Constituţia are un defect de construcţie

Incredibil, dar adevărat: pănă la finalul acestui an România ar putea avea o Constituţie revizuită.  Riscul ca proiecul să cadă prin neprezentarea cetăţenilor la referendum este din ce în ce mai redus. O propagandă eficientă poate face ca noua Constituţie să primească votul popular, indiferent de ce se află în ambalaj.

Scăderea pragului de participare la 30%, dacă va trece de Curtea Constituţională, va face ca minoritatea informată să se prezinte la referendum, iar reducerea prin textul constituţional a numărului de deputaţi la 300 este suficientă şi pentru mobilizarea unor segmente mai importante de populaţie.
Până în acest moment nu există divergenţe majore în USL care să pună în pericol votul în Parlament,   cu câteva excepţii. Prima, propunerea PNL care instituie egalitatea între cetăţeni şi stat în drepturi şi obligaţii, în materia datoriilor. Şi acest amendament face Constituţia atractivă pentru cei mai mulţi votanţi care cred fie că statul e abuziv prin natura lui, fie că e un hoţ la drumul mare care jupoaie pielea de pe contribuabil prin taxe şi impozite.  

O viziune aproape libertară asupra statului (de stânga sau de dreapta, cum vă place), salutară în principiu, de care însă vor profita mai puţin cetăţenii obişnuiţi decât companiile private ce vor avea încă un instrument de putere în rapăort cu statul. Cu siguranţă acest articol de constituţie merită mult mai multă dezbatere decât aceea de care a avut parte, până nu e prea târziu.

A doua excepţie: articolul care defineşte familia drept uniunea dintre un bărbat şi o femeie, fundamental discriminatoriu atât pentru persoanele cu o altă orientare sexuală, cât şi pentru famiille monoparentale ale cărei drepturi, inclusiv materiale, vor putea fi anulate printr-un simplu atac la Curtea Constituţională pe baza acestui articol. Dacă PSD va vota însă împotriva acestui articol, aşa cum spune Victor Ponta, el nu se va regăsi în viitoarea Constituţie. Cu această ocazie vom vedea şi cât de progresist este partidul de stânga din România.

Un semn bun este şi acela că amendamentele PDL care extind drepturile cetăţeneşti şi includ printre acestea unul fundamenta al cetăţenului la bună administrare, aşa cum arată Adriana Săftoiu pe blogul din Adevărul, au fost incluse în proiectul de revizuire.

Proiectul constituţional are însă un defect major de construcţie care afectează echilibrul puterilor în stat şi poate conduce din nou la conflicte politice sau instituţionale. În plus, amendamentul PNL  care oferă parlamentului dreptul de a audia persoane care fac parte din puterea judecătorească este periculos de-a dreptul. Singura speranţă este că raţiunea va împiedica majoritatea parlamentară să dea votul final acestui articol care va trece puterea judecătorească sub controlul politicului.

Deşi România este definită în continuare ca o republică semi-prezidenţială, noua arhitectură constituţională este adecvată republicii parlamentare.  Pot înţelege de ce  s-a optat pentru această ipocrizie, schimbarea regimului nefiind pe placul populaţiei care-şi doreşte în continuare putere pentru un singur om, acela din fruntea statului, asupra căruia să-şi reverse şi dragostea şi mânia.

Definirea republicii ca parlamentară n-ar fi obţinut acceptul populaţiei, iar revizuirea ar fi eşuat. Dar ambiguitatea , o republică parlamentară în piele de semi-prezidenţială, poate produce efecte la fel de dramatice precum transformarea  republicii semi într-una prezindenţială de facto, în mandatul lui Traian Băsescu.