„Hai să dăm la peşte. La mine, pe Belina”.

După peste un deceniu de vitejească luptă cu sistemul, Liderul Revoluţiei îşi ia o binemeritată pauză. Bădălău face lista de invitaţi: pe insulă mai sunt chemaţi noul ministru al Justiţiei, Şerban Nicolae, noul preşedinte al Curţii Constituţionale, Eugen Nicolicea, precum şi şeful nou-înfiinţatei comisii parlamentare de investigare a abuzurilor DNA, Liviu Pleşoianu şi noul preşedinte al TVR, Mircea Badea. Cu voia Dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu, proaspăt decorat de Preşedintele Interimar, Adrian Năstase, cu ordinul „Steaua României”, în grad de Colan - cea mai înaltă distincţie a Statului Român Revoluţionar. Nimeni nu poate uita cum, într-un gest fără precedent, în faţa unui auditoriu în lacrimi, Ion Iliescu a fost decorat şi învăluit cu celebrul fular Burberry, pătat cu sângele vărsat eroic pe altarul luptei cu sistemul, în iunie 2012, în bătălia de pe Zambaccian.

Sunt toţi veterani ai luptei cu sistemul. Fiecare cu cicatricile lui. O luptă care a început în 2004, de când Ministerul Justiţiei a fost deraiat de la direcţia sănătoasă pe care îl aşezase Rodica Stănoiu şi acaparat de infiltraţii fundaţiilor lui Soros, cu complicitatea UE, SUA, CIA, Mossad, MI6, reptilieni şi alţi monştri. Lupta grea a continuat peste ani, purtată de milioane de „răgălii” şi de „pufoşi” care au ieşit la proteste şi s-au pus la coadă de mai multe ori în diaspora. Dar până la urmă au fost învinşi.

El e omul momentului. Cel-Care-A-Învins-Sistemul ştie că este faţa unei Revoluţii mai mari, care se petrece în întreaga lume şi care a ajuns, iată, şi la Alexandria. Sunt combătute cu tot mai mare forţă globalizarea, multinaţionalele, asaltul imigranţilor. Ţările se întorc, rând pe rând, la valorile lor autentice. Şi tradiţionale. Rusia a făcut-o, Turcia a făcut-o. Ungaria şi Polonia le-au urmat. Noi ne-am trezit mai greu, ca de obicei. Dar ne-am trezit, asta contează. Sau poate că întârzierea a fost cauzată de faptul că încă nu găsisem încă liderul de care aveam nevoie pentru a câştiga această luptă, după goana lui Geoană şi poanta lui Ponta. Dar liderul a apărut. Şi a învins.

Între timp, Andreea stă în garsoniera ei din Drumul Taberei şi se gândeşte. A privit uluită cozile de la Otopeni. Şi-a pierdut locul de muncă după plecarea din România a multinaţionalei la care lucra. A vorbit cu părinţii ei care i-au zis că nu vor ca ea să-şi trăiască cei mai frumoşi ani aşa cum i-au trăit ei, în spatele Cortinei. Au îndemnat-o să plece, apoi au insistat, apoi au rugat-o cu lacrimi în ochi. Dar Andreea nu a luat niciodată în calcul să facă asta. Cum să emigreze din propria ţară? „Ce, suntem în Siria? E război civil? Vine ISIS peste noi?” Tuturor le răspunde la fel: „De ce să plec eu şi să nu plece ei?”.

Andreea ştie că până acum a făcut parte dintr-o majoritate tăcută, care s-a activat doar în crize: Roşia Montană, diaspora votează, Colectiv, OUG 13. Ce s-a întâmplat acum? Toţi prietenii, colegii şi apropiaţii ei au plecat din ţară. I-a rămas familia, care a abandonat demult lupta: „Toţi o apă şi-un pământ, mamă”. Pentru prima oară, Andreea se simte în minoritate. Ştie că singura şansă a unei minorităţi este să fie vocală. Începând de azi, se va duce în Piaţa Victoriei. E vremea pentru REZIST 2.0.

Epilog

Este a 103-a zi după înfrângerea sistemului. La Bucureşti, preşedintele interimar Adrian Năstase are o întrevedere cu Vladimir Putin, care salută ieşirea iminentă a României din NATO şi din UE. Discuţia s-a mutat pe hol, la un pahar de votcă. Li se alătură zâmbind Liderul Revoluţiei, Cel-Care-A-Învins-Sistemul. Cei trei privesc pe geam. 

În Piaţa Victoriei şi în tot centrul Bucureştiului este o mare de oameni. Andreea este şi ea acolo, în ultimele rânduri. E în spatele unui proiector ale cărui lumini au ajuns pe Palatul Victoria. Apare un mesaj uriaş: „Noi nu plecăm. Plecaţi voi. REZIST 2.0.” E a 100-a zi a Andreei acolo. În prima zi a fost singură, în a doua au venit încă trei oameni. În a treia zi au venit încă zece, inclusiv doi din diaspora şi încă unul, care s-a răzgândit pe Otopeni, străfulgerat de acelaşi gând: „De ce să plec eu şi să nu plece ei?”.

Acum sunt peste 800.000. Şi aeroportul Otopeni s-a umplut din nou. De data asta, cozile sunt la terminalul sosiri. Corporatişti, vegani, Tudor Chirilă, procurori kovesisti, cetăţeni. De data asta, toţi au venit ca să rămână. 

Pe geam, Cel-Care-A-Învins-Sistemul priveşte îngândurat. E încă omul zilei. Dar e doar omul zilei de ieri. 

Un pamflet în continuarea articolului lui Teodor Tiţă: „A doua zi după înfrângerea sistemului” (Dilema Veche)

A contribuit Alin Iliescu