Curtea a constatat că rolul Guvernului în politica externă este unul mai degrabă tehnic, el trebuind să urmeze şi să îndeplinească obligaţiile la care România s-a angajat la nivel de stat“. „Curtea observă, cu acest prilej, că acest rol este unul de execuţie, aşadar, unul derivat, şi nu originar, cum este cel al Preşedintelui României. Astfel, aşa cum s-a reţinut prin decizia anterior menţionată, nefiind o putere delegată, ci proprie Preşedintelui României, reprezentarea statului poate fi delegată, printr-un act de voinţă expres, de către acesta atunci când consideră necesar.“

Dacă Dragnea şi premierul Dăncilă ar fi ştiut, cât de cât, deciziile CCR în materie de cine reprezintă statul român în politica externă, nu ar fi făcut gafa diplomatică în care au antrenat România în raport cu statul Israel.

De fapt, ar fi fost suficient să citească Constituţia României:

ARTICOLUL 80

(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la bună funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

ARTICOLUL 87

(1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.

(2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

ARTICOLUL 91

(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României.

Conflict juridic de natură constituţională între preşedinte şi guvern

Gafa formidabilă legată de memorandumul privind mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, într-o manieră primitivă şi fără respectarea legilor şi Constituţiei, a generat deja un conflict juridic de natură constituţională între preşedinte şi guvern.

Preşedintele nu a fost consultat înainte de adoptarea memorandumului cu pricina, ministrul de Externe Teodor Meleşcanu nu a participat la respectiva şedinţă de guvern, şi nici nu este clar dacă a avut cunoştinţă despre această iniţiativă. Cel care s-a ocupat de redactarea memorandumului a fost George Ciamba, secretar de stat în MAE, omul de încredere al lui Dragnea, prin care acesta controlează politica externă a României. Ar fi important să aflăm dacă ministrul de externe îşi asumă acest memorandum secret, şi cine l-a promovat în guvern.

Reacţiile furibunde ale lui Dragnea

Deşi e clar că nu avea dreptate să decidă singur politica externă a României (premierul Dăncilă nu se pune la socoteală, Dragnea a anunţat decizia guvernului de a muta ambasada României la Ierusalim), tot Dragnea are declaraţii agresive la adresa preşedintelui:

„Eu nu am spus niciodată că eu sau Guvernul am decis şi că ambasadă s-a şi mutat. Mă aşteptam de la preşedinte să se uite întâi pe memorandumul aprobat în Guvern, acolo se vorbeşte despre intenţia de a se muta ambasada.“ Minte. Cu câteva seri înainte declarase la tv că guvernul a „decis“ mutarea ambasadei României la Ierusalim. Mai uşor cu minciunile.

„Nu există în Constituţia României o prevedere care să spună că preşedintele României are tribut exclusiv pe politica externă. Avem un Guvern care are ministru de Externe, are atribuţii să semneze acorduri şi să reprezinte interesele României.“  Iar minte. Dacă citea articolele din Constituţie referitoare la politica externă a ţării ar fi ştiut că lucrurile stau exact invers. Şi comunicatul MAE spune altceva: „Ministerul Afacerilor Externe precizează că a fost lansat un proces de analiză şi evaluare privind relocarea Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. Reiterăm că prin acest demers se are în vedere un proces cuprinzător de analiză interinstituţională, cu includerea şi consultarea tuturor instituţiilor şi actorilor relevanţi, conform Constituţiei şi legilor în vigoare.“

Şi Dragnea concluzionează ameninţător: am fost mult prea binevoitor (cu preşedintele) în ultimele luni de zile, tot din dorinţa de a nu crea conflicte“.  Adica, ce vrea sa spună, că preşedintele României are nevoie de „bunăvoinţa“ lui Dragnea?

De fapt, ce interese are Dragnea în Israel? Este singurul stat şi singurul premier care încă îl mai primesc în vizită oficială. Speră să fie ajutat de premierul Netanyahu pentru o vizită în America, obsesie moştenită de la  Ponta. Mai important, speră să găsească în Israel o sursă de finanţare masivă a proiectelor mari din România, ştiut fiind că în Israel comisionul este acceptat prin lege.

Dragnea vrea să reducă preşedintele României la un rol decorativ

Lui Dragnea îi este clar acum că nu are nicio şansă să candideze la preşedinţia României, pentru că are o condamnare definitivă şi alte dosare la instanţe sau DNA, iar gradul de încredere al populaţiei în el este undeva la 10%. Aşa că îşi pregăteşte terenul să guverneze de unul singur, fără interferenţa altor puteri ale statului. Să-şi subordoneze justiţia, să anihileze, prin lege, prerogativele preşedintelui în numirile şefilor unor instituţii importante. Dragnea critică BNR şi pe Mugur Isărescu, pe care l-ar vrea schimbat printr-o lege emisă de parlament. A iniţiat modificarea legilor serviciilor secrete tot în scopul ca parlamentul să numească şefii acestor servicii, ba să şi aibă în subordine unitatea de interceptări, urmăriri şi monitorizări a activităţii infracţionale.

Nu înţelege că opinia publică, UE, opoziţia politică, nu pot accepta aşa ceva fără reacţii clare şi care afectează credibilitatea ţării. Prin apelul la „demnitate naţională“, Dragnea vrea să elimine influenţele rezultate din tratatele semnate de România  pentru aderarea la UE şi NATO.

Doar că şi reacţia partenerilor noştri este promptă. UE este pe punctul de a adopta un document care să lege acordarea de fonduri europene, dreptul de vot şi participare la decizii, de respectarea statului de drept. România a devenit, alături de Polonia şi Ungaria, ţările problemă ale UE în privinţa respectării statului de drept. În privinţa mutării ambasadei României la Ierusalim, reacţia UE a fost seaca: „toate ţările UE au ambasadele la Tel Aviv“.

Concluzii

Toate zbaterile lui Dragnea în încercarea de a conduce de unul singur România ar putea fi amuzante dacă nu ar afecta interesele interne şi externe ale României. Dacă nu ar afecta macrostabilitatea economiei româneşti, dacă nu ar duce la îndatorarea excesivă a ţării, printr-o  guvernare prostească şi fără ţinte precise.

Am mai avut episoade de acest fel, în 2007-2008, care au condus în 2010 la tăierile masive de salarii bugetare. Şi istoria se repetă, dacă nu ştim să învăţăm lecţiile ei.