Abuzul în serviciu, ca de la inginer la profesor

E bine că se discută şi dezbat problemele arzătoare ale actualităţii din societate. Multe valuri face „abuzul în serviciu”. In curând se va pronunţa şi CCR în aceasta speţă şi toate discuţiile din societate reprezintă elemente de democraţie participativă.

Unele opinii spun că „abuzul în serviciu” e neclar definit în Codurile Penale şi în contradicţie cu art. 19 al Convenţiei Naţiunilor Unite Împotriva Corupţiei, (cunoscută şi sub numele de Convenţia de la Merida), prevalentă asupra legislaţiei româneşti, la care România este parte, altele spun că nu e diferită şi că, de fapt, la art. 65 Convenţia prevede:

 „Fiecare stat parte poate lua măsurile necesare mai stricte sau mai severe decât cele prevăzute prin prezenta convenţie în scopul de a preveni şi de a combate corupţia”.

Iată ce spune Convenţia de la Merida:

Art. 19 din Legea 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003.

Abuzul de funcţii

„Fiecare stat parte are în vedere să adopte măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, în cazul în care actele au fost săvârşite cu intenţie, faptei unui agent public de a abuza de funcţiile sau de postul său, adică de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească, în exerciţiul funcţiilor sale, un act cu încălcarea legii, cu scopul de a obţine un folos necuvenit pentru sine sau pentru altă persoană sau entitate”.

Art. 297 Codul Penal

Abuzul în serviciu

(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

 Art. 298 Codul Penal

Neglijenţa în serviciu

Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Iată o sinteză a celor expuse:

În Legea 78/2000 de combatere a corupţiei, la articolul 13.2, se arată că în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut un folos necuvenit pentru sine ori pentru altul, pedeapsa se majorează cu o treime. Deci între 2 şi 7 ani plus o treime.

Comentarii

• Cea mai gravă diferenţă între Convenţia internaţională şi Codul Penal românesc este că la noi infracţiunea de abuz în serviciu nu presupune încălcarea legii. Adică, dacă un funcţionar alege o variantă neinspirată, dar legală, poate fi băgat în puşcărie.
• Convenţia de la Merida nu vorbeşte de îndeplinire „defectuoasă” a sarcinilor de serviciu. Aprecierea aceasta, nebazată pe texte de lege penală, fără criterii, imprecisă,  subiectivă, arbitrară, poate conduce cel mult la sancţiuni administrative, eventual la pierderea serviciului, dacă se încalcă regulamente şi dispoziţii, în nici un caz la puşcărie.
• Reglementarea noastră nu prevede în mod expres ca făptuitorul să urmărească cu intenţie un folos necuvenit, pentru sine sau terţi. Adică, face ce face din prostie, şi se trezeşte în puşcărie. În România, prostia se pedepseşte cu puşcăria.
• Actuala reglementare nu face distincţie între abatere disciplinară, neglijenţă în serviciu sau abuz în serviciu. Oricare dintre acestea te duc în puşcărie, deşi abaterea disciplinară are cu totul alt caracter şi consecinţe.
• Prevederea din Convenţie conform căreia:

„Fiecare stat parte poate lua măsurile necesare mai stricte sau mai severe decât cele prevăzute prin prezenta convenţie în scopul de a preveni şi de a combate corupţia”, nu poate merge până acolo încât să golească de conţinut art. 19, adică să treacă în zona penală orice prostie sau decizie greşită pe care o ia un funcţionar public.

Un exemplu. Dacă un director de liceu are mulţi elevi picaţi la bacalaureat, înseamnă că trebuie să intre în puşcărie pentru îndeplinirea „defectuoasă” a sarcinilor de serviciu, cu prejudicii aduse elevilor şi familiilor lor?

Vom avea în curând decizia CCR privind abuzul în serviciu.

Ne vom lămuri atunci, de la specialişti în drept, cine are dreptate: cei care spun că este corect definit „abuzul în serviciu” în Codul Penal, sau cei care susţin că dimpotrivă.