Comisia lui Crin insultă aritmetica pe banii noştri

Crin Antonescu, preşedintele Comisiei de revizuire a Constituţiei

Dacă le zici că-s ageamii şi proşti, se supără. Dacă îi faci ticăloşi, s-ar putea să te dea în judecată. Dacă le spui că sunt cel mai reprezentativ for al poporului român, s-ar putea să te placă, ba chiar să-ţi ceară prietenia pe Facebook. Citiţi textul de mai jos şi, la final, alegeţi apelativul.

Să vedem ce-a mai făcut azi Comisia de revizuire a Constituţiei – supranumită, după preşedintele său, Comisia Antonescu sau, pentru prieteni, Comisia Crin. Domnii parlamentari au umblat azi în Constituţie la capitolul referitor la referendum. Mai exact, la referendumul de interes naţional. Până acum, acesta putea fi declanşat doar de preşedinte.

Ca să arate mai mult respect faţă de popor, Comisia a decis că un referendum de interes naţional poate fi declanşat şi de un număr de minimum 250.000 de cetăţeni (să-i zicem condiţia de număr). În acest caz, însă, semnatarii cererii trebuie să provină din cel puţin jumătate din numărul de judeţe plus municipiul Bucureşti, iar din fiecare judeţ trebuie să semneze cel puţin 20.000 de persoane (să numim asta condiţia de dispersie).

Ce observăm? Că la 41 de judeţe plus Bucureşti, câte asemenea unităţi administrative are România, jumătate înseamnă 21. Înmulţim numărul minim de judeţe cerut cu 20.000, numărul minim de semnatari din fiecare judeţ, şi ne dă fix 420.000. Deci, pentru a iniţia un referendum pe baza viitoarei Constituţii, trebuie obţinute minimum-minimorum 420.000 de semnături.

Întrebarea este: ce ar trebui să facă cei care iniţiază un referendum şi obţin peste 250.000 de semnături, deci îndeplinesc condiţia de număr, dar sub 420.000, deci nu îndeplinesc condiţia de dispersie? Răspunsul e unul singur: nu pot iniţia un referendum cu numărul de semnături din acest interval. Şi atunci ce rost mai are înscrierea în Constituţiei a cifrei de 250.000 de semnături? Este perfect inutilă. Şi să pui lucruri perfect inutile în Legea fundamentală trădează o desăvârşită precaritate intelectuală.

O posibilă explicaţie a acestei aberaţii legislativ-aritmetice s-ar putea să stea într-o prevedere din actuala Lege a referendumului. Acolo se spune că cetăţenii pot iniţia un referendum de modificare a Constituţiei dacă se strâng cel puţin 500.000 de semnături, dar acestea trebuie să îndeplinească aceeaşi condiţie de dispersie: din minimum jumătate de judeţe, cu câte 20.000 de semnături – adică tot 420.000. O aşa prevedere are noimă, are logică: îndeplineşti condiţia de dispersie, dar încă mai ai de adunat semnături pentru a îndeplini şi condiţia de număr. Adică: condiţia de număr trebuie să fie întotdeauna mai mare sau cel puţin egală cu cifra rezultată din condiţia de dispersie.

Aleşii noştri or fi luat cu copy/paste prevederea respectivă, că tot se poartă procedeul, dar ca să arate mai mult respect faţă de popor, au înlocuit cifra de 500.000 cu 250.000, fără să socotească la ce anomalie ajung.

Apropo de respectul pentru popor: noua Constituţie nu mai permite poporului să iniţieze referendum de modificare a Constituţiei, ci doar alte referendumuri de interes naţional. Rămân ei cu Constituţia lor, poporul nu are a se băga.

Şi încă mai mult respect: orice referendum cerut de popor, fie şi unul solicitat de 3-4-10 milioane de români, nu se poate desfăşura decât după ce acesta e aprobat de Parlament. Aici se ridică o serioasă problemă de constituţionalitate. Până acum, puterea se exercita de popor prin reprezentanţii săi şi prin referendum.

Potrivit noii Constituţii, în traducere liberă, puterea se exercită de către popor prin reprezentanţii săi şi prin referendum aprobat de reprezentanţii săi. Posibilitatea ca Parlamentul să cenzureze voinţa cetăţenilor de a organiza referendum este în mod clar o uzurpare a suveranităţii poporului chiar de către reprezentanţii săi.

Aici n-ar trebui să căutăm prea multe explicaţii. Această prevedere este riposta parlamentarilor faţă de un popor care a votat Parlament unicameral şi maximum 300 de aleşi. Se asigură oamenii că pot bloca orice referendum care le deranjează interesele.

Şi acum, alegeţi apelativul...