Alina Mungiu-Pippidi: Ce ar trebui de fapt să ceară Iohannis partidelor. Şi noi lui

Alina Mungiu-Pippidi este preşedintele SAR

Un sondaj realizat de un cotidian central le cere cititorilor să evalueze prestaţia lui Klaus Iohannis la o sută de zile de mandat. Sondajul arată că o majoritate de 52 la sută o găsesc slabă şi foarte slabă, restul de trei răspunsuri (foarte bună, bună şi satisfăcătoare) înghesuindu-se în 48 la sută.

Desigur, sondajul, deşi cu o bună participare (au răspuns circa zece mii de utilizatori) nu este reprezentativ, avînd de a face cu ceea ce se numeşte un eşantion autoselectat. Rezultatul e însă elocvent pentru populaţia de cititori ai acestui site popular, unde un sondaj similar toamna trecută a avut constant o majoritate în favoarea lui Klaus Iohannis, faţă de Victor Ponta şi alţi contracandidaţi. Asta e părerea acestora astăzi despre preşedintele pe care l-au ales.

Profilul unei preşedinţii este în general just după 100 de zile, chiar dacă un preşedinte are un contract explicit pe o sută de zile, cum avea Emil Constantinescu, după model american, sau nu are. La suta de zile a lui Constantinescu (că Iliescu ne arătase ce poate mai devreme chiar, transformînd Frontul în partid) deja îi răspunsese lui CTP că pe el îl aleseseră atâţia români încât îşi putea permite să aleagă pe oamenii săi fără nici un criteriu de valoare, chiar pe bază de nepotism, cum îi reproşase CTP. În culmea conflictului iugoslav, EC ţinea sfat cu un grup promovat pe astfel de criterii, denumit generic ”băieţii” – Dan Petre, Dorin Marian şi Cătălin Harnagea, o rară colecţie de nulităţi care urmau ulterior să fie întreţinuţi de oligarhi din cei mai dubioşi, când nu şomau, şi care şi azi când nu dau cu subsemnatul pe la organe pledează pe la Antena 3 sau ambasade să se mai uşureze niţel lupta anticorupţie. În prima sa sută de zile, Băsescu deja vorbea despre el însuşi la persoana a treia, o instala pe Udrea ca şefă a lui Pleşu şi Weber şi găsea în servicii zona de elecţie din care urma să reformeze societatea. Cum începe e în general cam cum se termină, indiferent ce e la mijloc, chit că după părerea mea de om care i-a cunoscut rezonabil pe amândoi, şi EC şi TB nu erau oameni necinstiţi, sunt patrioţi peste medie şi au avut intenţii bune. Dar deşi amândoi cu mandat uriaş şi clar de la popor să schimbe România, să opună partidelor nereprezentative un mecanism pe bază de merit la care societatea să participe, să le oblige să evolueze, aveau de fapt mult mai mult în comun cu partidele care îi produseseră decât cu asemenea aspiraţii radicale. Vituperările lor anti-partide, zgomotoase de altfel, nu au reuşit niciodată să treacă de limita ipocriziei: de ce să se fi simţit PNŢcd să devină un partid modern sau să creeze o administraţie bazată pe merit când exemplele oferite de preşedinţie erau Petre, Marian şi Costin Georgescu. De ce să se lase PDL scos de Băsescu din zona sa de cadre feseniste când Zeus însuşi promova pe Udrea, EBA, Anastase şi o pletoră de ofiţeri acoperiţi. Partidele au strâns din dinţi şi au spus că ăsta e preţul plătit pentru alegerea directă a preşedintelui – ceva populism de bună guvernare, discursuri cu România ”altfel”, bine făcută sau reformistă, pentru acoperire având Academia veşnic complezentă să binecuvânteze orice pseudoproiect – de la programul economic al academicianului Postolache, care a produs capitalismul de cumetrie, la regionalizarea lui Liviu Dragnea. Diviziunea muncii a fost ca preşedintele să rămână popular cât se poate mai mult prefăcîndu-se că e altfel şi partidele să facă ce era de făcut, asumând costurile de imagine, dar finalmente protejate de el.

L-am intervievat lunea trecută la Tallin pe Mart Laar, prim-ministrul care a făcut din Estonia tranziţia de cel mai mare succes din lume, azi preşedintele Băncii centrale din ţara sa. Laar a dat sfaturi şi Georgiei şi Ucrainei după aceea, dar numai Georgia a reuşit să urmeze ceva din exemplul estonian. La întrebarea mea de ce cîştigătorii primei revoluţii portocalii din Ucraina nu au reuşit să reformeze ţara, Laar mi-a răspuns ”Pentru că Iuşcenko a fost întotdeauna temător, prea temător. I-am spus de mai multe ori că dacă nu reuşeşte să instituie un sistem pe bază de merit, că asta e cheia, vor câştiga ruşii, dar el vedea riscuri prea mari. Riscul să o faci există, dar cu cât o faci mai repede e mai mic şi şansele de reuşită sunt mai mari, cu cît o faci mai târziu rişti să nu mai poţi să o faci. Ucrainenii au făcut singuri treaba ruşilor”.

Acum, când partidele se pregătesc să meargă la Cotroceni să discute cu Klaus Iohannis subiectul fundamental al finanţării partidelor politice, e cazul să ne întrebăm dacă noi am reuşit să intrăm pe o altă cale măcar de data asta, sau suntem tot în vechiul joc ipocrit în care preşedintele joacă teatru pentru popor, dar reprezintă de fapt tot partidele? Nu aprob pe cei care au folosit aniversarea de o sută de zile să îi dea sfaturi lui Iohannis să suspende parlamentul, şi cred că preşedintele are dreptate să refuze să joace rolul opoziţiei. O suspendare parlamentară acum ar produce un parlament la fel, că nu există nici un motiv ca alt fel de oameni să fie puşi pe liste de aceste partide, iar preşedintele actual a învăţat just că până să construieşti reguli noi cele vechi – Constituţia în primul rînd – sunt stâlpii de rezistenţă ai statului de drept. Promisiunea esenţială a lui Iohannis, că nu se va amesteca în justiţie, pare de asemenea respectată până acum, şi nu am fi avut căderile astea spectaculoase din toate partidele dacă ar fi câştigat Victor Ponta. De asta votanţii de turul doi au avut dreptate, să îşi dea lor zece pentru civism şi lui măcar notă de trecere la o sută de zile, că nu e puţin lucru.

Dar, fără a subestima valoarea neamestecului în justiţie, adică a ceea ce nu face preşedintele, asta nu e suficient pentru a crea cercul virtuos, intrarea pe o nouă cale, pentru care cineva – în primul rînd preşedintele – ar trebui să facă ceva. Să nu uităm că dl. George Scutaru, consilierul prezidenţial pentru securitate, care s-a prezentat la Angela Merkel şi Jean Claude Juncker împreună cu şeful său, se află sub control judiciar fiind cercetat penal pentru o schemă banală de finanţare a partidelor în judeţul Buzău. Dl. Scutaru fusese pe lista neagră a României Curate, pentru susţinerea unui proiect legislativ anti-ANI, ca atare la primele zvonuri că va ocupa această mare funcţie, responsabil cu noua strategie de securitate a României, încă din noiembrie trecut, eu am trimis un email alertînd asupra situaţiei, la care am primit un răspuns cum că nu era chiar aşa. Inutil. Dar trebuie spus că nimeni nu ajunge din greşeală pe lista neagră. Eu nu ştiam şi nu ştiu nici azi ce comisioane lua dl Scutaru pentru partid din contractele publice, tot aşa cum nu ştiam de implicarea dnei Andronescu în afacerea Microsoft când am pus-o pe lista neagră că voia să distrugă DNA. Politicienii ajung pe lista neagră după o foarte atentă selecţie a ziariştilor şi juriştilor ARC care constă în fond din răspunsul la întrebarea: e acela de listă neagră sau nu? Şi pe urmă de abia: pentru ce avem dovezi suficiente să îl punem pe negru? Zilele astea, când mulţi din cei de pe vechile mele liste negre intră în puşcărie sau sunt pe drum, pentru lucruri care sunt a zecea parte din ce au făcut ei ilegal sau imoral. Al doilea lucru important de semnalat în cazul dlui Scutaru e că prezenţa sa pe lista neagră nu l-a oprit să fie numit consilier prezidenţial plin. Ar fi poate de înţeles dacă el ar fi fost capabil să facă o strategie de siguranţă naţională, dar oricine îi citea CV-ul (aici) vedea că omul se pregătise la Colegiul Naţional de informaţii şi prin seminare pentru parlamentari, deci greu ar fi putut superviza un proiect intelectual de asemenea anvergură, în condiţiile în care destui tineri români – unii mai puţin tineri deja – au doctorate în relaţii internaţionale şi studii strategice din ţări NATO. E adevărat însă că aceia şi-au făcut studiile singuri, nu sub controlul serviciilor, nu sunt şantajabili de nimeni şi nimic şi ar putea scrie strategia în engleză, nu în română, dacă vreodată li s-ar cere ajutorul – nu s-a întîmplat pînă în prezent.

Partidele care se duc la consultări la Cotroceni au multe pe conştiinţă, între altele şi că au scos din Parlament ca produs final această lege a finanţării partidelor nici măcar armonizată cu cadrul legislativ precedent – nu ştiu de ce îşi mai ia banii Consiliul Legislativ ca să avem mereu la promulgare asemenea subproduse. Cu orice ocazie, mai ales PSD, îşi adăpostesc oamenii de justiţie şi e din ce în ce mai clar că de ani de zile finanţarea lor are o parte transparentă şi una netransparentă, de pe urma căreia au beneficiat toate campaniile, probabil şi cea a lui KJ din toamna trecută. O discuţie pe bune cu partidele astea ar trebui de fapt să sune aşa: ştiu şi ştiţi şi voi foarte bine cum finanţăm campaniile, dar acest lucru e între timp de domeniul trecutului. Sfatul meu e să îndepărtaţi din toate poziţiile pe toţi cei implicaţi în trecut în mecanismele de finanţare, de la trezorier la oricine a încasat un comision şi l-a transmis mai departe, să deschideţi larg uşa partidelor pentru noi membri, cum vreţi voi – puteţi lua companii de head-hunting dacă altfel nu ştiţi cum – pentru a aduce oameni complet noi şi competenţi pe viitor, ceea ce vă va proteja de destabilizări din partea organelor de justiţie, şi să vă angajaţi aici şi în faţa publicului că nici o poziţie publică pe viitor, în afara celor de secretari de stat şi miniştri, nu va mai fi ocupată decât prin concursuri pe merit, că nici un ocupant al acestor poziţii astfel numit nu va mai fi schimbat după alegeri, astfel că nimeni nu va mai datora partidului asemenea poziţii şi nu va mai colecta pentru el din contractele publice. Indiferent de forma de finanţare, cîtă vreme se poate fura din poziţiile publice şi pot fi numiţi în orice poziţii oameni de partid statul nostru nu se va dezvolta şi va rămâne ceea ce este, o vastă piramidă de extragere a resurselor publice şi dirijare a lor preferenţială, dar asta trebuie schimbat de către oamenii politici, nu de către DNA. Împreună, preşedinte şi partide, ar trebui să ne angajăm să facem câteva lucruri:

• Concursuri integral pe merit, cu jurii deschise comunităţilor profesionale, pentru orice poziţie sub nivelul de secretar de stat, cu eliminarea numirilor de partid din consiliile de administraţie ale companiilor publice. Crearea unui Birou de Resurse Umane pentru sectorul public, veche promisiune făcută Comisiei Europene şi Băncii Mondiale, niciodată onorată. Cum scrie în programul prezidenţial, ”Ca Preşedinte al României, îmi voi asuma de asemenea filtrarea, pe criterii de profesionalism, integritate şi în cel mai transparent mod posibil, a numirilor în toate poziţiile oficiale ale statului unde Constituţia oferă astfel de atribuţii preşedintelui”.
• Publicarea integrală a cheltuielilor publice, de la suma de cinci sute RON în sus (online expense tracking system), astfel încât orice contribuabil să ne poată verifica (ne-am mai angajat şi semnat, deci nu facem decât să ţinem o veche promisiune). Cum scrie în programul prezidenţial : ”Ca Preşedinte al României, voi urmări proactiv ca şi celelalte angajamente ale României care au un impact asupra bunei guvernări, de exemplu transparenţa finanţării politice, a cheltuielilor statului şi oferirea de servicii electronice pentru cetăţeni prin platforma OGP (Parteneriatul pentru o Guvernare Deschisă) să fie puse în practică. Chiar dacă guvernul este cel responsabil direct de implementarea acestor politici şi angajamente, preşedintele va urmări şi informa publicul permanent asupra stadiului realizării acestor obiective”.
• Cooperarea între partide pentru adoptarea unor reguli care să reducă arbitrariul cheltuirii banului public. Aşa cum stă scris în programul prezidenţial ”Trebuie să avem reguli stricte asupra cheltuirii banului public şi un plan pe 10 ani de alocare a fondurilor care să facă imposibile alocările clientelare din bugetul statului”. E poate cazul ca împreună cu societatea civilă şi organismele financiare internaţionale partenere să cooperăm la realizarea acestui plan.
• Publicarea integrală, voluntară, a donaţiilor, datoriilor, împrumuturilor şi cheltuielilor de partid sau per candidat în timp real (la maxim o săptămână după efectuarea lor), online, indiferent de termenul cerut de lege sau de forma legii adoptate, că respectăm legea pentru că ne respectăm electoratul, nu de frica amenzilor.

Dacă partidele acceptă acest demers, preşedintele poate da exemplu direct, aşa cum e scris în programul prezidenţial ”Preşedinţia României va da un exemplu celorlalte instituţii ale statului printr-o organizare administrativă care va scoate în evidenţă selectarea personalului pe criterii de competenţe profesionale, stimularea performanţei, managementul profesionist al resurselor umane”. Ceea ce nu a existat când a fost numit George Scutaru, adică un mecanism care să îl caute dacă a fost sau nu pe lista neagră, sau ce CV-uri pe zona de Securitate există, va fi creat de acum înainte. Cu alte cuvinte, preşedintele nu ar cere partidelor decît să facă exact ce va face el însuşi – şi prin asta lucrurile nu ar fi ca până acum, un alt exerciţiu de ipocrizie, ci un pas decisiv spre România lucrului bine făcut.

Aşa ar putea grăi Klaus Iohannis. Între timp, mulţumesc lui Dumnezeu că s-a anulat o întâlnire la Cambridge pe care o aveam cu studenţi şi absolvenţi români vinerea trecută, pentru că dacă mă întrebau unde s-au dus toate CV-urile de Harvard şi Oxbridge forwardate preşedintelui din decembrie încoace, sau dacă un doctor în relaţii internaţionale din Top 50 QS poate vreodată aspira la funcţia lui George Scutaru sau la mai mult decât la a fi intern aş cam fi dat din colţ în colţ. Noroc cu vacanţa de Paşte că am mai câştigat un pic de timp. Cu ce rezultat, rămâne de văzut.

Post scriptum 1. Toate citatele sunt de pe paginile 20-21 ale programului prezidenţial, pe care îl puteţi consulta aici, ca şi în multe alte locuri.

Comentaţi acest articol pe Romaniacurata.ro