CTP, maestre, bre! / Las-o jos că măcăne...
0
Pot să înţeleg că unii, sub apăsarea compromisurilor devenite în timp reflexe, au uitat. Inclusiv şi cum e să gândească cu propria minte. Darămite să mai şi conştientizeze că măcar alţii ar putea... Înţeleg şi că alţii, indiferent cât de ascuţită ar avea limba, nu pot străpunge nici astăzi cu privirea tocmai din Piaţa Scânteii până-n Piaţa Universităţii. Dar nu-nţeleg cu niciun chip să mă prefac că eu însumi nu mai ştiu să aflu şi să înţeleg!
Primul lucru care ar trebui să dea de gândit în privinţa atacurilor la adresa lui Marian Munteanu sunt multitudinea de acuzatori şi viteza de acţiune a acestora. Ca la o comandă, au sărit din toate colţurile voci atât de virulente încât ai zice că abia aşteptau să apară fostul lider al studenţilor cu o iniţiativă în spaţiul public. Pentru cineva care a absentat cel puţin un deceniu şi jumătate din agora, este de necrezut câte au unii să-i reproşeze!
Bineînţeles, unele păreri sau critici nici nu merită comentate, dar măcar să notăm tragi-comicul din spatele emitenţilor acestora.
Nomenclaturiştii despre ceauşism, fanaticii despre fundamentalism
De exemplu, o fostă profesoară şi soţie de prim-ministru fesenist îl face pe Munteanu "ceauşist". Deşi, numai şi pentru faptul că se adăpa intelectual de la oameni precum Ernest Bernea, Dumitru Stăniloaie sau Petre Ţuţea, care însumau peste jumătate de secol de puşcărie comunistă, Marian Munteanu n-ar fi avut cum să facă obiectul atenţiei şi cu atât mai puţin al analizei vreunei "dizidente" domiciliate în Calea Victoriei la patru camere confort sporit si ulterior in cartierul Pimăverii. Decât, eventual, într-un context scris de mână şi arhivat sub nume de cod în fişetele băieţilor cu ochi albaştri...
Nu mai puţin hilare sunt aprecierile celor care-l fac pe Marian Munteanu "fundamentalist ortodox", "taliban religios" - blestemăţii cu atât mai blasfemiatoare cu cât vin la nici o săptămână după uriaşa şi habotnica demonstraţie de intoleranţă vizavi de un biet îndemn la smerenie, în fond...
Pe de altă parte, nu te poţi crampona la nesfârşit de părerile oamenilor. Dacă nevestei de nomenclaturist i se pare că unul dintre cei mai subversivi studenţi ai ultimului cincinal comunist şi dintre cei mai vehemenţi opozanţi ai neocomuniştilor iliescieni era ceauşist, treaba ei. Dacă unei turme de fan(atic)i ai religiei în şcoli şi catedralei naţionale în ograda Parlamentului, gata să sacrifice la propriu, cu mult înaintea Crăciunului, toţi porcii naţiunii pe altarul protestului anti-moschee, i se pare că Munteanu este ultraortodox, iarăşi treaba ei. Dacă Marian Munteanu este de condamnat fiindcă s-a arătat şi el contrariat de confiscarea, fără hotărâre judecătorească, a unui copil de la sânul mamei de către autorităţile norvegiene, treaba celor care îl blamează. Că astăzi (sâmbătă, 16 aprilie) se vor suci din nou, ipocrit, bătând trotuarele să protesteze ca nişte adevăraţi neprihăniţi în conştiinţe...
Ce să ne mai mirăm că directorul institutului Elie Wiesel, fiul ideologului marxist Radu Florian, îl etichetează pe Munteanu extremist? Când el nu a suflat vreo vorbă de condamnare vizavi de comunism, de parcă n-ar fi fost luaţi de-a valma şi azvârliţi în puşcării români, evrei, maghiari sau ţigani.
Dacă ţara asta - care se-nchină la Ponta al lui Năstase al lui Iliescu, Băsescu al lu' Mondialu, Zgonea ot Mihai Viteazu (hi!hi!), Andronescu garantat Vanghelie şi Tăriceanu, tovarăş cu Eugen Durbacă (vă explic eu curând cine e, că-s gălăţean) - se găseşte să-l condamne pe Marian Munteanu care totuşi l-a lăsat cu ochii-n soare pe Măgureanu, iarăşi, treaba ei. La cum ÎNCĂ mai gândeşte - deşi au trecut 26 de ani şi-au pimit-o şi-n NATO, şi-n UE, doar-doar s-o mai deştepta şi ea - poate că şi ţara asta merită ce are....
Încrucişătorul de omisiuni şi ocări
Ceea ce nu pot însă să accept este insulta la adresa propriei memorii. Şi a minimei inteligenţe, atâta câtă e, în descifrarea înţelesurilor istoriei recente.
Cristian Tudor Popescu, marele crucişător de ape tulburi şi stătute peste un deceniu între zidurile Casei Scânteii, încearcă să mă mintă fără ruşine! Iar asta la 20 ani de când până şi „combiniştii” de pe platforma SIDEX au aflat, vizionând filmul lui Stere Gulea la cinematograful Ţiglina din cartierul muncitoresc omonim, că Iliescu şi clica lui au dat foc la autobuze, au chemat minerii şi au bătut oameni nevinovaţi, studenţi, femei, bătrâni, protestatari sau simpli trecători. Şi să ştii că au mai şi aplaudat, CTP-ule, "minerii" siderurgiei gălăţene mai bine de 10 minute după ce s-a stins ecranul, cu plozii fascinaţi pe umeri şi nevestele înlăcrimate la braţ, cum n-ar fi crezut nimeni că se poate întâmpla în Galaţiul nostru roşu şi nenorocit.
Ei bine, încrucişătorul de omisiuni strategice şi ocări savante, după cum băteau vânturile din (stră)fundul puterii, notează în Republica:
„La început de ianuarie 1990, un individ cu barbă, tânăr, alură de barbudos cubanos, vorbea studenţilor din Institutul Politehnic în calitate de reprezentant al FSN, emanaţia Revoluţiei, cum zicea dl Ion Iliescu. În primă fază, M. Munteanu a încercat ralierea studenţilor IPB sub sigla FSN.”
Adică chiar crede cineva că CTP, mare jurnalist şi mare caracter, nu ştie că Marian Munteanu a fondat Liga Studenţilor încă din 23 decembrie 1989? Adică chiar crede CTP că nu mai suntem, fie şi puşti la acea vreme, destui să ne amintim că primele demersuri contra partidului-stat în formare, FSN, le-au avut fix cei din Ligă, imediat după demonstraţia spontană din 12 ianuarie 1990? Că prima demonstraţie din Piaţa Universităţii, după 22 decembrie 1989, a organizat-o Liga condusă de Munteanu încă din 21 ianuarie 1990, la o lună de la sângeroasa zi de decembrie? La ce să-i adune Munteanu studenţi lui Iliescu, sub aripa FSN, când exista diversionistul de NS Dumitru, cu al lui Sindicat (!) galben, dar cică Liber Studenţesc? Amănunte aici.
Sau cumva s-o fi sucit Marian Munteanu din începutul de ianuarie evocat de CTP până la finalul celei de-a doua decade a lunii, când au început să răbufnească nemulţumirile legate de contrele puse PNL şi PNŢCD recent reînfiinţate? Sigur, s-a sucit Munteanu în juma' de lună! Numai tu ai rămas, CTP-ule, statornic, neclintit şi demn timp de 13 ani, sub tagma de securişti, gornişti şi fripturişti, sugând bine-merci de la ţâţa puterii. Fără nicio grija zilei următoare, de la tirajele pe cota de hârtie preferenţială din dictatura lui Iliescu până la reclamele de stat din autocraţia lui Năstase...
Nu mai spun de descrierea jenibilă a CTP-ului, lovit şi de ramolelile specifice, când povesteşte despre
„apariţia la serbările de la Putna, în precampania electorală din 2004, a unui M. Munteanu, împreună cu nişte ciraci, în cămeşoaie, afişând un crucioi în stil neolegionar.”
Vezi, bre, că-ncurci anii, simbolurile, locurile... Mai documentează-te! Şi să ştii că şi eu purtam, încă din liceu, cămaşa verde din armată a tatei peste tricouri pictate cu artworkuri de la albumele Metallica, Annihilator, Faith No More sau Manowar, blugi strâmţi de plesneau, bocanci militari şi vara, nu mai zic de plete. Sigur eram satanist, legionar şi antisemit, ca orice rocker! Nu-i aşa, CTP-ule?...
Pentru memoria CTP-ului, pendulând între albul imaculat al „liniştii” din 20 mai 1990 şi negrul legionar: 9-27 martie 1992 - Drumul Crucii. La 74 de ani de la hotărârea Sfatului Ţării, care proclama Unirea Basarabiei cu România, un grup de studenţi din ambele părţi ale Prutului străbat ţara în pelerinaj, purtând pe umeri o cruce, din Piaţa Ştefan cel Mare din Chişinău până în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Este prima acţiune de anvergură prin care tinerii români, despărţiţi încă de hotarul pus de Stalin, refac un traseu simbolic. Organizatori: Liga Studenţilor din Universitatea din Bucureşti cu sprijinul Mişcării Pentru România şi Organizaţiei Tineretului Creştin-Democrat. Asta ca să înţeleagă şi cei mai tineri de unde tot scot ăştia ipostaza "legionară" cu Marian Munteanu având în spate crucea decorată cu tricolor şi coroane de flori...
Iată câte epoci ruşinoase, personaje neruşinate, ratări şi metehne ies la iveală din lungile absenţe ale lui Munteanu. În special când detractorii săi ţin morţiş să le umple ei aceste absenţe cu propriile lor elucubraţii. Deci, iată suficiente motive ca unii să nu deschidă subiecte delicate chiar pentru ei înşişi, să nu fluiere în biserică sau să ne predice nouă verticaliatea după ce s-au eternizat cântând fals după dictarea afonilor de la putere...
Pe mine nu mă interesează cine ştie ce candidatura lui Munteanu la Primăria Capitalei - nu votez şi nu trăiesc acolo. Dar mă interesează maxim terfelirea unor principii anticomuniste duse până la eroism când alţii mâncau ca-capitalism (sic!) de cumetrie pe pâine...
Este interesant de cercetat pe cine sperie Marian Munteanu. Fiindcă aşa înţelegem şi resorturile disperării din valul de linşaje mediatice. Mai ţineţi minte întrebarea celebră a lui Dumitru Mazilu adresată lui Iliescu, în tenebrosul ianuarie 1990: "ce-aţi făcut în ultimii cinci ani?" Ăstora care îi dau azi ghionturi i(u)deologice candidatului liberalilor la Primăria Capitalei sigur li-i frică de Marian Munteanu că vine să-i întrebe: „da' voi ce-aţi făcut, tovarăşilor, în ultimii 25 de ani”? Cum de-aţi ajuns voi aşa sus iar ţara într-un hal atât de jos(nic)?
Se încarcă comentariile...
