Cazul Laurenţiu Baranga. De ce nu-şi recuperează statul român banii plătiţi pentru doctorate plagiate?

FOTO Jurnal Politic de Vâlcea

De la guvernarea Dragnea nu aveam nicio pretenţie. Dar nici guvernarea liberală nu face vreun efort de a repara această nedreptate. Bani obţinuţi din munca contribuabililor s-au dus şi pe sporuri generate de doctorate. Iar când acestea s-au dovedit falsificate, plagiate, nimeni din statul român nu şi-a pus problema recuperării acestor bani, care tot furt din bugetul de stat se cheamă.

Cazul Laurenţiu Baranga

Laurenţiu Baranga, fostul preşedinte al Oficiului de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, a fost reţinut pentru 24 de ore, sâmbătă seara, sub acuzaţia de înşelăciune. El este acuzat că şi-a falsificat diploma de bacalaureat, obţinută la 32 de ani. După nouă ani a absolvit Facultatea de Management la Universitatea Ecologică, iar în 2011 a obţinut titlul de doctor în management la Universitatea Valahia.

Laurenţiu Baranga a ocupat  funcţii importante şi activează  în cadrul unor unităţi de învăţământ superior. Prejudiciul reclamat până în prezent este de peste 640.000 de lei, reprezentând indemnizaţiile brute încasate de la o parte din angajatori, urmând a fi completat, în funcţie de probele administrate în dosar.

Baranga a fost numit la şefia Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, pe care a condus-o timp de o lună. Mult mai grav, Laurenţiu Baranga a ocupat timp de 11 ani funcţia de director adjunct al Oficiului Registrului Naţional pentru Informaţii Secrete de Stat (ORNISS).

Avem aici o vulnerabilitate extremă a statului român. Într-un post de maximă securitate  a ajuns un hoţ, un falsificator de acte de studii, care a păcălit statul român timp de mulţi ani. Unde au fost serviciile secrete în tot acest timp? Care sunt mecanismele în cadrul numirii în funcţii de nivel maxim de securitate? Guvernul primeşte informaţii de la serviciile secrete, sau de la procuratură, din care să rezulte că nu este „oportună” o numire sau alta în funcţii de înaltă demnitate publică? Ar fi necesară o analiză la nivelul CSAT, pentru că această vulnerabilitate poate afecta securitatea statului român. Câte astfel de personaje funcţionează şi acum în funcţii importante din statul român? Aceasta este principala problemă.

De ce nu-şi recuperează statul banii plătiţi pe doctorate plagiate?

O întrebare la care nu avem încă răspuns. Pentru doctorat se plăteşte în învăţământ un spor de 15% din salariul de bază, iar la înalţii funcţionari publici un spor de 25% din salariul de bază.

Cazul Victor Ponta. Plagiatul fostului premier a ţinut capul de afiş timp de mai mulţi ani. Deşi ar fi fost suficientă şi decizia CNATDCU, până la urmă avem şi o decizie definitivă a instanţei din care rezultă că Victor Ponta şi-a plagiat teza de doctorat. Din 2004 îl găsim pe Victor Ponta în înalte funcţii de demnitate publică, din care a încasat salarii mărite cu 25% prin sporul de doctorat. Care doctorat s-a dovedit un furt de proprietate intelectuală şi a fost anulat inclusiv de instanţa de judecată.

Doctoratul plagiat i-a dat posibilitatea lui Victor Ponta să devină membru al Baroului bucureştean, fără examen. I-a permis astfel să încaseze bani ca avocat şi să profeseze în calitate de lector şi conferenţiar în cadrul Departamentului de Drept Penal al Universităţii Româno-Americane.  A dat Victor Ponta înapoi banii obţinuţi în baza doctoratului plagiat? Din câte ştiu eu, nu. Statul român nu s-a îndreptat împotriva sa, în instanţă dacă altfel nu se poate, să-şi recupereze banii plătiţi pentru un titlu furat.

Şi nu este singurul. Fostul ministru de Interne, Radu Stroe, fostul ministru al Apărării, Mihai Stănişoară, fostul premier, Mihail Tudose, fostul primar al Sectorului 2, Neculai Onţanu sau procurorul general adjunct al României, Bogdan Licu, au anunţat că renunţe benevol la titulatura de doctor. Motivele sunt evidente. Alte nume celebre: Gabriel Oprea, Petre Toba, şi se pare că 70% din titlurile de doctor acordate de Academia de Poliţie ar fi plagiate.

Robert Negoiţă a recunoscut  plagiatul: „Singurul lucru pe care îl regret este acela de a mă fi lăsat tentat, în trecut, de această „modă" a titlurilor academice. Este un episod pe care mi-l asum şi din care am învăţat o lecţie importantă.”

Lipseşte un cadru legislativ care să simplifice returnarea banilor obţinuţi prin furt

Cel mai simplu lucru, pentru a nu încărca instanţele şi alte instituţii ale statului şi cu această problemă, ar fi un act normativ care să prevadă că recunoaşterea plagiatului şi returnarea banilor obţinuţi din acest titlu să pună capăt proceselor şi anchetelor penale. Cei care recunosc şi returnează banii, nu mai suferă şi alte pedepse. Ar rămâne astfel în anchete penale sau la CNATDCU doar cei care nu vor să-şi recunoască faptele de hoţie intelectuală.

Este un act de dreptate aşteptat de cei care  au muncit şi obţinut un doctorat meritat. Plagiatorii au păcălit statul român, instituţiile sale, prin obţinerea unor doctorate plagiate. Şi au fraudat şi bugetul de stat, dar rămân nepedepsiţi. Cu conivenţa conducătorilor de doctorat, care ar trebui să răspundă şi ei, solidar cu plagiatorii. Adică, eşti conducător de doctorat, şi nu eşti în stare să verifici dacă teza pe care o coordonezi este sau nu plagiată? Să fim serioşi! Ce spăgi au primit şefii de doctorate plagiate este o altă problemă, ce ar trebui şi ea lămurită.

Dar banii plătiţi de contribuabilii români pentru sporuri la salarii provenite şi din teza de doctorat trebuie recuperaţi. Ar fi un act de dreptate socială pentru care guvernul Orban a rămas dator contribuabililor cinstiţi şi oneşti. Care îşi rup de la gură pentru a-şi plăti taxele şi impozitele, în timp ce alţii iau bani de la stat prin furt intelectual, şi rămân şi cu banii furaţi.