, la alineatul 1: “Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”.

Completarea vine prin Articolul 103 (“Învestitura”), alineatul 1: “Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament”.

Atât şi nimic mai mult! Aşadar, Constituţia nu vorbeşte despre “candidatul propus de un partid”, cu atât mai puţin de “obligaţia de a fi desemnat” X sau Y, după cum vor partidele, inclusiv cele câştigătoare.

Conform Constituţiei, preşedintele României are, în ordine, următoarele atribuţii-obligaţii:
1. dacă un partid are majoritatea absolută în Parlament, preşedintele consultă acel partid şi apoi desemnează un candidat (nu acel candidat!) pentru funcţia de prim-ministru;
2. dacă niciun partid nu are majoritatea absolută în Parlament, preşedintele consultă partidele reprezentate în Parlament şi apoi desemnează un candidat (nu candidatul propus de vreun partid sau alianţă) pentru funcţia de prim-ministru.

O a treia variantă nu există. Singurele două posibilităţi sunt cele enunţate mai sus, diferenţiate de unicul criteriu menţionat de Constituţie: existenţa sau inexistenţa unui partid cu majoritate absolută în Parlament (peste 50%) - de exemplu, PSD, PNL sau PDL. Constituţia nu ia în seamă existenţa sau inexistenţa unei alianţe cu majoritate absolută în Parlament - de exemplu, USL sau ARD.

În această privinţă, Constituţia este extrem de clară. Ea, legea fundamentală, prevede cu precizie felul în care trebuie să se deruleze consultările pentru desemnarea premierului: preşedintele consultă fie partidul care are majoritatea absolută în Parlament (de exemplu, PSD), fie partidele reprezentate în Parlament (de exemplu, PSD, PNL, PDL, PNŢCD, PFC, PC, UNPR şi UDMR). Preşedintele nu consultă alianţe politice (USL sau ARD). Asta, apropo de prostiile pe care unii politicieni le debitează anticipat: noi, cei de la USL, vom merge la consultări doar împreună, nu vom accepta să ne despartă tiranul, să ne convoace separat, partid cu partid.

Mai există, totuşi, şi o Constituţie în ţara asta.

P.S. În multe oraşe, cartea “Jurnalul unui puci ratat” s-a epuizat încă de ieri, în prima zi de difuzare împreună cu ziarul “Adevărul”. Am o veste bună pentru cititori şi una proastă pentru pucişti: săptămâna viitoare va fi distribuit, tot cu “Adevărul”, un nou tiraj!