Cine sunt acuzatorii din presă ai d-lui Augustin Lazăr?

După cum lesne s-a putut observa de toţi cei care îmi citesc în mod constant comentariile, am adoptat o atitudine rezervată în cazul procurorului general al României, dl. Augustin Lazăr şi în privinţa dezvăluirile referitoare la ceea ce ar fi făcut domnia sa în tinereţe. Pe vremea când era tânăr procuror la Alba Iulia.

Nu cred că i se poate atribui calitatea de „securist” şi nici aceea de „torţionar”, aşa cum încearcă să o facă puterea PSD-ALDE şi servanţii ei din presă fiindcă dl. Lazăr a refuzat să îi facă jocurile murdare, pe de altă parte, ca om care am trăit primii 31 de ani din viaţă în anii regimului comunist, ştiu foarte bine că trebuia să fii agreat atât de partid cât şi de Securitate atunci când era vorba să încerci să ocupi anumite funcţii. Postul de procuror ca şi acela de judecător se numărau printre cele mai expuse, adesea arestările, anchetele şi sentinţele se hotărau de către diriguitorii politici şi de cei ai serviciului secret, iar procurorul sau judecătorul nu făceau decât să execute nişte ordine.

Nu am auzit, din 1990 încoace, pe nimeni care să fi pretins că ar fi cunoscut vreun procuror sau judecător activ în perioada comunistă care să fi încercat fie şi cel mai mic act de disidenţă. Nu cred că dl. Augustin Lazăr a putut face excepţie. Mă îndoiesc că dl. Lazăr ar fi fost chiar inocentul absolut, Alba ca Zăpadă, tot la fel cum am serioase dubii că ar fi fost întruchiparea răului, după cum încearcă să ne convingă d-na Lia Olguţa Vasilescu, purtătorul de cuvânt al PSD, plagiatoarea care şi-a făcut ucenicia politică în PRM-ul d-lui Corneliu Vadim Tudor, partid care mustea de securişti, ori prinţul -consort Claudiu Manda. Sau dl. Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului şi preşedintele ALDE, laşul care nu mai ştie cum să scape de ridicarea imunităţii, încercând să ne convingă că ar dori cât mai rapida lămurire a afacerii în care este acuzat că ar fi luat indirect o mită consistentă.

Nu pot să nu observ că printre cei mai dârji acuzatori din presă ai d-lui Augustin Lazăr se află securistul dovedit Sorin Roşca-Stănescu, slubaşii lui Felix Voiculescu de la Antena 3, trimisul acestuia la TVR 1, Ionuţ Cristache, fostul etern şef din presa comunistă care se dă de ceasul morţii să se prezinte drept tehnocrat, Ion Cristoiu, iar mai nou victimă fiindcă a fost, în fine, gonit de la Adevărul Holding, fostul strungar de la I.M. Cugir, Cornel Nistorescu, făcut de PCR ziarist comunist şi trimis de Nicolae Ceauşescu însuşi în decembrie 1989 să se închine la mormântul ayatolahului Khomeiny. Fostul poet şi disident Mircea Dinescu, devenit circar de lux şi ideologul şef al Caţavencilor furajaţi de PSD direct ori via Agenţia de plăţi a partidului cu sediul în TVR acolo unde casieră principală este încă vulgara doamnă Doina Gradea.  

Plus “erinica” doamnă Lucia Hossu-Longin (am de plătit drepturi de autor domnului Gabriel Liiceanu) care încă speră că ne mai poate păcăli cu statutul ei fals de mare instanţă morală, acum când se ştiu multe şi despre trecutul ei în presa comunistă, şi despre resorturile intime ale realizării Memorialului durerii, şi despre mega-afacerea de familie reprezentată de Premiile APTR. Premii menţinute artificial în viaţă doar spre a mai fi declaraţi laureaţi în principal falsificatorii adevărului de la Antena 3.

Aşa după cum am arătat într-un editorial publicat la data de 14 august 2014 pe adevărul.ro, doamna Lucia Hossu-Longin se străduieşte încă din ianuarie 1990 să îşi cosmetizeze binişor biografia. Doamnei Hossu-Longin nu îi prea place să se ştie chiar de toată lumea că a fost secretar general de redacţie la Scânteia tineretului, dar şi că a scris articole în care îl omagia pe Nicolae Ceauşescu şi indicaţiile lui preţioase.

Degeaba s-a străfocat doamna Lucia Hossu-Longin să pună sub preş faptul că până la Memorialul durerii a fost redactor la emisiunea omagială Cântarea României. De pe marea scenă a ţării pe micul ecran. Aceea a cărei realizare şi filmare paraliza preţ de o săptămână activitatea dintr-o capitală de judeţ, dar care era profitabilă şi pentru trimişii TVR care plecau de la filmări cu consistente pacheţele de drum. Consultaţi, stimaţi cititori, Wikipedia, şi veţi vedea cum îşi bate joc erinica doamnă Hossu de români, pretinzând că până în 1990 ar fi fost redactor doar la un singur spectacol de Teatru tv. Nu, doamna Lucia Hossu Longin a reprezentat la rându-i o rotiţă în sistemul de propagandă comunistă, iar acum abuzează de eroii anti-comunişti, de suferinţa acestora, spre a-şi ascunde partea deloc onorabilă din biografia personală. Ceea ce face doamna Longin seamănă teribil cu ticăloşia comisă de PSD care i-a trimis la discuţiile de ieri cu preşedintele Iohannis pe doi foşti deţinuţi politici, instrumentalizându-le jalnic, incalificabil, hoţeşte suferinţa.  

Doamna Lucia Hossu Longin nu are, aşadar, dreptul să ne dea şi să dea lecţii de morală, nici la Antena 3, nici la TVR 1. Mult mai bine ar fi dacă şi-ar vedea de pensie şi de bătrâneţe.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro şi pe blogurile adevărul.ro